Decizia nr. 9 din 20.01.2022

Decizia nr. 9 din 20.01.2022 a sesizării nr. 218g/2021 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuințe, Legea nr. 5 din 8 februarie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative și din Codul fiscal, adoptat prin Legea nr. 1163 din 24 aprilie 1997 (statutul caselor de vacanță)


Subiectul sesizării: Judecătorie (instanţa de fond), Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari, Î.P. „Poiana Nouă”, parte în dosar


Decizia:
1. d_9_2022_218g_2021_rou.pdf


Sesizări:


DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 218g/2021
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuințe, Legea nr. 5 din 8 februarie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative și din Codul fiscal, adoptat prin Legea nr. 1163 din 24 aprilie 1997
(statutul caselor de vacanță)

CHIŞINĂU
20 ianuarie 2022

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Dina Musteața, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată pe 15 octombrie 2021,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând pe 20 ianuarie 2022, în camera de consiliu, 

Pronunță următoarea decizie: 

ÎN FAPT 

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textelor:

- „ocupată temporar, ca reședință secundară, destinată odihnei şi recreerii” din noțiunea „casă de vacanță” conținută în articolul 4 din Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuințe;

- „incluse în intravilanul localității” din articolul IV alin. (1) din Legea nr. 5 din 8 februarie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative;

- și articolul 104 lit. b) din Codul fiscal, adoptat prin Legea nr. 1163 din 24 aprilie 1997, în măsura în care nu scutește de T.V.A. energia electrică livrată pentru căsuțele de vacanță (vilele) şi loturile de teren alocate pentru construcția caselor de vacanță situate în zonele întovărășirilor pomicole, ridicată de dna Aliona Roșca, în interesele Î.P. „Poiana Nouă”, în dosarul nr. 3-15/2018, pendinte la Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Adrian Cerbu de la Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

 

A. Circumstanțele litigiului principal 

3. Pe 5 ianuarie 2017, furnizorul de energie electrică S.A. „FEE-Nord” a transmis întovărășirilor pomicole factura fiscală în care a inclus cota de 20% a T.V.A. pentru energia electrică livrată.

4. Pe 20 februarie 2017, Î.P. „Poiana Nouă” a contestat faptul includerii în prețul pentru energia electrică a cotei de 20 %, solicitând anularea facturilor fiscale și livrarea energiei electrice cu indicarea cotei zero a T.V.A. Prin răspunsul său din 21 februarie 2017, furnizorul i-a respins reclamația şi a continuat să emită lunar facturi privind livrările de energie electrică cu aplicarea cotei T.V.A. de 20 %.

5. Pe 26 iunie 2018, S.A. „FEE-Nord” a formulat o acțiune în instanța de judecată privind încasarea sumelor calculate pentru TVA.

6. Pe 15 august 2018, Î.P. „Poiana Nouă” a formulat o cerere de chemare în judecată cu privire la recunoașterea acțiunilor S.A. „FEE-Nord” ca fiind ilegale şi discriminatorii. De asemenea, pe 1 aprilie 2020, Î.P. „Poiana Nouă” a formulat o nouă cerere cu privire la anularea facturilor fiscale de livrare a energiei electrice, începând cu 5 ianuarie 2017, în baza cărora S.A. „FEE- Nord” solicită încasarea sumelor TVA de 20 %.

7. În ședința de judecată, dna Aliona Roșca a ridicat, în interesele Î.P. „Poiana Nouă”, excepția de neconstituționalitate a textelor „ocupată temporar, ca reședință secundară, destinată odihnei şi recreerii” din noțiunea „casă de vacanță” conținută în articolul 4 din Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuințe, „incluse în intravilanul localității” din articolul IV alin. (1) din Legea nr. 5 din 8 februarie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative și a articolului 104 lit. b) din Codul fiscal, adoptat prin Legea nr. 1163 din 24 aprilie 1997, în măsura în care nu scutește de T.V.A. energia electrică livrată pentru căsuțele de vacanță (vilele) şi loturile de teren alocate pentru construcția caselor de vacanță situate în zonele întovărășirilor pomicole.

8. Prin Încheierea din 30 iunie 2021, Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

 

B. Legislația pertinentă 

9. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 28

Viața intimă, familială şi privată

„Statul respectă şi ocrotește viața intimă, familială şi privată.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia

 „(1) Dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

[…]”.

 10. Prevederile relevante ale Legii nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuințe sunt următoarele:

Articolul 4

Noțiuni principale

„În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni principale semnifică:

[…]

casă de vacanță – locuință ocupată temporar, ca reședință secundară, destinată odihnei și recreerii;

[…]”.

11. Prevederile relevante ale Legii nr. 5 din 8 februarie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative sunt următoarele:

„Art. IV. – (1) Terenurile întovărășirilor pomicole incluse în intravilanul localității, conform prezentei legi, se consideră terenuri destinate construcțiilor. Statutul terenurilor respective (private sau care urmează a fi supuse vânzării-cumpărării conform legislației în vigoare) se echivalează cu statutul terenurilor atribuite pentru case, anexe gospodărești şi grădini.

[…]”.

12. Prevederile relevante ale Codului fiscal, adoptat prin Legea nr. 1163 din 24 aprilie 1997, sunt următoarele:

Articolul 104

 Livrările scutite de T.V.A. cu drept de deducere

„Se scutesc de T.V.A. cu drept de deducere:

[…]

b) energia electrică, energia termică şi apa caldă pentru bunurile imobiliare cu destinație locativă, indiferent de subiectul în a cărui gestiune se află aceste bunuri;

[…]”.

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepției de neconstituționalitate 

13. Autoarea excepției susține că Legea cu privire la locuințe exclude căsuța de vacanță din categoria bunurilor imobile cu destinație locativă. Astfel, noțiunile „locuință” și „destinație de locuință” prevăzute în Legea cu privire la locuințe, pe de o parte, și noțiunea „destinație locativă”, pe de altă parte, stabilită în articolul 104 lit. b) din Codul fiscal, au dobândit sensuri diferite, deși în mod rațional şi din punct de vedere semantic au același înțeles. Astfel, norma criticată nu satisface cerința previzibilității, pentru că nu este suficient de precisă și de clară pentru a putea fi aplicată și nu oferă persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Mai mult, în litigii similare între S.A. „FEE-Nord” și întovărășirile pomicole, instanțele de judecată au creat o jurisprudență prin care au reținut că căsuțele de vacanță nu constituie bunuri cu destinație locativă și au indicat că statutul de locuință nu este suficient pentru a se considera că acest bun are o destinație locativă. Instanțele au conchis că înțelesul textului „destinată odihnei și recreerii”, folosit de legislator pentru a defini căsuța de vacanță, nu se încadrează în sensul textului „destinație locativă”. Potrivit jurisprudenței instanțelor judecătorești, căsuțele de vacanță sunt amplasate pe loturi pomicole și, prin urmare, au o destinație agricolă.

14. Cu referire la textul contestat din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, autoarea sesizării menționează că din momentul repartizării terenurilor pomicole până în prezent, terenurile menționate sunt terenuri destinate construcțiilor şi sunt folosite de persoane fizice ca terenuri pentru case de locuit, anexe gospodărești şi grădini. Pe de altă parte, norma contestată condiționează recunoașterea statutului acestor terenuri destinate construcțiilor de faptul includerii lor în intravilanul localităților, în baza unei decizii a întovărășirilor pomicole și a autorităților publice locale. Autoarea notează că legislatorul le modifică destinația principală contrar voinței proprietarului și contrar deciziei autorităților competente de alocare a terenului și de autorizare a construcției locuințelor. Textul „incluse în intravilanul localității” generează starea de incertitudine cu privire la categoria, destinația și modul de folosință a terenurilor repartizate întovărășirilor pomicole și alocate persoanelor fizice pentru construcția caselor.

15. Autoarea sesizării menționează că modul de interpretare și aplicare a articolului 104 lit. b) din Codul fiscal i-a lipsit nejustificat pe proprietarii caselor de vacanță și pe întovărășirile pomicole ai căror membri sunt de dreptul de a beneficia de scutirea de T.V.A. pentru energia electrică livrată caselor de vacanță. Autoarea menționează că toți posesorii casnici de locuințe din intravilanul localităților Republicii Moldova, precum și toate întovărășirile pomicole și posesorii caselor de vacanță cărora energia electrică le este livrată de Î.C.S. „Premier Energy” S.R.L. beneficiază în continuare de scutirea de T.V.A.

16. Autoarea sesizării pretinde că dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 16, 23, 28, 46 și 47 din Constituție.

 

B. Aprecierea Curții 

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul fiscal, Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015 și Legea nr. 5 din 8 februarie 2018, ține de competența Curții Constituționale.

19. Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de dna Aliona Roșca, în interesele Î.P. „Poiana Nouă”, în dosarul nr. 3-15/2018, pendinte la Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textele „ocupată temporar, ca reședință secundară, destinată odihnei și recreerii” din noțiunea „casă de vacanță” conținută în articolul 4 din Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuințe, „incluse în intravilanul localității” din articolul IV alin. (1) din Legea nr. 5 din 8 februarie 2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative și articolul 104 lit. b) din Codul fiscal, în măsura în care nu scutește de T.V.A. energia electrică livrată pentru căsuțele de vacanță (vilele) şi loturile de teren alocate pentru construcția caselor de vacanță situate în zonele întovărășirilor pomicole. Curtea constată că textele criticate nu au constituit anterior obiect al controlului constituționalității.

21. Curtea reține că autorul sesizării a invocat incidența articolelor 16 [egalitatea], 23 [dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle], 28 [viața intimă, familială și privată], 46 [dreptul la proprietate privată și protecția acesteia] și 47 [dreptul la asistență și protecție socială] din Constituție.

22. Cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 16 și 23 din Constituție, Curtea a subliniat că articolul 16 din Constituție nu poate fi aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental. Principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituționalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental. Acest articol operează prin completarea celorlalte dispoziții constituționale (a se vedea DCC nr. 138 din 14 septembrie 2021, § 23). De asemenea, articolul 23 nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calității legii, trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr. 11 din 25 martie 2021, § 27).

23. Cu referire la articolul 28 din Constituție, Curtea amintește că acest articol protejează persoanele contra ingerințelor arbitrare ale puterii publice în dreptul lor la viața privată, la viața intimă, la respectarea domiciliului și la respectarea secretului corespondenței (a se vedea DCC nr. 3 din 5 ianuarie 2021, § 31). Curtea reține că textele contestate nu stabilesc vreo ingerință referitoare la stabilirea domiciliului de către membrii întovărășirilor pomicole.

24. Curtea observă că autoarea critică, la general, modul de aplicare a legislației care ar afecta dreptul de proprietate al membrilor întovărășirilor pomicole în cazul aplicării cotei T.V.A. de 20 % pentru energia electrică consumată de aceștia, deoarece autoritățile consideră casele de vacanță aflate pe terenurile unei întovărășiri pomicole nefiind bunuri imobile cu destinație locativă.

25. Curtea notează că dreptul de proprietate, garantat de articolul 46 din Constituție, nu este un drept absolut, poate suporta limitări și este susceptibil de ingerințe ale statului în ceea ce privește exercitarea atributelor sale. Limitarea exercițiului acestui drept poate fi impusă de necesitatea asigurării unui echilibru între interesele individuale și interesul general, iar uneori are ca scop protecția drepturilor și a libertăților altor persoane. Astfel, obligația de a plăti 20 % T.V.A., care reprezintă un impozit de stat prevăzut de normele Legii contestate, constituie, în principiu, o ingerință în dreptul constituțional la proprietate, întrucât privează persoana în cauză de un bun, și anume de suma bănească care trebuie plătită. Totuși, această ingerință în dreptul de proprietate este, în general, justificată, deoarece statului i se recunoaște prerogativa de a institui și percepe impozite și contribuții obligatorii (a se vedea DCC nr. 68 din 18 mai 2021, § 18). În cazul în care cuantumul impozitului este rezonabil, problema în sine a existenței acestuia constituie o chestiune care ține de marja discreționară a legislativului, fiind exclusă de la controlul de constituționalitate. Legislativul beneficiază de o asemenea marjă atunci când sunt în discuție măsurile generale de strategie economică sau socială, precum și elaborarea și implementarea politicilor în domeniul impozitării.

26. Din aceste motive, la verificarea unor norme privind impunerea la plata unor impozite prevăzute de lege, Curtea nu va putea efectua o analiză în fond decât dacă cuantumul acestor impozite este atât de mare, încât dreptul de proprietate ar fi afectat în mod nejustificat. Curtea observă că cota de 20 % T.V.A reprezintă cota-standard, alte cote reglementate de Codul fiscal sunt cote reduse pentru anumite tipuri de mărfuri și servicii.

27. Cu referire la incidența articolului 47 din Constituție, autoarea nu a oferit argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituționale. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că simpla enumerare a normelor constituționale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relație de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 138 din 14 septembrie 2021, §§ 24-26).

28. În baza celor menționate, Curtea consideră că autoarea sesizării pune în discuție mai degrabă modul de aplicare a textelor contestate, decât constituționalitatea acestora. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că aspectele legate de interpretarea și de aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale (a se vedea DCC nr. 14 din 2 februarie 2021, § 30; DCC nr. 82 din 8 iunie 2021, § 21).

29. Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g) şi 140 din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

 

D E C I D E:

 

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textelor:

- „ocupată temporar, ca reședință secundară, destinată odihnei şi recreerii” din noțiunea „casă de vacanță” conținută în articolul 4 din Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuințe;

- „incluse în intravilanul localității” din articolul IV alin. (1) din Legea nr. 5 din 8 februarie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative;

- și articolul 104 lit. b) din Codul fiscal, ridicată de dna Aliona Roșca, în interesele Î.P. „Poiana Nouă”, în dosarul nr. 3-15/2018, pendinte la Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari. 

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

 

Președinte                     Domnica MANOLE 

Chișinău, 20 ianuarie 2022
DCC nr. 9
Dosarul nr. 218g/2021

Informații sesizări.:
+373 22 25-37-20
Relații cu presa.:
+373 69349444
Total vizitatori: 8102345  //   Vizitatori ieri: 1228  //   azi: 1122  //   Online: 6
Acces rapid