Prima   |  Media   |  Noutăţi | Interdicția generală privind accesul victimelor torturii și al reprezentanților acestora la materialele cauzei penale – neconstituțională
29.11
2018

Interdicția generală privind accesul victimelor torturii și al reprezentanților acestora la materialele cauzei penale – neconstituțională

14401 Accesări    

Joi, 29 noiembrie 2018, Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre privind constituționalitatea unor prevederi din Codul penal și din Codul de procedură penală (sesizarea nr. 113g/2018). Aceste prevederi interzic părții vătămate, părții civile, bănuitului, învinuitului și părții responsabile civilmente de a avea acces la materialele cauzei penale pe durata urmăririi penale.

Circumstanţele cauzei
Excepția de neconstituționalitate care a stat la baza acestei cauze a fost ridicată într-un proces penal pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. Interdicția instituită prin mai multe prevederi din Codul penal și din Codul de procedură penală pentru partea vătămată, partea civilă, bănuit, învinuit și partea responsabilă civilmente de a avea acces la materialele cauzei penale pe durata urmăririi penale ar contraveni articolelor 20 și 24 alin. (2) din Constituție.

Analiza Curții:
Curtea a analizat această sesizare prin prisma obligațiilor procedurale care derivă din articolul 24 alin. (2) din Constituție, și anume cea care se referă la asigurarea participării efective a victimei și a reprezentantului acesteia la urmărirea penală.

Curtea a examinat proporționalitatea interdicției impuse părții vătămate și a reprezentantului acesteia de a avea acces la materialele dosarului pe durata urmăririi penale.

Curtea a admis faptul că interdicția în discuție poate urmări scopul legitim al păstrării confidențialității urmăririi penale. În același timp, Curtea a menționat că scopul legitim al păstrării confidențialității urmăririi penale trebuie raportat la interesele particulare ale fiecărei părți la proces.

Astfel, în raport cu partea vătămată urmărirea penală este la fel de confidențială ca în cazul bănuitului sau învinuitului, toți putând să aibă acces la materialele dosarului doar după terminarea urmăririi penale.

Curtea a observat că restricționarea absolută a accesului la materialele dosarului apare în contextul în care victima este, de obicei, principala sursă de informație pentru organele de urmărire penală în cazul săvârșirii unei infracțiuni. Fără ca victima și reprezentantul acesteia să aibă acces la materialele urmăririi penale și să fie informată în mod corespunzător cu privire la desfășurarea anchetei, ei nu pot contesta ceva concret în fața unei instanțe.

De asemenea, Curtea a menționat că terminarea urmăririi penale se poate dovedi a fi o etapă târzie pentru ca partea vătămată și reprezentantul acesteia să poată interveni într-o situație care reclamă o reacție promptă.

Totodată, Curtea a reținut că restricția totală impusă în privința accesului la materialele urmăririi penale nu corespunde nici standardelor enumerate în cazul Oleksiy Mykhaylovych Zakharkin v. Ucraina, 24 iunie 2010, deoarece legislația procesual penală nu prevede o procedură specială prin care părții vătămate și reprezentantului acesteia să le fie acordat accesul la materialele dosarului la etapa urmăririi penale. Singurul motiv de refuz al accesului la materialele dosarului îl constituie confidențialitatea. Cu privire la limitele acordării accesului, acestea nu pot fi evaluate pentru că prevederile contestate interzic orice acces până la terminarea urmăririi penale. Cu referire la termenele-limită pentru examinarea cererilor și pentru acordarea accesului, Curtea a observat că, deși articolul 299 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilește că cererile se examinează în cel mult 15 zile de la primirea lor, acest fapt este lipsit de efectivitate, atât timp cât accesul nu poate fi acordat din motive de confidențialitate.

Pe de altă parte, Curtea a observat că statul deține și alte mecanisme prin care poate să prevină divulgarea informației cu privire la urmărirea penală, cum ar fi cel prevăzut de articolul 212 alin (2) din Codul de procedură penală prin care partea vătămată și reprezentantul acesteia pot fi preveniți de către persoana care efectuează urmărirea penală despre faptul că nu au voie să divulge informația privind urmărirea penală sub sancțiunea legii penale.

În concluzie, având în vedere faptul că prezenta excepție de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală care are ca obiect investigarea unei presupuse infracțiuni de tortură, Curtea a reținut că până la modificarea de către Parlament a prevederilor legale în acest domeniu, victimele torturii și reprezentanții acestora vor avea acces la toate materialele cauzei penale pe durata urmăririi penale, aceasta fiind regula generală.

Cu titlu de excepție, Curtea a menționat că accesul la materialele cauzei penale poate fi restricționat de către procuror, printr-o ordonanță motivată, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: (i) restricția este stabilită pentru o perioadă de timp rezonabilă; (ii) restricția se referă doar la anumite acte procedurale, și (iii) există riscul ca accesul deplin la materialele cauzei penale să prejudicieze desfășurarea urmăririi penale.

Curtea a reținut că proporționalitatea restricționării accesului la materialele dosarului pe durata urmăririi penale și motivarea acestei măsuri sunt elemente cruciale, care trebuie evaluate cu prudență de către procurori, având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei.

Concluziile Curţii
Pornind de la cele menționate, Curtea a admis parțial excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către autorul excepției în dosarul nr. 10-329/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Ea a declarat constituțional textul „din momentul încheierii urmăririi penale” de la articolul 60 alin. (1) pct. 7) și textul „din momentul terminării urmăririi penale” de la articolul 80 alin. (1) pct. 8) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, în măsura în care acestea nu se aplică victimelor torturii și reprezentanților acestora care trebuie să aibă acces la toate materialele cauzei penale pe durata urmăririi penale, cu excepția cazului când accesul în discuție poate fi restricționat de către procuror, printr-o ordonanță motivată, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: (i) restricția este stabilită pentru o perioadă de timp rezonabilă; (ii) restricția se referă doar la anumite acte procedurale, și (iii) există riscul ca accesul deplin la materialele cauzei penale să prejudicieze desfășurarea urmăririi penale.

De asemenea, ea a declarat inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate în partea referitoare la controlul constituționalității:

- textului „din momentul încheierii urmăririi penale” de la articolul 62 alin. (1) pct. 7);

- articolului 64 alin. (2) pct. 16);

- articolului 66 alin. (2) pct. 20);

- textului „după terminarea urmăririi penale” de la articolul 66 alin. (2) pct. 22);

- textului „din momentul încheierii urmăririi penale” de la articolul 74 alin. (1) pct. 8);

- articolului 212 alin. (1) și (3) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003;

și

- articolului 315 alin. (2) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002.

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.


Textul integral al hotărârii va fi disponibil pe pagina web a Curţii Constituţionale http://www.constcourt.md/  

Acest comunicat de presă este disponibil și în limba engleză.

 
Arrow Prev

              

Arrow Next
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 4019504  //   Vizitatori ieri: 2976  //   azi: 540  //   Online: 59


Acces rapid