Prima   |  Media   |  Noutăţi | Textul briefing-ului oferit de doamna Președinte Domnica Manole pe 4 august 2020
04.08
2020

Textul briefing-ului oferit de doamna Președinte Domnica Manole pe 4 august 2020

253 Accesări    

 

 

Stimați concetățeni, stimați reprezentanți ai presei,

Astăzi, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea obligației de a nu părăsi teritoriul țării sau localitatea de reședință impusă debitorului sau reprezentantului organelor lui de conducere după intentarea procedurii de insolvabilitate, dacă există dovezi că acesta ar putea să se ascundă sau să se eschiveze de la participarea la procedură.

Interdicția părăsirii teritoriului țării este reglementată de articolul 84 alin. (1) din Legea insolvabilității. Această interdicție i-a fost aplicată autorului sesizării, reprezentant al unei societăți comerciale, printr-o încheiere a instanței de insolvabilitate. Acest text de lege a fost contestat de către autorul sesizării în fața Curții.

Curtea a constatat aplicabilitatea dreptului la libera circulație în această cauză, drept care este garantat de articolul 27 din Constituție.

Totodată, examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea a observat că în articolul 84 alin. (2) din Legea insolvabilități există o normă cu conținut asemănător celui contestat de autorul sesizării, care se referă la o eventuală interdicție a părăsirii localității de reședință fără permisiunea instanței de insolvabilitate. De asemenea, potrivit articolului 84 alin. (3) din aceeași Lege, interdicțiile de părăsire a teritoriului țării sau a localității de reședință rămân valabile pe întregul proces de insolvabilitate, dacă instanţa de insolvabilitate nu stabileşte altfel. 

Prin urmare, dată fiind legătura cauzală dintre primul alineat al articolului 84 din Legea insolvabilității și alineatele (2) și (3), Curtea și-a extins controlul și asupra acestor texte.

Curtea a examinat îndeplinirea standardului calității prevederilor legale în discuție. Ea a observat că, potrivit articolului 84 alin. (3), interdicţia de nepărăsire a teritoriului țării sau, după caz, a localității de reședință este valabilă pentru „întregul proces de insolvabilitate dacă instanţa de insolvabilitate nu stabileşte altfel”. Curtea a constatat, în acest sens, că nu sunt stabilite limite temporale pentru care este valabilă interdicția de a nu părăsi țara sau localitatea de reședință, chiar dacă procesele de insolvabilitate ar putea avea o complexitate mai mare sau mai mică și, respectiv, o durată diferită, în funcție de tipul de procedură aplicat, de numărul de creditori, de valoarea masei debitoare etc.

Prevederile legale în discuție nu conțin niciun fel de criterii sau de condiții care i-ar permite instanței să determine, iar persoanei să cunoască perioada de timp pentru care a fost aplicată interdicția. 

În acest sens, în cauza De Tommaso v. Italia din 23 februarie 2017, referitoare la o pretinsă limitare a libertății de circulație, Curtea Europeană a reținut că o lege națională care le lasă instanțelor o marjă discreționară largă, fără a indica cu suficientă claritate sfera de aplicare a acestei marje și modul de exercitare a acesteia, nu era suficient de previzibilă și nu era însoțită de garanții adecvate împotriva diferitelor abuzuri posibile. 

Curtea a observat că procesul de insolvabilitate poate dura, teoretic, o perioadă îndelungată de timp. Spre exemplu, în cazul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate supusă controlului, interdicția de nepărăsire a teritoriului țării se menține pe parcursul a mai mult de șase ani, adică o perioadă mult mai mare decât prevede măsura penală de nepărăsire a teritoriului țării sau a localității de reședință.

Curtea a reținut că lipsa reglementării privind durata maximă a obligației de nepărăsire a teritoriului ţării și, respectiv, a localității de reședință constituie o omisiune legislativă contrară Constituției.

Curtea a mai declarat neconstituționale asemenea omisiuni legislative. În Hotărârea nr. 19 din 3 iulie 2018, ea a declarat neconstituțional articolul 178 din Codul de procedură penală din cauza omisiunii legislatorului de a reglementa durata maximă pentru care poate fi dispusă obligaţia de a nu părăsi ţara.

Pe lângă faptul că a declarat neconstituționale dispozițiile articolului 84 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, referitoare la omisiunea de a reglementa durata maximă pentru care poate fi dispusă obligația de a nu părăsi teritoriul țării sau localitatea de reședință, Curtea a oferit o soluție provizorie, în virtutea rolului său de garant al supremației Constituției.

Ea a observat că, potrivit articolului 64 din Codul de executare, „interdicția de a părăsi țara în cel mult 6 luni se aplică de către judecător, la demersul executorului judecătoresc, doar atunci când prezența debitorului este necesară pentru executarea eficientă a documentului executoriu și doar după luarea măsurilor de asigurare a executării documentului executoriu, cu obligarea executorului judecătoresc de a efectua periodic un control privind necesitatea menținerii acestei interdicții”. Dacă este necesară menținerea interdicției pe un termen mai mare, aceasta poate fi aplicată în mod repetat în urma unui demers motivat al executorului judecătoresc, dar nu mai mult de trei ori în cadrul aceleiași proceduri de executare. Ca și în cazul insolvabilității, procedura de executare are sarcina de a contribui la realizarea drepturilor creditorilor. Prin urmare, Curtea a considerat că până la modificarea articolului 84 din Legea insolvabilității de către legislator și în vederea instituirii unei practici conforme cu Constituția, instanțele de insolvabilitate vor aplica la instituirea măsurilor de nepărăsire a teritoriului țării sau a localității de reședință termenele stabilite de articolul 64 din Codul de executare. 

Vă mulțumesc pentru atenție!

 

 
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 6575384  //   Vizitatori ieri: 3350  //   azi: 2216  //   Online: 114
Acces rapid