print
Referendumul de revizuire a Constituţiei nu poate fi desfăşurat la 30 noiembrie 2014
22.09.2014
5609 Accesări

La 22 septembrie 2014 Curtea Constituţională a pronunţat Avizul asupra iniţiativei de revizuire a articolelor 78,  85, 89, 91 şi 135 din Constituţia Republicii Moldova prin referendum republican (Sesizarea nr. 48c/2014).

 

Circumstanţele cauzei

 

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 16 septembrie 2014 de un grup de 37 de deputaţi, prin care se solicită avizarea iniţiativei de revizuire a articolelor 78, 85, 89, 91 şi 135 din Constituţia Republicii Moldova prin referendum republican.

Iniţiativa prevede organizarea, în data de 30 noiembrie 2014, a referendumului republican. Se intenţiona supunerea referendumului republican a unui proiect de Lege pentru modificarea Constituţiei Republicii Moldova, exprimat prin întrebarea:

“Sunteţi pentru modificarea Constituţiei care să permită alegerea şi demiterea Preşedintelui Republicii Moldova de către întreg poporul?”

În acelaşi timp, proiectul legii constituţionale propune revenirea la instituţia suspendării din funcţie a şefului statului. Astfel, suspendarea Preşedintelui Republicii Moldova se va produce în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care Preşedintele încalcă prevederile Constituţiei. Suspendarea din funcţie a Preşedintelui Republicii Moldova, susţinută de cel puţin 2/3 din deputaţii aleşi, va fi obligatoriu urmată de un referendum prin intermediul căruia cetăţenii Republicii Moldova se vor exprima pe marginea demiterii Preşedintelui din funcţie.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Petru RAILEAN, judecători,

 

Concluziile Curţii

Curtea a reţinut că propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei este semnată de un număr de 37 de deputaţi, adică de mai mult de o treime din numărul deputaţilor. De asemenea, Curtea a constatat că propunerea de revizuire a Constituţiei nu încalcă caracterul suveran, independent şi unitar al statului, dispozițiile referitoare la neutralitatea permanentă a statului, precum şi nu au ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora. Curtea a constatat că iniţiativa de revizuire a Constituţiei prin referendum este prezentată de subiectul autorizat şi nu depăşeşte limitele de revizuire a Constituţiei şi, în aceste aspecte, este conformă prevederilor articolelor 141 alin.(1) lit.b) şi 142 alin.(2) din Constituţie.

În acelaşi timp, Curtea a constatat că iniţiativa de revizuire a Constituţiei prin referendum încalcă procedura de revizuire a Constituţiei, deoarece nu respectă exigenţele constituţionale privind limitele temporale ale revizuirii Constituţiei şi de validitate în sens formal a textelor supuse referendumului.

Curtea a reţinut că Legea Supremă nu conţine prevederi exprese privind revizuirea Constituţiei prin referendum. O altă procedură decât votarea prin Parlament nu este prevăzută expres în Constituţie.

Până în anul 2010, Curtea Constituţională a examinat doar problema modificării Constituţiei exclusiv de către Parlament.

Posibilitatea revizuirii Constituţiei pe cale referendumului şi-a găsit consacrarea exclusiv pe cale jurisprudenţială, prin interpretarea coroborată a prevederilor Constituţiei (articole 2 şi 75). Astfel, prin Avizul nr. 3 din 6 iulie 2010 asupra iniţiativei de revizuire a art.78 din Constituţia Republicii Moldova prin referendum constituţional, Curtea Constituţională a admis, implicit, posibilitatea modificării Constituţiei prin referendum constituţional.

Pe de altă parte, Curtea Constituţională n-a ajuns să se pronunţe niciodată pe marginea efectelor juridice ale acestui referendum constituţional, dat fiind faptul că acesta a fost invalidat pentru lipsă de cvorum, fără a mai examina respectarea celorlalte aspecte ale valabilităţii referendumului, inclusiv respectarea termenelor, formularea textelor şi efectele.

Din acest motiv, odată cu Hotărârea nr. 22 din 23 septembrie 2010 cu privire la confirmarea rezultatelor referendumului republican constituţional din 5 septembrie 2010, Curtea a adoptat o Adresă, prin care a semnalat Parlamentului existenţa lacunelor în legislaţia electorală cu referire la referendumurile democratice, în particular în partea ce ţine de libera formare a voinţei electoratului şi efectele referendumului.

Curtea a reţinut că, deşi Parlamentul a avut la dispoziţie 4 ani din momentul adoptării acestei Adrese, până în prezent lacunele semnalate de Curtea Constituţională nu au fost remediate.

În condiţiile date, Curtea a considerat necesar să soluţioneze aceste chestiuni în prezentul Aviz, ce derivă din competenţa sa de confirmare a rezultatelor referendumului.

Curtea a statuat că, având în vedere lipsa unor reglementări constituţionale exprese, regulile inerente revizuirii Constituţiei prin referendum urmează a fi deduse tot din textul Constituţiei, din dispoziţiile aplicabile revizuirii Constituţiei pe cale parlamentară.

Curtea a statuat că, pentru a fi constituţională, orice revizuire a Constituţiei, indiferent de motivele invocate şi de procedeul utilizat, trebuie să respecte termenul de 6 luni din momentul iniţierii şi până în momentul adoptării. Curtea a menţionat că acest termen de minimum 6 luni are drept scop protecţia Constituţiei, prin asigurarea unei perioade de dezbatere şi reflecţie suficiente în vederea formării unei opinii libere şi în cunoştinţă de cauză a decidenţilor.

În partea ce ţine de calitatea textelor supuse referendumului, Curtea a constatat că formularea chestiunilor supuse referendumului nu respectă exigenţele de validitate în sens formal a textelor supuse referendumului.

În acest sens, Curtea a constatat că, potrivit proiectului Hotărârii Parlamentului privind desfăşurarea referendumului republican constituţional :

„Se supune referendumului proiectul de Lege pentru modificarea Constituţiei Republicii Moldova (se anexează), exprimat prin întrebarea: «Sînteţi pentru modificarea Constituţiei care să permită alegerea şi demiterea Preşedintelui Republicii Moldova de către întreg poporul?»”

Astfel, iniţiativa de organizare a referendumului republican combină întrebarea generică şi textul legislativ, nefiind respectată unitatea de formă a textului supus referendumului.

De asemenea, în aceeaşi întrebare se conţin două probleme: alegerea  (1) şi demiterea (2) Preşedintelui Republicii Moldova. Astfel, prin formularea într-o singură întrebare, cetăţeanul este lipsit de posibilitatea de a răspunde diferenţiat la cele două chestiuni.

În acelaşi timp, Curtea a constatat o divergenţă între textul întrebării şi textul legislativ propus spre aprobare. Spre deosebire de textul întrebării, care se referă la (1) alegere şi (2) demitere, textul legislativ modifică cinci articole din Constituţie şi conţine adiţional reglementări privind (3) suspendarea din funcţie.

Curtea a reţinut că demiterea şi suspendarea din funcţie sunt instituţii juridice distincte, cu efecte juridice diferite. Astfel, pe când suspendarea din funcţie înseamnă întreruperea, cu caracter temporar, a exerciţiului drepturilor şi a îndeplinirii obli­gaţiilor, demiterea presupune o întrerupere definitivă a exercitării atribuţiilor. Suspendarea din funcţie apare ca o măsură provizorie, pe când demiterea este o sancţiune. A priori, noţiunea de „demitere” nu include „suspendarea” din funcţie.

În acelaşi timp, Curtea a constatat că, aşa cum rezultă din textul proiectului legii constituţionale, în fapt se încearcă o anulare a reformei constituţionale din anul 2000 şi revenirea la o arhitectură instituţională care, la fel, nu a fost ferită de conflicte şi blocaje între autorităţi. Atunci când Preşedintele este ales prin vot universal şi direct, el este menit a avea, încă din primul moment al mandatului său, o autoritate mult mai mare decât cea a prim-ministrului (care e legitimat de votul Parlamentului). De aici derivă, în mare parte, complicaţiile constituţionale care au condus, în anii 1994-2000, la perpetuarea conflictelor dintre autorităţi.

De asemenea, Curtea constatat că, spre deosebire de textul avizat anterior de Curtea Constituţională prin Avizul nr. 3 din 6 iulie 2010, proiectul actual al legii constituţionale propune revenirea la instituţia suspendării din funcţie a Preşedintelui ţării.

Suspendarea din funcţie pentru „fapte grave de încălcare a Constituţiei” este în sine criticabilă, deoarece este o sursă de confuzie şi ambiguităţi, atât privind conţinutul unor astfel de „încălcări” ale Constituţiei, precum şi sub aspectul procedurii şi autorităţii cu competenţa de constatare, precum şi a efectelor unor astfel de constatări.

Curtea a constatat că textul propus privind suspendarea din funcţie a Preşedintelui  nu are corespondent în niciun text constituţional al unui stat membru al Uniunii Europene, cu excepţia României, unde a creat blocaje constituţionale repetate.

România şi Slovacia sunt singurele state în Uniunea Europeană în care un preşedinte ales de cetăţeni poate fi suspendat de Parlament, decizia unei Curţi Constituţionale nefiind tranşantă, demiterea survenind atunci când cetăţenii validează, cu condiţia cvorumului, suspendarea preşedintelui. Doar că în cazul Slovaciei, legislativul şi-a dat seama că această măsură poate fi abuzivă şi a prevăzut următoarea sancţiune: în cazul în care preşedintele nu este demis, parlamentul e dizolvat. În toate celelalte state membre, preşedintele ales de cetăţeni poate fi doar direct demis, aceasta după hotărârea unei instanţe jurisdicţionale, fie Curtea Constituţională (care apreciază dacă Constituţia a fost grav încălcată), fie Curtea Supremă de Justiţie (care apreciază înalta trădare sau alte crime grave).

Instituţia suspendării din funcţie a Preşedintelui în România a fost criticată de Comisia de la Veneţia în avizul său nr. 685/2012 referitor la aspectele de drept public ale crizei politice române din anul 2012 (emis la data de 17 decembrie 2012), care recomandă revizuirea procedurii de suspendare şi demitere a şefului statului.

Din acest punct de vedere, eliminarea instituţiei suspendării Preşedintelui ales apare ca o formă de europenizare constituţională, iar revenirea la o astfel de reglementare poate deveni sursă de noi dezechilibre.

De asemenea, Curtea a subliniat că un proiect de revizuire a Constituitei trebuie să vizeze nu numai modalitatea de alegere şi demitere a Preşedintelui ţării, ci să răspundă unor probleme-cheie, printre care: să facă o alegere clară pentru un sistem de guvernământ; să clarifice prerogativele preşedintelui şi, respectiv, ale premierului şi parlamentului; să introducă, printre principiile fondatoare ale sistemului constituţional al Republicii Moldova, principiul respectului reciproc şi al cooperării loiale între puterile statului prevăzute în Constituţie.

Pentru aceste considerente, formularea textelor şi termenul de 30 noiembrie 2014 pentru desfăşurarea referendumului constituţional nu asigură libera formare a voinţei electoratului, deoarece nu permite cunoaşterea textului Constituţiei revizuite de către cei chemaţi să participe la referendum şi nici organizarea de dezbateri care să aibă în vedere explicarea consecinţelor noilor reglementări constituţionale.

În ceea ce priveşte comasarea alegerilor parlamentare cu referendumul, Curtea reţine că, potrivit prevederilor Codului electoral, referendumul republican nu poate avea loc cu 60 de zile înainte şi cu 60 de zile după ziua desfăşurării alegerilor parlamentare şi locale generale, precum şi în ziua altui referendum republican.

Curtea a constatat că, deşi aceste termene aparent nu includ ziua nemijlocită a desfăşurării alegerilor parlamentare şi locale, ţinând cont de excluderea desfăşurării a două referendumuri republicane concomitente, Curtea consideră că această interdicţie a fost dictată de necesitatea evitării confuziei în cazul derulării a două exerciţii democratice de natură diferită şi asigurarea liberei formări a voinţei electoratului. Totuşi, având în vedere constatările privind necesitatea respectării termenului de 6 luni pentru revizuirea Constituţiei, Curtea consideră că ţine de competenţa şi obligaţia Parlamentului eliminarea ambiguităţilor din Codul electoral privind posibilitatea comasării alegerilor şi referendumului, motiv pentru care a adoptat o nouă Adresă în acest sens.

De asemenea, Curtea a reţinut că proiectul de lege constituţională nu a fost supus expertizei Consiliului Europei, contrar angajamentelor asumate de Republica Moldova prin aderarea la Consiliului Europei de a supune, prealabil adoptării, acestei expertize toate proiectele de lege în domeniul funcţionării instituţiilor democratice.

 

Avizul Curţii

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a constatat că, deşi este prezentată de subiectul autorizat şi nu depăşeşte limitele de revizuire a Constituţiei şi, în acest sens, este conformă prevederilor articolelor 141 alin.(1) lit.b) şi 142 alin.(2) din Constituţie, iniţiativa de revizuire a Constituţiei prin referendum contravine, în ansamblul său, exigenţelor constituţionale privind limitele temporale ale revizuirii Constituţiei şi de validitate în sens formal a textelor supuse referendumului, derivate din articolele 38 şi 143 alin.(1) din Constituţie în coroborare cu articolul 75 din Constituţie.

Avizul Curţii este definitiv, nu poate fi supus nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Tel +373 22 25-37-08
Fax +373 22 25-37-46
Copyright © 2019 Curtea Constituţională a Republicii Moldova. Toate drepturile rezervate.