Parlamentul urmează a fi dizolvat în cazul eşuării formării Guvernului, chiar dacă aceasta se circumscrie în ultimele 6 luni ale mandatului Președintelui ţării

La 24 noiembrie 2015, Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea pentru interpretarea articolului 85 din Constituţia Republicii Moldova (Sesizarea nr.44b/2015).

Circumstanţele cauzei

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională, la 6 noiembrie 2015, de către deputații în Parlament, Igor Dodon, Corneliu Furculiță și Adrian Lebedinschi.

Autorii sesizării au solicitat Curţii Constituţionale interpretarea prevederilor de la articolul 85 din Constituţie sub următoarele aspecte:

(1) Care sunt consecințele expirării termenului constituțional de 3 luni în care, din diferite considerente, nu este învestit un nou Guvern de către Parlament, dar care se înscrie în perioada ultimelor 6 luni de mandat al Președintelui Republicii Moldova?

(2) În particular, care ar fi procedura și termenul de dizolvare a Parlamentului în asemenea caz?

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,  

Dl Tudor PANȚÎRU,

Dl Victor POPA, judecători 

Concluziile Curţii

Examinând materialele dosarului, Curtea a reținut că sesizarea vizează în esenţă posibilitatea dizolvării Parlamentului în ultimele 6 luni ale mandatului Președintelui, în cazul în care nu a fost învestit un Guvern.

În acest context, Curtea a reamintit că a statuat anterior faptul că după expirarea termenului de trei luni Preşedintele Republicii Moldova este obligat să dizolve Parlamentul dacă a eşuat formarea Guvernului.

Curtea a relevat că imperativul acestei obligaţii derivă din faptul că, spre deosebire de exercitarea interimatului funcţiei de Preşedinte al ţării, unde preşedintele interimar exercită aceleaşi atribuţii ca şi preşedintele titular, mandatul Guvernului interimar este restrâns la funcţii ce ţin de «administrarea treburilor publice». În acest context, Curtea a reiterat că permanentizarea unei guvernări interimare, prin definiţie, este contrară spiritului Constituţiei şi reprezintă un pericol pentru democraţia parlamentară.

Astfel, după expirarea termenului de trei luni, dizolvarea Parlamentului este iminentă, iar Parlamentul nu mai are dreptul la alte tentative de formare a Guvernului.

Urmând aceste considerente, Curtea a reţinut că eventuala amânare până la expirarea mandatului Preşedintelui Republicii a dizolvării Parlamentului, în condiţiile în care dizolvarea acestuia devine deja certă după expirarea termenului de trei luni, nu are nici o raţiune şi nu este de natură să ajute la soluţionarea şi deblocarea crizei instituţionale. Dimpotrivă, deoarece poate conduce la menţinerea pentru o perioadă de peste şase luni a unui Guvern interimar, ce are capacitate extrem de limitată de acţiune, amânarea dizolvării Parlamentului, în condiţiile în care acesta nu mai are dreptul să formeze un Guvern plenipotenţiar, conduce la prelungirea iraţională şi la agravarea crizei instituţionale.

Mai mult, Curtea Constituţională a subliniat că în cadrul republicii parlamentare, în condiţiile în care atât Preşedintele ţării, cât şi Guvernul sunt autorităţi ce constituie emanaţia Parlamentului, expirarea mandatului Preşedintelui nu poate bloca soluţionarea crizei instituționale prin dizolvarea Parlamentului, atunci când organul legislativ şi reprezentativ suprem nu-şi mai poate exercita funcţiile.

Adiţional, Curtea a observat că interdicţia privind dizolvarea Parlamentului în ultimele 6 luni de mandat al Președintelui Republicii Moldova este o reminiscenţă din perioada în care Preşedintele Republicii Moldova era ales prin sufragiu universal, direct şi liber exprimat. Astfel, raţiunea acestei restricţii derivă din necesitatea păstrării unei continuităţi a structurilor statului în perioade de campanie electorală, precum şi din necesitatea evitării suprapunerii campaniilor electorale pentru alegerea Parlamentului cu cea pentru alegerea Preşedintelui, în cazul în care ambele exerciţii electorale au loc prin aceeaşi modalitate de vot, și anume sufragiu universal, direct şi liber exprimat.

Curtea a reţinut că o asemenea interdicţie este caracteristică regimurilor în care Preşedintele ţării este ales prin vot popular şi este improprie regimurilor parlamentare, în care Preşedintele este ales de către Parlament. Această interdicţie nu are nici o justificare funcţională în situaţia în care Preşedintele ţării este ales de către Parlament, deoarece aceste sufragii a priori nu au cum să se suprapună.

Punând în balanţă cele două prevederi, şi anume, cea care dispune dizolvarea Parlamentului în cazul eşuării formării Guvernului în termen de 3 luni [alin. (1) art. 85] şi cea care interzice dizolvarea Parlamentului în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui Republicii Moldova alin. (4) art. 85], Curtea a statuat, prin interpretare funcţională, că prioritate are dispoziţia ce permite restabilirea funcţionalităţii depline a Guvernului.

Pornind de la aceste raţionamente, Curtea a reţinut că limitarea temporală de la alin.(4) al articolului 85 nu este aplicabilă situaţiei în care Parlamentul nu a învestit un Guvern timp de trei luni.

Prin urmare, Parlamentul urmează a fi dizolvat în cazul eşuării formării Guvernului în termen de 3 luni, chiar dacă această perioadă se circumscrie în ultimele 6 luni ale mandatului Președintelui Republicii Moldova.

Hotărârea Curţii 

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a statuat că, în sensul articolului 85 alin. (1) și alin. (4) și a articolului 103 alin. (2) din Constituție, imposibilitatea formării Guvernului în termen de 3 luni conduce la dizolvarea Parlamentului chiar dacă această perioadă se circumscrie în ultimele 6 luni ale mandatului Președintelui Republicii Moldova.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.