Prima   |  Media   |  Noutăţi | Condiţia numirii judecătorilor de către toate autorităţile pentru convocarea plenului CCM este neconstituţională
16.05
2013

Condiţia numirii judecătorilor de către toate autorităţile pentru convocarea plenului CCM este neconstituţională

8707 Accesări    

 

(Sesizarea nr. 17a/2013)

 

 

La 16 mai 2013 Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea privind examinarea constituţionalităţii alineatului (4) al articolului 23 din Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională, referitor la condiţionarea convocării plenului Curţii Constituţionale de numirea judecătorilor de către toate autorităţile (Sesizarea nr. 17a/2013).

 

Circumstanţele cauzei

 

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 14 mai 2013 de deputatul Serghei Sîrbu. 

 

Autorul sesizării a pretins că norma contestată, potrivit căreia „Curtea Constituţională este în drept să se convoace în plen numai după ce au fost numiţi cel puţin 4 judecători din partea tuturor autorităţilor competente”, încalcă principiile independenţei Curţii Constituţionale şi a judecătorilor săi, fiind astfel contrară articolelor 20, 26, 134, 135 și 137 din Constituţie.

 

În procesul examinării sesizării, Curtea a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova și Guvernului. Nici una din aceste autorităţi nu şi-au exercitat acest drept. De asemenea, aceste autorităţi nu au delegat reprezentanţi la şedinţa plenară publică a Curţii.

 

De menţionat că, la 25 martie 2013, Preşedintele Republicii Moldova a prezentat Parlamentului cu titlu de iniţiativă legislativă proiectul de lege privind abrogarea alineatului (4) al articolului 23 din Lege, recunoscând că, „având un caracter tehnic, această normă creează artificial blocaj în activitatea Curţii Constituţionale”. În acest context, potrivit Preşedintelui Republicii Moldova, este necesar „a exclude pe viitor apariţia unor situaţii în care, eventual, o autoritate s-ar afla în incapacitate de a numi judecători la Curtea Constituţională”.

 

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

 

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Petru RAILEAN, judecători

 

Concluziile Curţii

 

Audiind argumentele părţilor, din conţinutul sesizării, Curtea a observat că aceasta vizează în esenţă funcţionarea şi independenţa Curţii Constituţionale şi a judecătorilor săi.

 

Curtea a reţinut că atât Constituţia, cât şi Legea cu privire la Curtea Constituţională, reglementează importante principii şi garanţii ale independenţei şi neutralităţii judecătorilor Curţii Constituţionale, de natură să permită acestora exercitarea obiectivă a judecăţii, Curtea însăşi fiind, potrivit articolului 134 alin. (2) din Constituţie, „independentă faţă de orice altă autoritate publică” şi supunându-se numai Constituţiei. În coroborare cu această normă constituţională, articolul 137 din Constituţie stabileşte în mod expres că judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia (art. 14 alin. (1) din Lege şi 9 alin. (1) din Cod).

 

Curtea a statuat că acest principiu îi protejează pe judecători în primul rând de influenţe externe la îndeplinirea atribuţiilor jurisdicţionale. Ideea fundamentală constă în faptul că judecătorul constituţional, în exercitarea atribuţiilor sale, nu este angajatul autorităţilor care i-a numit. Din momentul depunerii jurământului, judecătorii sunt independenţi, inamovibili şi se supun numai Constituţiei.

 

Curtea a subliniat că aceste dispoziţii constituţionale nu au un caracter declarativ, ci constituie norme constituţionale obligatorii pentru Parlament, care are obligaţia de a legifera instituirea unor mecanisme corespunzătoare de asigurare reală a independenţei judecătorilor, fără de care nu se poate concepe existenţa statului de drept, prevăzută în alin. (3) al art. 1 din Constituţia Republicii Moldova.

 

Curtea a reţinut că, în conformitate cu articolul 23 alin. (1) din Lege, Curtea Constituţională exercită jurisdicţia în şedinţe plenare (plen). Din normele legii rezultă cu claritate că, indiferent de autoritatea de numire, judecătorii sunt egali în procesul decizional al Curţii.

 

Curtea a apreciat că nu există argumente obiective şi rezonabile de natură să justifice condiţionarea funcţionalităţii Curţii de numirea judecătorilor de către toate autorităţile, iar norma contestată comportă riscul blocării activităţii acesteia în funcţie de (in)acţiunile altor autorităţi. În acest context, Curtea a făcut referire la faptul că s-a confruntat cu o asemenea situaţie între 23 februarie-5 aprilie 2013, perioada în care Parlamentul nu a numit judecătorii, fapt ce a blocat activitatea Curţii în garantarea supremaţiei Constituţiei.

 

Curtea a statuat că, potrivit regulilor aplicabile într-un stat de drept, o astfel de autoritate care asigură supremaţia Constituţiei, asigură realizarea principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere executivă şi putere judecătorească şi garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat, prin natura sa nu poate fi nefuncțională.

 

Fără a contesta dreptul celor trei puteri (legislativă, executivă şi judecătorească) de a numi judecătorii Curţii, Curtea a statuat că instituirea condiţiei numirii judecătorilor de către toate autorităţile pentru convocarea plenului, în situaţia în care în cadrul Curţii există cvorumul decizional prevăzut de lege, prejudiciază funcţionalitatea Curţii şi încalcă principiul independenţei acesteia şi a judecătorilor săi [articolele 134 alin.(2), 135 şi 137 din Constituţie]. În consecinţă, prevederile alineatului (4) al articolului 23 din Legea cu privire la Curtea Constituţională sunt neconstituţionale.

 

În acelaşi context, în partea ce ţine de „toate” autorităţile de numire, Curtea a observat că, potrivit articolului 6 alin. (2) din aceeaşi Lege „Doi judecători sînt numiţi de Parlament, doi de Preşedintele Republicii Moldova şi doi de Consiliul Superior al Magistratului.” Această normă contravine direct prevederii articolului 136 alin. (2) din Constituţie, potrivit căreia „Doi judecători sînt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul Superior al Magistratului.”

 

Curtea a reţinut că, deşi articolul 136 alin. (2) din Constituţie a fost modificat în cadrul revizuirii constituţionale operate prin Legea nr. 1115-XIV din 5 iulie 2000, până în prezent Parlamentul nu a ajustat norma legală prevederilor Constituţiei. În consecinţă, prevederile alineatului (2) al articolului 6 din Legea cu privire la Curtea Constituţională sunt neconstituţionale în partea ce ţine de numirea a doi dintre judecătorii Curţii de către Preşedintele Republicii Moldova. Astfel, prevederea articolului 136 alin. (2) din Constituţie urmează a fi aplicată direct la numirea judecătorilor Curţii Constituţionale.

 

Hotărârea Curţii   

 

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională, în unanimitate, a declarat neconstituțional alineatul (4) al articolului 23 din Legea nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională. De asemenea, Curtea a declarat neconstituţională sintagma „Preşedintele Republicii Moldova” din alineatul (2) al articolului 6 referitoare la numirea de către acesta a judecătorilor Curţii Constituţionale din Legea nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională. Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

 

 
Arrow Prev

              

Arrow Next
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 4040155  //   Vizitatori ieri: 2994  //   azi: 1888  //   Online: 58


Acces rapid