print
Forcadell i Lluis și alții v. Spania (dec.). Suspendarea, la cererea unei minorități parlamentare, a convocării unei ședințe a parlamentului regional pentru a anunța rezultatele unui referendum neconstituțional. Inadmisibilă
14.06.2019
419 Accesări

Forcadell i Lluis și alții v. Spania (dec.) - 75147/17
Decizia din 7.5.2019 [Secția a III-a]

Articolul 11

Articolul 11-1

Libertatea de întrunire pașnică

Suspendarea, la cererea unei minorități parlamentare, a convocării unei ședințe a parlamentului regional pentru a anunța rezultatele unui referendum neconstituțional: inadmisibilă

Articolul 34

Locus standi

Cererea unui grup de parlamentari dintr-un parlament regional care acționează în apărarea drepturilor lor personale: locus standi acordat

Articolul 3 din Protocolul nr. 1

Libera exprimare a opiniei poporului

Parlament regional împiedicat să anunțe rezultatele unui referendum privind autodeterminarea, organizat cu încălcarea unei hotărâri a Curții Constituționale: inadmisibilă

În fapt – În septembrie 2017, Parlamentul Comunității autonome a Cataloniei a adoptat o lege (Legea nr. 19/2017) pentru organizarea unui referendum privind autodeterminarea, a cărei secțiuni 4 prevedea că referendumul va fi obligatoriu: în eventualitatea unui rezultat favorabil, acesta va fi urmat de o declarație de independență.

Un grup minoritar de parlamentari a sesizat Curtea Constituțională care, până la pronunțarea unei decizii pe fond, a dispus imediat suspendarea provizorie a Legii nr. 19/2017 (precum și a Legii Regionale nr. 20/2017 privind procesul de tranziție juridică spre fondarea unui stat catalan independent). Parlamentul catalan și-a menținut poziția; referendumul a avut loc pe data de 1 octombrie 2017.

Pe 4 octombrie 2017, la cererea grupurilor care alcătuiau majoritatea, Biroul Parlamentului catalan a stabilit desfășurarea unei ședințe plenare pe data de 9 octombrie 2017, pentru a proclama independența, în conformitate cu rezultatul referendumului și cu Legea nr. 19/2007. Parlamentarii aflați în minoritate au sesizat Curtea Constituțională, care a declarat sesizarea lor admisibilă și a suspendat provizoriu ședința Parlamentului din 9 octombrie, până la pronunțarea pe fond; părților implicate le-au fost acordate zece zile pentru a-și prezenta observațiile referitoare la această măsură provizorie. De fapt, proclamația programată a fost, totuși, adoptată ziua următoare, însă nu a fost întreprinsă nicio acțiune.

Ulterior, legile în discuție au fost declarate neconstituționale, pentru că, inter alia, desfășurarea unui asemenea referendum, care afecta unitatea națională, nu ținea de competența Comunității și era viciat de diferite nereguli de ordin procedural.

La acea dată, reclamanții erau membri ai Parlamentului catalan și membri ai grupurilor parlamentare în favoarea secesiunii.

În drept

Articolul 34 din Convenție (locus standi): Curtea a acceptat că parlamentarii reclamanți acționează ca un „grup de particulari” pentru a-și apăra drepturi precise, care nu puteau fi atribuite Parlamentului Cataloniei ca instituție (vezi, în sens contrar, Demirbaş și alții v. Turcia (dec.), 1093/08 et al., 9 noiembrie 2010, Nota informativă 135).

Articolul 11: ingerința în dreptul reclamanților la libertatea de întrunire pașnică decurgea din decizia Curții Constituționale de a suspenda provizoriu decizia Parlamentului catalan de a desfășura o ședință plenară pe data de 9 octombrie referitoare la rezultatele referendumului.

(a) Baza legală pentru ingerință – Legea organică privind Curtea Constituțională prevedea posibilitatea adoptării oricăror măsuri necesare și a deciziilor provizorii pentru a preveni lipsa de efectivitate a unui recurs. Ingerința a fost previzibilă, pentru că decizia care a fost supusă suspendării contestate implementa Legea regională nr. 19/2017, care era deja suspendată în mod provizoriu de câteva săptămâni – împreună cu Legea regională nr. 20/2017 privind procesul de tranziție juridică spre fondarea unui stat catalan independent.

Mai mult, exista deja un precedent în 2015 pentru poziția Curții Constituționale referitoare la această chestiune, atunci când o rezoluție adoptată de Parlamentul Comunității Autonome privind primele măsuri care trebuie implementate în vederea consolidării independenței Cataloniei a fost declarată neconstituțională.

(b) Legitimitatea scopului urmărit – Suspendarea imputată urmărea să protejeze drepturile și libertățile parlamentarilor minoritari din Parlamentul catalan împotriva posibilei acțiuni eronate a majorității din Cameră. Asemenea preocupări puteau fi acoperite eventual de diferite scopuri legitime prevăzute la articolul 11, în special de menținerea siguranței publice, de prevenirea dezordinii și de protecția drepturilor și a libertăților altora.

(c) Necesitatea într-o societate democratică – În acest caz, decizia Biroului Parlamentului catalan de a autoriza desfășurarea ședinței plenare în discuție a presupus o nerespectare manifestă a deciziilor Curții Constituționale care dispuneau suspendarea Legilor nr. 19/2017 și 20/2017.

În pronunțarea ordinului de suspendare provizorie, Curtea Constituțională a urmărit să asigure respectarea propriilor ei decizii, pentru a proteja ordinea constituțională. Potrivit Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei, este vital să se asigure că hotărârile curților constituționale sunt respectate, asemenea curții fiind competente să adopte măsurile pe care le consider adecvate în acest scop.

Trebuia acordată atenție și neregulilor din procedura de adoptare a Legii nr. 19/2017 (care își aveau originea în stabilirea ședinței contestate) notate ulterior de Curtea Constituțională în decizia sa pe fond. Într-adevăr, atunci când un partid politic este îndreptățit să militeze pentru o schimbare în legislația statului sau în structurile legale sau constituționale, partidul în discuție poate proceda astfel doar dacă mijloacele utilizate sunt pe deplin legale și democratice.

În fine, așa cum a notat Curtea Constituțională, era esențial să se prevină următoarele situații: în primul rând, parlamentarii care reprezintă o minoritate în Parlament să fie împiedicați să-și exercite în mod legitim atribuțiile (ius in officium), potrivit articolului 23 din Constituția Spaniei, prin intermediul unei proceduri ilegale inițiate de majoritate; și în al doilea rând, încălcările indirecte ale dreptului constituțional al cetățenilor de a participa la administrarea treburilor publice prin intermediul reprezentanților lor.

Prin urmare, chiar și în cadrul unei marje de apreciere mai restrânse disponibile pentru state, suspendarea ședinței plenare era „necesară într-o societate democratică”.

Mai mult, în ziua de după data stabilită pentru ședință, Președintele Guvernului Catalan s-a înfățișat de fapt în fața plenului Parlamentului Comunității pentru a declara independența Cataloniei, declarație cu privire la care însuși Parlamentul s-a abținut ulterior să-I dea efect juridic.

Concluzie: inadmisibilă (vădit nefondată).

Articolul 3 din Protocolul nr. 1: scopul stabilirii ședinței plenare a constat în analiza rezultatelor și a efectelor referendumului. Deși nu se poate susține că un proces democratic catalogat drept referendum de către un stat contractant va intra în câmpul de aplicare al articolului 3 din Protocolul nr. 1, acest fapt va pretinde ca procedura să fie desfășurată „în condiții care vor asigura libera exprimare a opiniei poporului în alegerea legislativului” (vezi Moohan și Gillon v. Regatul Unit (dec.), 22962/15 și 23345/15, 13 iunie 2017, Nota informativă 209). Fapt este că aceste condiții nu au fost îndeplinite în acest caz. Ședința plenară a Parlamentului a fost stabilită în baza unei legi suspendate în mod provizoriu de către Curtea Constituțională și, așadar, de o manieră manifest contrară deciziilor curții, care urmăreau protejarea ordinii constituționale.

Concluzie: inadmisibilă (incompatibilă ratione materiae).

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".

Tel +373 22 25-37-08
Fax +373 22 25-37-46
Copyright © 2019 Curtea Constituţională a Republicii Moldova. Toate drepturile rezervate.