19536 Accesări
La 9 octombrie 2014 Curtea Constituţională a pronunţat Hotărârea privind controlul constituţionalităţii Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte şi a Legii nr.112 din 2 iulie 2014 de ratificare a acestuia (Sesizarea nr. 44a/2014).
Circumstanţele cauzei
La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 14 iulie 2014 de către Fracţiunea parlamentară a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova.
Autorii sesizării au pretins, în special, că prevederile contestate afectează suveranitatea, independenţa, neutralitatea, interesele economice şi financiare ale Republicii Moldova, fiind contrare articolelor 1, 7, 8, 9 alin. (3), 11 şi art. 126 din Constituţie.
Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:
Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
Dl Aurel BĂIEŞU,
Dl Igor DOLEA,
Dl Tudor PANŢÎRU,
Dl Victor POPA,
Dl Petru RAILEAN, judecători,
Concluziile Curţii
Curtea a reţinut că prin Declaraţia de Independenţă, actul de constituire a Republicii Moldova ca stat, Republica Moldova și-a exprimat dorinţa de a stabili relaţii politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept internațional şi practicii existente în lume în această materie.
În Declaraţia de Independenţă sunt incluse elementele care au fost considerate esenţiale în definirea identităţii constituţionale a noului stat şi a populaţiei acestuia: aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională, identitatea lingvistică, democratizarea, statul de drept, economia de piaţă, istoria, normele de morală şi de drept internaţional, orientarea europeană, asigurarea drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv persoanelor aparţinând grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase.
Declaraţia de Independenţă a marcat ruptura cu spaţiul valoric totalitar sovietic şi reorientarea noului stat independent spre spaţiul valoric democratic european.
Curtea a constatat că orientarea spre spaţiul valoric democratic european este un element definitoriu al identităţii constituţionale a Republicii Moldova.
Astfel, procesul de integrare europeană a Republicii Moldova nu numai corespunde identităţii constituţionale a Republicii Moldova, ci orice altă orientare contrară este a priori neconstituţională.
Curtea a remarcat că, imediat după proclamarea independenţei, aspiraţiile de integrare europeană şi-au găsit reflectare în acţiunile consecutive ale autorităţilor Republicii Moldova. Astfel, la 28 noiembrie 1994 a fost semnat Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC), care a intrat în vigoare la 1 iulie 1998. În Programul de activitate a Guvernului Republicii Moldova pentru anii 1999-2002 „Supremaţia legii, revitalizare economică, integrare europeană”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 270 la 8 aprilie 1999, integrarea în Uniunea Europeană a fost stabilită drept obiectivul strategic principal al politicii externe a Republicii Moldova. La 22 februarie 2005 a fost semnat Planul de Acţiuni Republica Moldova – UE. Ireversibilitatea vectorului european al Guvernului Republicii Moldova și-a găsit cea mai fermă reflectare în Programul de activitate pentru anii 2005-2009 „Modernizarea ţării - bunăstarea poporului”, în care integrarea europeană este desemnată drept prima dintre prioritățile fundamentale ale executivului pentru această perioadă. La 24 martie 2005 Parlamentul Republici Moldova a adoptat Declaraţia cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor de integrare europeană a ţării, în care s-a menţionat expres că dezvoltarea de mai departe a Moldovei nu poate fi asigurată decât prin „promovarea consecventă şi ireversibilă a cursului strategic spre integrare europeană”. La 12 ianuarie 2010, Republica Moldova şi Uniunea Europeană s-au angajat în negocierea Acordului de Asociere care să înlocuiască APC, proces care s-a materializat prin semnarea acestuia la 27 iunie 2014.
În partea ce ţine de pretinsa încălcare a suveranităţii naţionale, Curtea a reţinut că delegarea anumitor competențe instituțiilor internaționale nu antrenează renunțarea la suveranitate, ci reprezintă o exercitare a suveranităţii, inclusiv prin delegare de competenţe.
Curtea a relevat că, prin orice apartenenţă la un tratat internaţional, statul cedează anumite competenţe, în limitele stabilite de reglementarea internaţională. Această delegare de competenţe nu presupune, în mod implicit, încălcarea suveranităţii naţionale. Un raţionament contrar ar însemna încălcarea suveranităţii Republicii Moldova prin apartenenţa Republicii Moldova la Organizaţia Naţiunilor Unite, la Consiliul Europei sau la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, sisteme ce implică obligaţia statului de a se supune deciziilor acestor instituţii internaţionale.
Curtea a reţinut că Acordul de Asociere nu are semnificaţia aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, ci fundamentează cooperarea Republicii Moldova cu UE. Mai mult, nici măcar aderarea unui stat la Uniunea Europeană nu constituie o încălcare a suveranităţii, cu atât mai puţin asocierea, care nu este o formă de integrare.
În acest context, Curtea a constatat că organele instituite prin Acord nu reprezintă organe supranaționale, ci doar entități care asigură buna realizare a Acordului. De altfel, aceste structuri instituționale nu reprezintă o noutate, entităţi similare fiind create și în baza Acordului de Parteneriat și Cooperare, existența şi funcţionarea cărora nu a fost contestată ca afectând suveranitatea Republicii Moldova și puterea decizională a autorităţilor naționale.
Acordul de Asociere reprezintă un tratat internaţional, cu angajamente şi beneficii, liber consimţite de Parlamentul Republicii Moldova, în calitatea sa de organ reprezentativ suprem al cetăţenilor Republicii Moldova.
Acordul de Asociere promovează asocierea politică şi integrarea economică între Republica Moldova şi Uniunea Europeană, pe baza unor valori comune, precum respectarea și promovarea principiilor suveranității și integrității teritoriale, a inviolabilității frontierelor și a independenței Republicii Moldova, democrația, respectarea drepturilor omului și a libertăților. Astfel, scopul şi obiectivele Acordului sunt în deplină armonie cu prevederile articolului 1 alin. (3) din Constituţie, care stabilește că Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.
Curtea a respins şi critica autorilor sesizării că Acordul proclamă primatul dreptului european și aplicabilitatea sa directă, deoarece Acordul nu a atribuit competențele de legiferare instituțiilor Uniunii Europene, acestea fiind păstrate exclusiv de către autoritățile naționale ale Republicii Moldova.
În partea ce ţine de pretinsa încălcare a principiului constituţional al integrităţii teritoriale a Republicii Moldova prin ignorarea particularităţilor Transnistriei, Curtea a constatat că această alegaţie a autorilor sesizării este falsă, deoarece art.8 alin.(2) din Acord conţine dispoziţii exprese privind angajamentul de a găsi o soluţie durabilă la problema transnistreană.
În acelaşi context, Curtea a considerat neîntemeiată critica autorilor sesizării referitoare la afectarea intereselor economice ale Republicii Moldova prin cotele discriminatorii prevăzute în domeniul exportului şi importului cu Uniunea Europeană.
Curtea a relevat că Acordul de Asociere prevede o liberalizare asimetrică a comerţului bilateral, astfel încât piaţa Republicii Moldova nu se va deschide completamente pentru importurile din UE a celor mai sensibile produse agroalimentare. Pentru produsele respective, ţara noastră va importa din UE fără taxe vamale doar în limita anumitor cote cantitative. Acest mecanism va atenua riscul de creştere abundentă a importurilor anumitor produse agroalimentare, fapt ce va permite protejarea producătorului autohton.
Totodată, Curtea a observat că aplicarea cotelor la exporturile Republicii Moldova în UE nu poate limita sub nici o formă accesul producătorilor autohtoni pe piaţa comunitară. Dimpotrivă, acestea sunt mai mari comparativ cu capacităţile de export ale Republicii Moldova pe piaţa respectivă, fapt demonstrat de datele statistice.
În partea ce ţine de încălcarea principiului neutralităţii prin cooperarea practică în prevenirea conflictelor și gestionarea situațiilor de criză, în particular în vederea participării posibile a Republicii Moldova în operațiunile civile și militare de gestionare a situațiilor de criză conduse de UE, precum și în exercițiile și instruirile relevante, de la caz la caz și ca urmare a invitației posibile din partea UE, Curtea reţine că aceste prevederi nu implică aderarea la vreo structură militară. Mai mult, Republica Moldova participă deja la eforturile globale, regionale și sub-regionale de promovare a stabilității și securității internaționale prin cooperarea în cadrul ONU, OSCE, NATO și alte organizații internaționale, precum și participării la misiunile în cadrul Politicii de Securitate și Apărare Comună a UE (PSAC).
În lumina celor expuse, Curtea a statuat că prevederile Acordului de Asociere şi, implicit, ale Legii de ratificare, nu încalcă suveranitatea, independenţa, neutralitatea, interesele economice şi financiare ale Republicii Moldova, ci, dimpotrivă, corespund obiectivelor orientării Republicii Moldova spre spaţiul valoric democratic european, consfinţite în Declaraţia de Independenţă şi Constituţia Republicii Moldova.
Hotărârea Curţii
Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a constatat că, în sensul Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova şi articolului 1 din Constituţie, orientarea spre spaţiul valoric democratic european este un element definitoriu al identităţii constituţionale a Republicii Moldova. Astfel, Curtea a recunoscut constituţional Acordul de Asociere şi, implicit, Legea de ratificare.
Hotărârea Curţii este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.