Prima   |  Media   |  Noutăţi | Termenul pentru contestarea actelor emise de către executorul judecătoresc trebuie calculat de la data comunicării, nu de la data emiterii lor
05.04
2019

Termenul pentru contestarea actelor emise de către executorul judecătoresc trebuie calculat de la data comunicării, nu de la data emiterii lor

1115 Accesări    

Pe 5 aprilie 2019, Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre privind excepția de neconstituționalitate a tezei a doua din articolul 162 alin. (2) din Codul de executare: „Persoana nu poate fi repusă în termen dacă din data emiterii sau a refuzului emiterii actului contestat au trecut mai mult de 6 luni.”.

Deși autorul a criticat doar teza a doua din articolul 162 alin. (2) din Codul de executare, Curtea a constatat că teza a doua din articolul 161 alin. (1) stabilește, de asemenea, că actele de executare întocmite de către executorul judecătoresc nu pot fi contestate dacă din momentul săvârșirii lor au trecut mai mult de 6 luni. Având în vedere că aceste dispoziții legale repetă, în principiu, prevederile contestate de către autorul excepției, Curtea a decis să le examineze și pe acestea. Mai mult, Curtea a observat că, deși autorul excepției a reproșat doar faptul că termenul de șase luni pentru repunerea persoanei în dreptul de a contesta actele executorului se calculează din momentul emiterii acestora, articolul 162 alin. (1) din Cod stabilește că termenul de 15 zile pentru depunerea contestației se calculează, de asemenea, din momentul emiterii actelor. Pentru că aceste dispoziții legale nu pot fi privite în mod izolat, ci în coroborare, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, Curtea a decis să supună controlului de constituționalitate și textul de lege care reglementează modul de calculare a termenului pentru depunerea contestației, i.e. „de la data săvârșirii lui ori a refuzului de a săvârși anumite acte” din articolul 162 alin. (1) din Codul de executare.

Analiza Curții

Curtea a considerat că această cauză trebuie examinată prin prisma articolului 20 din Constituție, care garantează accesul liber la un tribunal, coroborat cu articolul 23 alin. (2), care stabilește exigențele standardului calității legii, și cu articolul 46, care garantează protecția dreptului de proprietate.

Curtea a reținut că contestarea actelor emise în procedura de executare este reglementată în mod divergent de mai multe prevederi ale aceluiași act normativ. Această incoerență normativă creează insecuritate juridică pentru destinatarii legii. Atât justițiabilii, cât și subiectele dotate cu competența aplicării Codului de executare se află în dificultate, fiind puși în situația de a alege între mai multe variante posibile. Chiar făcându-se apel la consultanța de specialitate, persoana nu ar putea stabili, fără echivoc, în baza cărei norme – articolul 162 alin. (1), articolul 66 alin. (2) sau articolul 67 alin. (7) din Codul de executare – se va stabili data de la care se calculează termenul pentru contestarea actului executorului judecătoresc. Există riscul ca alegerea unei norme să fie stabilită în baza unor criterii arbitrare și discreționare de către cei dotați cu competența aplicării legii, astfel încât persoana să nu-și poată realiza în mod efectiv dreptul de a contesta un act al executorului judecătoresc, inclusiv unul prin care se aplică sechestrul în privința bunurilor.

De asemenea, Curtea a constatat că, în situația în care persoana a luat cunoștință de actele executorului doar după șase luni de la emiterea lor, ea se va afla în imposibilitatea repunerii în termenul pentru realizarea dreptului la contestarea acestor acte pentru că, potrivit articolelor 161 alin. (1) și 162 alin. (2) din Codul de executare, persoana nu poate fi repusă în termen dacă au trecut mai mult de 6 luni din data emiterii sau a refuzului emiterii actului contestat. Această idee este valabilă și pentru ipoteza în care terții care nu au participat la procedura de executare află despre existența unor acte de executare care le lezează drepturile și interesele, însă nu le vor putea contesta, pentru că au trecut mai mult de șase luni din momentul emiterii lor. 

Sub acest aspect, Curtea și-a reiterat jurisprudența anterioară în care a menționat că dreptul de a formula o contestație nu poate fi exercitat în mod efectiv decât de la data la care persoanei i se aduce la cunoștință actul contestat. În caz contrar, el riscă să devină unul teoretic și iluzoriu. De vreme ce statul garantează un drept, acesta trebuie să creeze premisele realizării acestuia.

Concluziile Curții

Pornind de la cele menționate, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către dl avocat Anatolie Bacalîm, în dosarul nr. 2r-2541/2018, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 

Ea a declarat neconstituționale:

- teza a doua „Actele de executare întocmite de executorul judecătoresc nu pot fi contestate dacă din momentul săvârșirii lor au trecut mai mult de 6 luni.” a articolului 161 alin. (1) din Codul de executare;

- textul „de la data săvârșirii lui ori a refuzului de a săvârși anumite acte” din articolul 162 alin. (1) din Codul de executare;

- teza a doua „Persoana nu poate fi repusă în termen dacă din data emiterii sau a refuzului emiterii actului contestat au trecut mai mult de 6 luni.” a articolului 162 alin. (2) din Codul de executare. 

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Acest comunicat de presă este disponibil şi în limba engleză.

 
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 4392440  //   Vizitatori ieri: 1159  //   azi: 2175  //   Online: 109
Acces rapid