Decizia nr. 185 din 25.11.2021

Decizia nr. 185 din 25 noiembrie 2021 de inadmisibilitate a sesizării nr. 235g/2021 privind excepția de neconstituționalitate a articolului XXXIV alin. (2) din Legea nr. 140 din 27 iulie 2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (numirea angajaților în funcții publice în urma modificării statutului unității). Sesizarea nr. 235g/2021


Subiectul sesizării: Curtea de Apel Chişinău, avocat Ariadna Suveică


Decizia:
1. d_185_2021_235g_2021_rou.pdf


Sesizări:


DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 235g/2021
privind excepția de neconstituționalitate a articolului XXXIV alin. (2) din Legea nr. 140 din 27 iulie 2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative
(numirea angajaților în funcții publice în urma modificării statutului unității)

CHIȘINĂU
25 noiembrie 2021

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată pe 28 octombrie 2021,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând pe 25 noiembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

ÎN FAPT

 1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului XXXIV alin. (2) din Legea nr. 140 din 27 iulie 2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, ridicată de dna avocat Ariadna Suveică, în interesele dnei Ana Cheptene, parte în dosarul nr. 2a-1486/21, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de judecătorii dl Ion Țurcan și dnele Liuba Pruteanu și Ana Panov de la Curtea de Apel Chișinău, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. 

A. Circumstanțele litigiului principal 

3. Pe 19 februarie 2019, directorul general al Agenției de Stat pentru Proprietate Intelectuală (în continuare AGEPI) a emis Ordinul nr. 25-p prin care a redus statele de personal în legătură cu reorganizarea prin transformare a instituției publice AGEPI în autoritate administrativă centrală din subordinea Guvernului.

4. Pe 20 februarie 2019, directorul general al AGEPI a emis Ordinul nr. 26-p prin care a preavizat angajații din cadrul AGEPI, inclusiv pe dna Ana Cheptene, despre disponibilizarea personalului.

5. Pe 21 februarie 2019, directorul general al AGEPI i-a propus dnei Ana Cheptene angajarea prin transfer în funcția de specialist superior în cadrul Secției Comunicare și Instruire, Direcția Comunicare și Relații Internaționale. Pe 25 februarie 2019, dna Ana Cheptene a refuzat noua funcție propusă.

6. Pe 17 aprilie 2019, directorul general al AGEPI a emis Ordinul nr. 327-p prin care a dispus concedierea dnei Ana Cheptene din funcția de specialist categoria I din cadrul Secției Asistență Juridică și Înregistrare Contracte, Direcția Juridică, în baza articolului 86 alin. (1) lit. c) din Codul muncii (concedierea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate).

7. Pe 16 iulie 2019, după epuizarea procedurii prealabile, dna Ana Cheptene a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva AGEPI prin care a solicitat anularea ordinului de concediere din 17 aprilie 2019, restabilirea într-o funcție și încasarea drepturilor salariale.

8. Pe 10 decembrie 2020, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a pronunțat o hotărâre prin care a respins acțiunea dnei Ana Cheptene.

9. Pe 28 decembrie 2020, dna Ana Cheptene a contestat cu apel hotărârea primei instanțe.

10. Pe 5 octombrie 2021, dna avocat Ariadna Suveică a ridicat, în interesele dnei Ana Cheptene, excepția de neconstituționalitate a articolului XXXIV alin. (2) din Legea nr. 140 din 27 iulie 2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.

11. Prin Încheierea din 5 octombrie 2021, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

 

B. Legislația pertinentă 

12. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea și ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toți cetățenii Republicii Moldova sânt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle

„(1) [...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

Articolul 43

Dreptul la muncă și la protecția muncii

„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la protecția împotriva șomajului.

[...].”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanțele asupra statului, sânt garantate.

[...].” 

13. Prevederile relevante ale Legii nr. 140 din 27 iulie 2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative sunt următoarele:

Articolul XXXIV

„[...]

(2) Prin derogare de la prevederile art. 29, 31 şi 32 din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, persoanele care sunt angajate în cadrul persoanelor juridice al căror statut se modifică prin efectul prezentei legi şi ale căror activităţi au fost stabilite şi avizate ca funcţii publice în condiţiile art. 67 din Legea nr. 158/2008 vor fi numite în funcţiile publice respective cu respectarea condiţiilor stabilite la art. 27 din Legea nr. 158/2008, fără perioadă de probă pentru funcţionarul public debutant, cu depunerea jurământului funcționarului public în termen de 10 zile de la numirea în funcţie.

[...]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepției de neconstituționalitate 

14. Autoarea sesizării susține că prevederile contestate permit unității angajatoare, în rezultatul reorganizării acesteia, să propună funcții vacante în mod arbitrar, fără să se țină cont de performanțele concrete ale fiecărui angajat. Prin urmare, autoarea pretinde că norma contestată nu-i permite să acceadă într-o funcție publică, chiar dacă corespunde condițiilor acesteia prevăzute de legislator.

15. Totodată, autoarea notează că prevederile contestate nu sunt previzibile și nu oferă persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrariului.

16. Autoarea sesizării pretinde că dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 16, 23, 43 și 46 din Constituție.

B. Aprecierea Curții

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor dispoziții din Legea nr. 140 din 27 iulie 2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, ține de competența Curții Constituționale.

19. Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, ridicată de către avocatul părții într-un proces din fața instanței de judecată (a se vedea § 10 supra), este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

20. Curtea reține că obiectul excepției îl constituie articolul XXXIV alin. (2) din Legea nr. 140 din 27 iulie 2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.

21. Curtea observă că prevederile contestate nu au mai făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

22. Curtea reiterează că o altă condiție pentru formularea unei excepții de neconstituționalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepția (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr. 2 din 9 februarie 2016).

23. Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect contestarea unui ordin prin care a fost concediată angajata unei instituții publice în legătură cu reducerea statelor de personal. Prin urmare, Curtea admite că instanța de judecată ar putea aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

24. Autoarea sesizării susține că dispozițiile contestate încalcă articolele 16 [egalitatea], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 43 [dreptul la muncă şi la protecţia muncii] și 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] din Constituție.

25. În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că articolele 16 și 23 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autoarea sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Doar în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței în drepturile fundamentale garantate de Constituție, Curtea poate pune în operă aceste articole (HCC nr. 15 din 28 mai 2020, § 25; DCC nr. 19 din 9 februarie 2021, § 22).

26. Cu privire la dreptul de proprietate privată, Curtea observă că autoarea nu a argumentat contrarietatea dispozițiilor criticate cu articolul 46 din Constituție.

27. În continuare, Curtea va analiza dacă prevederile contestate instituie vreo ingerință în dreptul la muncă garantat de articolul 43 din Constituție. În argumentele sale, autoarea sesizării pretinde că prevederile contestate permit unității angajatoare să propună funcții publice vacante fără să țină cont de performanțele concrete ale fiecărui angajat.

28. Curtea reține că prevederile contestate de autoarea sesizării stabilesc că, prin derogare de la articolele 29 [concursul pentru ocuparea funcției publice], 31 [perioada de probă pentru funcționarul public debutant] și 32 [jurământul funcționarului public] din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, angajații din cadrul persoanelor juridice al căror statut se modifică prin efectul legii (Legea nr. 140 din 27 iulie 2018) vor fi numiți în funcțiile publice respective cu respectarea condițiilor stabilite la articolul 27 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, fără perioadă de probă pentru funcționarul public debutant, cu depunerea jurământului în termen de 10 zile de la numirea în funcție.

29. Curtea observă că articolul 27 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public la care face trimitere norma contestată stabilește condițiile necesare pe care trebuie să le întrunească candidatul la o funcție publică. Între condițiile generale stabilite în articolul 27 se regăsește și condiția candidatului de a avea studiile necesare prevăzute pentru funcția publică respectivă (alin. (1) lit. f)). În continuare, alin. (3) din articolul 27 din Lege prevede că autoritatea publică poate stabili și alte cerințe specifice care se referă la specialitatea studiilor, cunoștințe, abilități profesionale și atitudini/comportamente necesare pentru exercitarea eficientă a funcției publice, acestea fiind stabilite în fișa postului aferentă funcției publice.

30. Astfel, Curtea observă că norma contestată obligă unitatea angajatoare, chiar și după modificarea statutului său prin efectul legii, să respecte condițiile generale pentru ocuparea unei funcții publice (art. 27 alin. (1) lit. f) din Lege) și, după caz, cerințele specifice stipulate în fișa postului aferentă funcției publice (art. 27 alin. (3) din Lege).

31. Curtea menționează că stabilirea unor condiții pentru exercitarea anumitor activități nu poate fi privită a priori ca o încălcare a dreptului la muncă sau ca o discriminare în raport cu exercitarea altor activități (a se vedea HCC nr. 5 din 23 aprilie 2013, § 58). Mai mult, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că garantarea dreptului la muncă este compatibilă cu stabilirea unor condiții în baza cărora o profesie poate fi exercitată (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 8 din 11 mai 2015, § 73; DCC nr. 72 din 27 mai 2021, § 28).

32. Totodată, Curtea menționează că eventualele litigii apărute în legătură cu numirea unor salariați în funcții publice în detrimentul altora care nu au fost numiți, în contextul reorganizării unității, țin de competența instanțelor de drept comun.

33. Pentru că nu s-a constatat o ingerință în articolul 43 din Constituție, Curtea conchide că nici articolele 16 și 23 din Constituție nu sunt incidente.

34. Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g) şi 140 din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului XXXIV alin. (2) din Legea nr. 140 din 27 iulie 2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, ridicată de dna avocat Ariadna Suveică, în interesele dnei Ana Cheptene, parte în dosarul nr. 2a-1486/21, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte                                               Domnica MANOLE

 

Chișinău, 25 noiembrie 2021
DCC nr. 185
Dosarul nr. 235g/2021

Informații sesizări.:
+373 22 25-37-20
Relații cu presa.:
+373 69349444
Total vizitatori: 7935341  //   Vizitatori ieri: 1238  //   azi: 944  //   Online: 13
Acces rapid