Prima   |  Media   |  Noutăţi | Limitarea termenelor contractelor de muncă ale directorilor instituţiilor de învăţământ publice – constituțională
11.05
2015

Limitarea termenelor contractelor de muncă ale directorilor instituţiilor de învăţământ publice – constituțională

4327 Accesări    

La 11 mai 2015 Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea pentru controlul constituţionalităţii art. 153 din Codul educaţiei (Sesizarea nr. 7a/2015).  

 

Circumstanţele cauzei

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 4 martie 2015 de către un grup de deputați ai fracţiunii parlamentare a Partidului Socialiștilor din Republica Moldova.

Articolul 153 din Codul educaţiei dispune încetarea de drept a contractelor individuale de muncă ale directorilor instituţiilor de învățământ publice, cu excepţia celor din învățământul superior, de la numirea cărora în funcţie au trecut mai mult de 5 ani, la data expirării a 4 luni de la intrarea în vigoare a Codului (23 martie 2015).

Autorii sesizării au pretins că, deoarece întrerupe contractele încheiate pe termen nedeterminat anterior intrării în vigoare a legii, iar acest fapt nu intervine în privinţa tuturor directorilor, ci doar în privinţa celor care au activat mai mult de 5 ani, prevederile contestate încalcă, în esență, dreptul la muncă și dreptul la proprietate, precum şi instituie un tratament discriminatoriu, contrar articolelor 16, 43 și 46 din Constituţie.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte, 

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători 

 

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor și examinând materialele dosarului, Curtea a reținut că libertatea muncii, garantată de articolul 43 din Constituţie, nu este una absolută. Astfel, statul poate condiționa încadrarea în câmpul muncii de întrunirea anumitor cerinţe, precum și poate reglementa situațiile de încetare a raporturilor de muncă.

Curtea a reținut că marja de apreciere a statului în reglementarea bunei desfăşurări a procesului de instruire este mai mare decât în alte domenii şi poate fi realizată prin diverse instrumente, pornind de la importanţa acestui domeniu pentru dezvoltarea societăţii. În acest context, dreptul statului de a interveni în raporturile de muncă ale directorilor unor instituții de învățământ publice este justificat de natura specifică a domeniului de activitate, învăţământul fiind un domeniu de interes public.

Curtea a statuat că, de principiu, limitarea în timp a termenului aflării unei persoane în funcţie nu încalcă prevederile constituţionale.

Curtea a reţinut că articolul 50 alin. (5) din Codul educaţiei prevede ocuparea prin concurs a funcţiilor de director şi de director adjunct, în baza criteriilor de competenţă profe­sională şi managerială. Alineatul (6) din același articol prevede numirea în funcție pentru un termen de 5 ani a directorului şi a directorilor adjuncţi ai instituţiei publice de învățământ general, la expirarea acestui termen contractul individual de muncă încetând de drept. 

Astfel, prevederile contestate ale articolului 153 din Codul educaţiei sunt norme tranzitorii, cu aplicare limitată în timp, menite să clarifice situaţia directorilor aflaţi în funcţie la ziua intrării în vigoare a noilor prevederi legale şi să asigure punerea acestora în aplicare.

Un raţionament contrar ar împiedica statul să schimbe directorii instituţiilor de învăţământ publice până la atingerea de către aceştia a vârstei de pensionare, ceea ce nu numai că este o absurditate, ci şi ar zădărnici orice efort al statului de a adapta necesităţilor timpului sistemul de învăţământ şi de a face reforme în timp util.

Adițional, Curtea a reţinut că încetarea contractelor de muncă ale directorilor instituţiilor de învăţămînt publice nu exclude dreptul acestora de a participa la un nou concurs pentru ocuparea acestei funcţii, fără discriminare.

În partea ce ţine de dreptul la proprietate, Curtea a reținut că, în sfera muncii, acesta protejează doar drepturile salariale pentru perioada efectiv lucrată, nu şi aşteptarea de a primi un salariu în viitor sau aşteptarea că legislaţia nu va fi modificată.

Prin prisma celor enunțate, Curtea a statuat că normele contestate nu încalcă dreptul la muncă sau dreptul la proprietate şi nici nu instituie un tratament discriminatoriu, fiind conforme prevederilor constituționale.

 Hotărârea Curţii 

 Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională:

 - a respins ca nefondată sesizarea;

-   a recunoscut constituțional articolul 153 din Codul educației.


Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 5137992  //   Vizitatori ieri: 3270  //   azi: 403  //   Online: 30
Acces rapid