CCM a examinat constituționa- litatea unor prevederi privind competența CNA de a examina cauzele contravenționale

La 20 februarie 2018, Curtea Constituțională a pronunțat hotărârea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din art. 401 alin. (1) din Codul contravențional (sesizarea nr. 99g/2017).

Circumstanțele cauzei

La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „[...] 313 [...] se examinează de Centrul Național Anticorupție" din alineatul (1) al articolului 401 din Codul contravențional, ridicată de către judecătorul Alexandru Negru, în dosarul nr. 4-729/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

Articolului 401 alin. (1) din Codul contravențional prevede:

„(1) Contravențiile prevăzute la art. 264, 312, 313, 313/1, 313/3, 314, 314/1, 315, 316 și 350/2 se examinează de Centrul Național Anticorupție. Contravențiile prevăzute la art. 291/2-291/9 se examinează de Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor al Centrului Național Anticorupție."

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat că prevederile contestate sunt formulate într-o manieră ambiguă și nu corespund condițiilor de calitate a legii, deoarece acestea atribuie Centrului Național Anticorupție competența să examineze contravenția prevăzută de art. 313, însă sancțiunea acestei contravenții cuprinde și „privarea de dreptul de a deține anumite funcții sau de a desfășura o anumită activitate" care poate fi aplicată potrivit art. 395 alin. (1) lit. c), exclusiv de către instanța de judecată.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a pretins că dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 20, 21, 54, 114, 115 alin. (1), (2) și (4) și 117 din Constituție.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituțională, în următoarea componență:

Dl Aurel BĂIEŞU, președinte de ședință,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN,  judecători,

Concluziile Curții 

Audiind argumentele părților și examinând materialele dosarului, Curtea a reținut că articolul 1 alin. (3) din Constituție proclamă Republica Moldova ca un stat de drept şi democratic. Curtea a menționat că exigențele statului de drept presupun inter alia asigurarea legalității și a certitudinii juridice.

Curtea a subliniat că principiile legalității şi al certitudinii juridice sunt esențiale pentru garantarea încrederii în statul de drept şi constituie o protecție împotriva arbitrarului. Asigurarea și respectarea acestor principii obligă statul să edicteze într-o manieră clară şi previzibilă normele adoptate.

Examinând prevederile Codului contravențional, Curtea a observat că autoritățile competente să soluționeze cauzele contravenționale sunt: a) instanța de judecată; b) procurorul; c) comisia administrativă și d) agentul constatator.

Curtea a subliniat că nu contestă dreptul autorităților administrative de a soluționa cauzele contravenționale cu stabilirea posibilității contestării deciziilor în instanța de judecată.

În același timp, Curtea a reținut că principiul legalității - componentă a statului de drept - îl obligă pe legislator ca acesta să reglementeze în mod clar competența instanței de judecată și a organelor administrative la examinarea cauzelor contravenționale, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrarului.

Potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, organizarea instanțelor judecătorești, competența acestora și procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică. Astfel, şi în virtutea acestei norme constituționale legislatorului îi revine sarcina să delimiteze în mod clar atribuțiile instanțelor de judecată de competența altor autorități.

În speță, Curtea a observat că, prin art. 35 alin. (3) și art. 395 alin. (1) pct. 1 lit. c) din Codul contravențional, legislatorul a acordat instanței de judecată competența exclusivă de a soluționa cauzele contravenționale pentru care este prevăzută sancțiunea privării de dreptul de a deține anumite funcții sau de a desfășura o anumită activitate.

Totodată, Curtea a constatat că, deși legislatorul a acordat instanței de judecată competența exclusivă de a soluționa aceste cauze, prin art. 401 alin. (1) din Codul contravențional, acesta a atribuit și Centrului Național Anticorupție competența de a examina contravenția cuprinsă la art. 313 din Codul contravențional, care prevede ca sancțiune atât aplicarea amenzii cât și privarea de dreptul de a deține o anumită funcție sau de a desfășura o anumită activitate.

Drept consecință, agentul constatator din cadrul Centrului Național Anticorupție stabilește vinovăția și aplică sancțiunea sub formă de amendă, iar ulterior remite dosarul contravențional instanței de judecată doar pentru aplicarea în privința contravenientului a sancțiunii „privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții".

Astfel, în respectiva circumstanță, în care instanța de judecată este legată de constatările de fapt ale unor autorități administrative, Curtea a reținut că rolul acesteia se reduce la o simplă formalitate de validare automată a actului de constatare și de aplicare a sancțiunii sub forma privării de dreptul de a ocupa anumite funcții, fiind lipsită de exercitarea deplinei jurisdicții.

În acest sens, Curtea Europeană a menționat în jurisprudența sa că instanța este aceea care trebuie să fie competentă pentru a stabili faptele, administrând probele necesare, a interpreta și a aplica în mod concret normele juridice, iar atunci când chestiunea privind stabilirea faptelor sau interpretarea dreptului se află în competența unei autorități administrative, a cărei soluție se impune instanței, acest fapt o lipsește de plenitudinea de jurisdicție de care aceasta trebuie să se bucure.

Ținând cont de cele menționate, Curtea a reținut că prevederile legale nu sunt redactate cu suficientă precizie, fapt care contravine articolelor 1 alin. (3) și 115 alin. (4) din Constituție.

Adițional, Curtea a observat în Codul contravențional şi alte prevederi care consacră o soluție legislativă similară, fapt pentru care a emis o Adresă Parlamentului în vederea operării modificărilor de rigoare, ținând cont de considerentele enunțate.

Hotărârea Curţii 

Pornind de la cele menționate, Curtea Constituțională:

- a admis parțial excepția de neconstituționalitate ridicată de către judecătorul Alexandru Negru, în dosarul nr. 4-729/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

- a recunoscut constituțional textul „[...] 313 [...] se examinează de Centrul Național Anticorupție" din alineatul (1) al articolului 401 din Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008, în măsura în care contravenția prevăzută la articolul 313 din Codul contravențional doar se constată de agenții constatatori din cadrul Centrului Național Anticorupție și se remite spre examinare instanței de judecată competente.

Hotărârea Curții Constituționale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.