Prima   |  Rezumate CEDO   |  2019 | Petukhov v. Ucraina (nr. 2). Doar grațierea prezidențială ca posibilitate de atenuare a condamnărilor la închisoare pe viață și a lipsei de medicamente împotriva turbeculozei. Încălcări
12.03
2019

Petukhov v. Ucraina (nr. 2). Doar grațierea prezidențială ca posibilitate de atenuare a condamnărilor la închisoare pe viață și a lipsei de medicamente împotriva turbeculozei. Încălcări

   

Petukhov v. Ucraina (nr. 2) - 41216/13

Hotărârea din 12.3.2019 [Secția a IV-a]

Articolul 3 

Pedeapsă degradantă 

Tratament degradant 

Pedeapsă inumană

Tratament inuman

Doar grațierea prezidențială ca posibilitate de atenuare a condamnărilor la închisoare pe viață și a lipsei de medicamente împotriva turbeculozei: încălcari.

Articolul 46

Probleme sistemice care reclamă reformarea sistemului de revizuire a condamnărilor la închisoarea pe viață.

În fapt – Reclamantul a fost condamnat la închisoarea pe viață. Acesta s-a plâns, inter alia, că nu i-a fost acordată asistență medicală adecvată în detenție și că condamnarea sa la închisoarea pe viață era, de iure și de facto, ireductibilă.

În drept – Articolul 3 (latura substanțială)

(a) Îngrijirea medicală în detenție – Reclamantul a suferit o deteriorare ireversibilă a sănătății sale. În timpul perioadei analizate, acesta s-a confruntat cu o revenire a tuberculozei sale pulmonare, iar tratamentul medical ulterior a fost considerat lipsit de orice șansă de succes.

Nu s-a contestat faptul că reclamantul a fost examinat în mod periodic de mai mulți medici și că a fost supus diferitor teste și analize de laborator. Prin urmare, nu se poate susține că statul pârât l-a lăsat nesupravegheat. Totuși, persista întrebarea dacă reacția statului la boala reclamantului s-a dovedit a fi una efectivă. Autoritățile naționale au recunoscut, cu mai multe ocazii, că în închisoare exista o penurie de medicamente anti-tuberculoză. Incapacitatea autorităților de a furniza în mod regulat, neîntrerupt, medicamente esențiale împotriva tuberculozei pacienților constituia un factor-cheie în eșecul tratării turbeculozei.

Curtea a luat cunoștință anterior de dovezile privind asistența medicală precară și protecția împotriva tuberculozei în instituțiile de detenție din Ucraina. Ucraina se numără printre statele care au raportat cea mai mare rată de eșec în tratamentul tuberculozei. Tuberculoza rezistentă la medicamente a continuat să se răspândească și motivele care au condus la această situație includeau lipsa continua a medicamentelor esențiale și lipsa accesului la schemele de tratament secundare, mai ales în penitenciare. Apoi, lipsea orice cadru legal pentru asigurarea îngrijirii paliative în închisori și nu existase niciun o aranjament medical special pentru reclamant în această privință.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

(b) Condamnarea ireductibilăla la închisoarea pe viață – Deținuții pe viață din Ucraina își puteau aștepta eliberarea în doua cazuri: în primul rând, dacă aveau o boală gravă care împiedica detenția lor în continuare sau, în al doilea rând, dacă erau grațiați de către președinte.

Comutarea detenției pe viață din cauza bolilor terminale, fapt care presupunea că unui deținut i se permitea să moară acasă sau într-un ospiciu mai curând, decât în ​​spatele zidurilor închisorii, nu putea fi considerată o „perspectivă de eliberare", astfel cum a fost înțeleasă noțiunea de către Curte. În consecinţă, reglementarea și practica grațierii prezidențiale, care constituia singura posibilitate de atenuare a condamnărilor pe viață în Ucraina, reclamau o examinare mai strictă.

Regulamentul privind procedura acordării grațierii oferea indicii cu privire la criteriile și condițiile de revizuire a unei condamnări pe viață și putea fi interpretat ca referindu-se la motivele penologice legitime pentru detenția continuă a deținuților. Trebuie notat, totuși, că aceste considerente erau aplicabile în contextul unei restricții mai largi. Adică faptul că „persoanelor condamnate pentru comiterea unor infracțiuni grave sau deosebit de grave, sau care aveau două sau mai multe antecedente penale privind comiterea unor infracțiuni premeditate ... le poate fi acordată grațierea în cazuri excepționale și sub rezerva unor circumstanțe extraordinare”. Toți deținuții pe viață se încadrau în mod clar în această categorie. Nu se știa ce se avea în vedere prin „cazuri excepționale” sau prin „circumstanțe extraordinare”. Prin urmare, deținuții care au fost condamnați la pedeapsa închisorii pe viață nu știau de la bun început, ce trebuiau să facă pentru a le fi studiat dosarul în vederea eliberării și în ce condiții.

Exista o lipsă de claritate și certitudine suficiente în privința criteriilor și condițiilor aplicabile pentru o revizuire a condamnărilor la închisoarea pe viață în cadrul procedurii de grațiere prezidențială. Procedura nu pretindea oferirea unor motive privind cererile de acordare a grațierii și nu erau publicate rapoarte de activitate care detaliau oferirea unor motive privind examinarea cererilor de grațiere. Absența unei obligații de a oferi motive era agravată de lipsa oricărui control judiciar al acestor decizii. În asemenea circumstanțe, exercitarea de către deținuții pe viață a drepturilor la o revizuire a condamnării la închisoarea pe viață prin grațiere nu putea fi considerată ca fiind asigurată de garanții procedurale suficiente.

Politica europeană penală punea accentul pe scopul reabilitării prin detenție. Deși statele nu erau responsabile de asigurarea reabilitării deținuților de viață, aceastea aveau totuși o obligație de a face posibilă reabilitarea de sine stătătoare a acestor deținuți. Obligația de a oferi posibilitatea de reabilitare trebuie considerată o obligație de mijloace, nu una de rezultat. Totuși, ea presupunea o obligație pozitivă de a asigura regimuri de detenție pentru deținuții pe viață compatibile cu scopul reabilitării și care permiteau unor asemenea deținuți să facă progrese în direcția reabilitării lor. Deținuții pe viață din Ucraina erau separați de ceilalți deținuți și până la douăzeci și trei de ore pe zi în celulele lor, care, de obicei, erau ocupate de doua sau de trei persoane, cu puține activități și întruniri organizate Regimul existent pentru deținuții pe viață din Ucraina era incompatibil cu scopul reabilitării.

Conluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 46: În măsura în care se referea la ireductibilitatea unei condamnări la închisoarea pe viață, cazul reclamantului, dezvăluia o problemă sistemică ce reclama implementarea unor măsuri cu caracter general. Existau deja peste șaizeci de cereri similare în fața Curții și ar putea urma multe altele.

Statele contractante se bucurau de o marjă largă de apreciere în luarea unei decizii privind durata potrivită a pedepselor cu închisoarea pentru anumite infracțiuni. Simplul fapt că o condamnare la închisoarea pe viață putea fi executată în cele din urmă nu o făcea contrară articolului 3. În consecinţă, revizuirea condamnărilor la închisoarea pe viață nu trebuie să conducă în mod necesar la eliberarea deținutului în discuție. Pentru executarea adecvată a hotărârilor, statul reclamat ar trebui să implementeze o reformă a sistemului de revizuire a condamnărilor la închisoarea pe viață. Mecanismul unei astfel de revizuiri trebuie să garanteze examinarea în fiecare caz a problemei dacă detenția continuată era justificată din motive penologice legitime și trebuia să le permită deținuților pe viață să prevadă, cu un anumit grad de precizie, ce trebuie să facă pentru a le fi studiat dosarul în vederea eliberării și în ce condiții, în conformitate cu standardele dezvoltate în jurisprudența Curții.

Articolul 41: 750 EUR cu titlu de prejudiciu material; 10.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral, susținut de lipsa de îngrijiri medicale adecvate; constatarea existenței unei încălcări constituie o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de către reclamant în legătură cu capătul său de cerere referitor la condamnarea sa ireductibilă la închisoarea pe viață.

(Vezi, de asemenea Blokhin v. Rusia [MC], 47152/06, 23 martie 2016, Nota informativă 194; Hutchinson v. Regatul Unit [MC], 57592/08, 17 ianuarie 2017, Nota informativă 203; Vinter și alții v. Regatul Unit [MC], 66069/09 et al., 9 iunie 2013, Nota informativă 165; Matiošaitis și alții v. Lituania, 22662/13 et al., 23 mai 2017, Nota informativă 207; și Murray v. Olanda [MC], 10511/10, 26 aprilie 2016, Nota informativă 195)

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".


 

 
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 4248569  //   Vizitatori ieri: 710  //   azi: 841  //   Online: 50
Acces rapid