Prima   |  Media   |  Noutăţi | Reacţia autorităţilor la hotărârile CC reprezintă un indiciu de maturitate a statului de drept, Alexandru Tănase
02.02
2012

Reacţia autorităţilor la hotărârile CC reprezintă un indiciu de maturitate a statului de drept, Alexandru Tănase

8607 Accesări    

Reacţia autorităţilor la hotărârile CC reprezintă un indiciu de maturitate a statului de drept, Alexandru Tănase
Interviu Info-Prim Neo cu preşedintele Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase

- Zilele trecute aţi prezentat raportul privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în 2011. Haideţi să evidenţiem câteva accente din documentul respectiv care ni s-au părut relevante. Deci: cum a fost pentru Curtea Constituţională acest an?
 


- În anul 2011, Curtea a avut pe rol 49 de sesizări, dintre care 44 au fost soluţionate, iar 5 au fost transferate pentru anul 2012. 

- Acest număr de sesizări este unul mare sau unul mic pentru Republica Moldova? 

- Este un număr mare de hotărâri. Pentru comparaţie, în anul 2011 Curtea Europeană a pronunţat în privinţa Moldovei un număr de 31 de hotărâri. Dar până la urmă, numărul hotărârilor contează mai puţin. Este importantă valoarea acestora şi calitatea. 

- Ce fel de sesizări a avut Curtea Constituţională în 2011? 

- Jurisprudenţa Curţii Constituţionale pentru anul 2011 reflectă în mare parte provocările la care au avut de răspuns puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească. Din totalul de 39 de sesizări depuse în anul 2011, 24 de sesizări au vizat controlul constituţionalităţii prevederilor unor acte normative, 5 sesizări privind interpretarea Constituţiei, 7 sesizări privind validarea mandatelor de deputat, 2 sesizări ale Curţii Supreme de Justiţie cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, 1 sesizare privind iniţiativa de revizuire a Constituţiei. 

- Ce subiecţi au sesizat cel mai des Curtea în 2011? 

- Cel mai mare număr de sesizări au fost semnate de deputaţi în Parlament – 17 (la care se adaogă 3 preluate din 2010); avocaţi parlamentari – 7 sesizări în 2011 şi 3 preluate din 2010; Comisia Electorală Centrală – 7 sesizări; Curtea Supremă de Justiţie – 2 sesizări în 2011 şi 3 sesizări preluate din 2010; Ministrul Justiţiei – 2 sesizări, încă 1 fiind preluată din 2010; Procurorul General – 2 sesizări. Indiferent de subiectul care ne-a sesizat, Curtea Constituţională nu a derogat de la principiul său de a judeca problemele de drept, dar nu cele de oportunitate politică. 

- Protecţia drepturilor fundamentale ale omului este misiunea de bază a Constituţiei. Cu ce s-a îmbogăţit jurisprudenţa Curţii în acest an? 
- După cum am menţionat şi cu alte ocazii, lupta pentru drepturi şi libertăţi este permanentă şi niciodată nu va fi câştigată definitiv. Anume de aceasta, protecţia drepturilor fundamentale s-a aflat mereu pe agenda Curţii Constituţionale. În acest sens, Curtea a avut o serie de constatări foarte importante. Spre exemplu, Curtea a dezvoltat în hotărârile sale sensul unor garanţii constituţionale în partea care ţine de accesul la justiţie, dreptul de proprietate, dreptul persoanei la libera circulaţie, inviolabilitatea domiciliului etc. Curtea a pronunţat anul acesta o hotărâre foarte importantă prin care a dezvoltat raţiunea principiului constituţional al prezumţiei dobândirii licite a averii, stabilind că acesta instituie o protecţie generală ce se aplică în mod egal tuturor persoanelor. 

- Pe parcursul anului 2011, guvernarea a promovat o serie de proiecte de legi care au vizat diminuarea, modificarea sau anularea anumitor plăţi şi compensaţii sociale. Majoritatea din aceste proiecte de legi au fost contestate la Curtea Constituţională. 

- La fel ca şi în majoritatea statelor din Europa, Curţii i-a revenit rolul de a stabili dacă prin modificările operate nu a fost încălcat echilibrul între capacitatea economiei naţionale de a asigura efectiv realizarea acestor drepturi sociale şi obligaţia statului de a respecta dreptul de proprietate şi dreptul la un trai decent. În acest context, Curtea s-a expus asupra diminuării, modificării sau anulării anumitor plăţi şi compensaţii sociale, stabilind că, atunci când statul pune în aplicare o lege care prevede plata automată a unei prestaţii sociale, această legislaţie trebuie să fie considerată ca generând un interes patrimonial ce este asimilat unui drept de proprietate. Curtea a decis că este constituţională modificarea cuantumului prestaţiilor sociale, care nu are ca efect suprimarea unor drepturi, nu afectează mijloacele de existenţă ale persoanelor şi nu le impune o povară excesivă şi disproporţionată în raport cu interesele legitime ale colectivităţii. Curtea a mai decis ca este neconstituţională stabilirea unui stagiu de cotizare de 35 de ani pentru femei, acesta nefiind corelat cu vârsta generală de pensionare de 57 ani şi, prin urmare, disproporţionat. 

- Pe lângă criza economică, Republica Moldova s-a confruntat în 2011 şi cu o profundă criză politică. Care au fost cele mai importante soluţii date de Curte în acest sens? 

- Este adevărat, criza politică generată de incapacitatea partidelor parlamentare de a alege preşedintele Republicii Moldova, a marcat jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Interpretarea aleatorie de către actorii politici a normelor constituţionale, precum şi încercările de a găsi soluţii juridice pentru probleme politice, au generat o serie de sesizări legate de alegerea şefului statului. Curtea a stabilit că ţine de competenţa exclusivă a Parlamentului de a stabili termenul de alegere a şefului statului în cazul instituirii interimatului succesiv al funcţiei de Preşedinte. Curtea a mai stabilit că şeful statului este obligat să dizolve Parlamentul ori de câte ori nu este ales preşedintele Republicii Moldova, în condiţiile prevăzute de Constituţie. Curtea a mai decis că Parlamentul nu poate institui prin lege organică o altă majoritate decât 3/5 pentru alegerea preşedintelui Republicii Moldova în cazul dizolvării multiple a Parlamentului cauzată de eşuarea alegerii preşedintelui. 

- Pe lângă incapacitatea de a alege preşedintele, am urmărit în 2011 mai multe conflicte dintre autorităţi. Care a fost rolul Curţii în soluţionarea acestora? 

- Conflictele dintre autorităţi apar în toată lumea şi nu au neapărat o conotaţie negativă. Aceste conflicte, reprezintă un element indispensabil al unui regim democratic de guvernare, iar Curtea Constituţională este instituţia care are menirea de a soluţiona aceste conflicte. 

În 2011, am soluţionat o serie de sesizări care aveau ca scop clarificarea competenţelor diferitelor autorităţi, întinderii acestora şi modului de funcţionare a instituţiilor reglementate de Constituţie. Curtea a stabilit care este procedura de angajare a răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege, ca modalitate simplificată de legiferare. Curtea a stabilit că este neconstituţională angajarea răspunderii Guvernului în timpul vacanţei parlamentare, fără prezenţa exponentului puterii executive în şedinţa plenară a Parlamentului, determinând imposibilitatea depunerii oricărei moţiuni de cenzură şi, implicit, a oricărei dezbateri politice privind menţinerea sau retragerea încrederii acordate Guvernului la învestitură. 

Curtea s-a expus şi în privinţa numirii în funcţie a judecătorilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie, stabilind că termenul în interiorul căruia Parlamentul urmează să se pronunţe în acest sens după prezentarea propunerii respective de către Consiliul Superior al Magistraturii este cel fixat prin lege (30 de zile), fiind unul restrictiv, astfel încât Parlamentul are obligaţia constituţională să-l respecte, iar încălcarea acestui termen reprezintă o obstrucţionare a funcţionalităţii puterii judecătoreşti de către puterea legislativă. 

În acelaşi context, Curtea a verificat constituţionalitatea delegării de către Parlament a unor împuterniciri Ministerului Finanţelor, stabilind că aceasta nu încalcă principiul separaţiei şi colaborării puterilor în stat. 
O hotărâre interesantă a Curţii ţine de verificarea constituţionalităţii instituirii prezidiului Guvernului. În acest sens, Curtea a decis că formarea Prezidiului, nu poate fi calificată ca determinând, în sine, neconstituţionalitatea acestuia, deoarece într-o guvernare de coaliţie, în condiţiile pluralismului politic şi pluripartidismului, este necesară o cooperare permanentă, manifestată prin diverse forme şi activităţi, între exponenţii diferitelor componente ale acesteia ce „îşi temperează” reciproc tendinţele de dominare. 

- Tot în 2011 activitatea Curţii a fost supusă unor reforme interne... 

- În 2011, noi am reformat atât sistemul de deliberare, adoptare şi pronunţare a hotărârilor Curţii, cât şi modalitatea de întocmire, expunere şi redactare a hotărârilor Curţii Constituţionale. Am decis să recurgem la reforme interne, deoarece am considerat că între dreptul nostru intern şi cel internaţional nu trebuie să existe un zid. În acest sens, Curtea Constituţională în hotărârile pronunţate în anul 2011 a preluat mai multe elemente din procedura Curţii de la Strasbourg. Noi ne-am bazat pe jurisprudenţa CEDO în majoritatea hotărârilor adoptate. Scopul acestor reforme este de a face hotărârile CEDO parte a sistemului naţional de drept şi de a asigura o convergenţă între practica Curţii Constituţionale şi practica Curţii Europene. 

- Cum au fost executate actele Curţii Constituţionale în anul 2011? 

- Reacţia autorităţilor la hotărârile Curţii Constituţionale reprezintă un indice de maturitate a statului de drept. Din motive inexplicabile, autorităţile statului (Guvernul şi Parlamentul), nu au executat hotărârile şi adresele Curţii Constituţionale pentru anul 2011. 

Actele Curţii Constituţionale sunt acte oficiale şi executorii, pe întreg teritoriul ţării, pentru toate autorităţile publice şi pentru toate persoanele juridice şi fizice. Preşedintele Republicii Moldova, Parlamentul şi Guvernul sunt obligaţi să modifice, să completeze sau să abroge actul sau unele părţi ale acestuia declarate neconstituţionale, iar, după caz, să emită sau să adopte un act nou în termen de 2 şi, respectiv, 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Constituţionale. Din datele prezentate Curţii rezultă că în 2011 a fost executată doar o singură hotărâre a Curţii Constituţionale. 

Dacă la examinarea cauzei Curtea Constituţională a constatat existenţa unor lacune în legislaţie, ea atrage atenţia organelor respective, printr-o adresă, asupra necesităţii lichidării acestor lacune. Adresa urmează să fie examinată de autoritatea vizată care, în termen de cel mult 3 luni, urmează să informeze Curtea Constituţională despre rezultatele examinării. În anul 2011 au fost expediate 9 astfel de adrese. Nici una din aceste adrese nu a fost executată. 

- Din cele spuse până acum trebuie să înţelegem că în 2011 Curtea Constituţională a avut o activitate fructuoasă? Dar există şi voci care v-au criticat... 

- Orice Curte există prin hotărârile pe care le pronunţă. În 2011 noi am avut hotărâri foarte bune. Pot să vă spun că până la acest moment nu am întâlnit nici o analiză critică, imparţială şi argumentată a vreunei hotărâri pronunţate de Curtea Constituţională în anul 2011. Este firesc că hotărârile Curţii Constituţionale nu convin tuturor actorilor politici. În acest sens, am să-l citez pe dl judecător Victor Puşcaş: „Într-un proces întotdeauna sunt implicate două părţi, însă câştigă doar una din ele. Două adevăruri nu pot exista. Prin urmare, o parte este mulţumită, cealaltă – nu”. În ceea ce priveşte atacurile la persoană împotriva judecătorilor Curţii Constituţionale, pot să vă spun doar atât: Curtea Constituţională este un organ colegial, ceea ce înseamnă că toate hotărârile acesteia sunt adoptate nu de un judecător sau altul, ci reprezintă decizia comună a tuturor judecătorilor Curţii. 

Dacă ar fi să analizăm faptele, vom vedea că o bună parte din criticii Curţii nu ar trebui să fie nemulţumiţi. Opoziţia parlamentară a avut câştig de cauză în mai bine de jumătate din sesizările depuse. Criticilor Curţii Constituţionale, am să încerc să le răspund citând-o pe ex-Preşedinta Curţii Constituţionale Federale din Germania, dna Jutta Limbach: „Curtea Constituţională are sarcina dificilă de a fi mereu pe muchie de cuţit între drept şi politică. Dreptul şi politica nu rareori se intersectează şi, în astfel de situaţii, o curte constituţională trebuie să aibă, în procesul examinării, drept unitate de măsură Constituţia”. 

- Ce vă propuneţi pentru anul de activitate 2012? 

- Obiectivul nostru rămâne a fi acelaşi: prin coerenţa şi calitatea hotărârilor adoptate de Curtea Constituţională să asigurăm suportul necesar pentru dezvoltarea democraţiei, pluralismului politic şi supremaţiei Constituţiei în ţara noastră. 


Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo

 
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 6221242  //   Vizitatori ieri: 2795  //   azi: 1852  //   Online: 105
Acces rapid