La 20 ianuarie 2015 Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 2 pentru interpretarea articolului 1 alin. (3) combinat cu articolele 69 şi 70 din Constituţia Republicii Moldova.

Prin această Hotărâre Curtea a reținut că, în sensul articolului 70 alin. (3) din Constituţie, imunitatea parlamentară nu are incidenţă asupra deputatului condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, protecţia inviolabilităţii fiind epuizată în momentul „trimiterii în judecată", și nu are incidenţă asupra deputatului în cadrul procedurii de recunoaştere de către instanţele judecătoreşti naţionale a unei hotărâri de condamnare definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti ale unui stat străin.

Totodată, Curtea a hotărât că,  în sensul articolelor 1 alin. (3), 38 alin. (2), 69 alin. (1) şi 70 alin. (2) din Constituţie, în cazul condamnării pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie şi/sau condamnării la închisoare (privaţiune de libertate) prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, indiferent dacă a survenit înainte sau după validarea mandatului, deputatul este în situaţie de ineligibilitate, fiind incompatibil cu calitatea de deputat, mandatul acestuia încetând de drept.

Curtea a menționat că, din conţinutul articolului 69 alin. (2) din Constituţie rezultă cu claritate că Legea Supremă face distincţie între două situaţii diferite de încetare a mandatului de deputat: (a) ridicare a mandatului, caz în care este necesară intervenţia unei autorităţi; (b) incompatibilitate (alta decât decesul şi cazurile de ridicare a mandatului), situaţie în care nu este necesară „ridicarea mandatului".

Curtea a reţinut că reglementarea cazurilor de încetare forţată a mandatului deputatului este apanajul Parlamentului, inclusiv ridicarea mandatului deputatului sau incompatibilitatea, ţinând cont de principiile şi spiritul Constituţiei, normele şi standardele democratice şi având în vedere practica altor state în domeniu.

Curtea a constatat că, până în prezent, Parlamentul nu a adoptat reglementări referitoare la cazurile de ridicare sau de încetare de drept a mandatului deputatului. Curtea reamintește că asupra necesității reglementării temeiurilor de ridicare a mandatului de deputat în legile privind organizarea şi funcţionarea Parlamentului şi cele care definesc statutul deputatului instanța de contencios constituțional s-a pronunțat și în Hotărârea nr. 8 din 19 iunie 2012 privind interpretarea articolelor 68 alin.(1), (2) şi 69 alin.(2) din Constituţie.

Reieșind din cele menționate, Curtea subliniază importanţa şi necesitatea reglementării exprese a temeiurilor şi regulilor care guvernează încetarea mandatului deputatului, în formele şi limitele prevăzute de Constituţie și ținând cont de raționamentele expuse în Hotărârea nr. 2 din 20 ianuarie 2015 și Hotărârea nr. 8 din 19 iunie 2012.

Curtea solicită Parlamentului să examineze, în conformitate cu prevederile articolului 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.