La 23 februarie 1995, a fost creată Curtea Constituţională, prima autoritate de jurisdicţie constituţională în istoria Republicii Moldova.

Crearea instituţiei în cauză a fost preconizată de Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994. Activitatea Curţii Constituţionale este reglementată prin titlul V articolele 134 -140 din Constituţie şi prin Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994 "Cu privire la Curtea Constituţionala" şi Codul jurisdicţiei constituţionale nr. 502-XIII din 16 iunie 1995.

Curtea Constituţionala a Republicii Moldova se află în afara puterilor legislativă, executivă şi judecătoreasca. Competenţa sa, stabilită prin Constituţie, şi activitatea de zi cu zi denotă independenţa acestei instituţii şi subordonarea ei doar Legii Supreme.

Spre deosebire de instanţele judecătoreşti de drept comun, Curtea Constituţională este unica autoritate publică politico-jurisdicţională, care examinează în exclusivitate probleme de drept şi contribuie la perfecţionarea actelor cu caracter normativ adoptate de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern.

Curtea activează conform propriei jurisdicţii, in baza principiilor independenţei, colegialităţii, legalităţii si publicităţii, dispune de autonomie financiară şi de buget propriu, inclus distinct în bugetul de stat.

Curtea Constituţională îşi exercită atribuţiile de bază numai în şedinţe plenare. Toate hotărîrile Curţii sînt definitive şi executorii pe întreg teritoriul ţării. Legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora declarate neconstituţionale devin nule din momentul adoptării hotărîrii Curţii Constituţionale.

Curtea Constituţională este compusă din şase judecători, numiţi de către ramurile puterii din stat pentru un mandat de şase ani, cu dreptul de a pretinde la încă un mandat. Doi judecători sînt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul Superior al Magistraturii.

Legea stabileşte un şir de garanţii pentru ca judecătorii sa-şi poată îndeplini atribuţiile, principalele fiind independenţa, inamovibilitatea, imunitatea. Judecătorii au drepturi egale, precum şi obligaţii egale.

Legea interzice judecătorilor Curţii Constituţionale să exercite paralel alte activităţi remunerate, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice. Judecătorii nu pot face parte din partide sau mişcări politice sau să le susţină intr-un mod sau altul, nu pot participa la campaniile electorale sau să desfăşoare altă activitate politică. Judecătorii trebuie să se abţină de la orice acţiune care contrazice statutul de judecător.

Preşedintele Curţii şi judecătorul care îl înlocuieşte se aleg pentru un termen de 3 ani de judecătorii Curţii, avînd dreptul de a fi realeşi încă pentru 3 ani.

Pe lîngă Curtea Constituţională se formează Secretariatul, care are sarcina de asigurare a activităţii Curţii, acordă asistenţă informaţională, organizatorică, ştiinţifică şi de altă natură, organizează audienţa cetăţenilor, examinează în prealabil sesizările Curţii Constituţionale a căror soluţionare de către judecătorii Curţii nu este neapărată, acordă ajutor judecătorilor la pregătirea dosarelor pentru examinare.

Secretariatul Curţii Constituţionale este condus de un şef. Regulamentul Secretariatului Curţii Constituţionale, organigrama si statul lui de funcţii se aprobă de Curtea Constituţională.

Pe lîngă Curtea Constituţională poate funcţiona un Consiliu ştiinţific consultativ.

Curtea Constituţională colaborează cu instituţii similare din Ucraina, România, Belgia, Ungaria, Armenia, Rusia si altele, este membră cu drepturi depline a Comisiei de la Veneţia a Consiliului Europei, Conferinţei Europene a Curţilor Constituţionale si a Asociaţiei Curţilor Constituţionale Francofone.