Mitrov v. „fosta Republică iugoslavă a Macedoniei”. Proces penal judecat de un tribunal în care mama victimei lucra în calitate de judecător. Încălcare

Mitrov v. „fosta Republică iugoslavă a Macedoniei” - 45959/09
Hotărârea din 2.6.2016 [Secţia I] 

Articolul 6 

Proceduri penale

Articolul 6-1

Tribunal imparţial
Proces penal judecat de un tribunal în care mama victimei lucra în calitate de judecător: încălcare

În fapt – Ca urmare a unui accident în trafic în care a decedat o tânără, reclamantul fusese acuzat de comiterea de „crime grave împotriva siguranţei persoanelor şi a bunurilor în trafic”. Cum victima accidentului era fiica lui M.A., preşedinta secţiei penale a tribunalului în care a fost judecată cauza, reclamantul a cerut, inter alia, strămutarea cazului la un alt tribunal. Totuşi, cererea sa a fost refuzată după ce judecătorii desemnaţi să-i judece cazul au menţionat că nu vor fi influenţaţi de faptul că victima era fiica unei colege de-a lor. M.A. nu a fost judecătoare în acel caz, însă a avut statutul de victimă, ca mamă a decedatei, în cadrul procedurilor. Reclamantul a fost acuzat şi condamnat la pedeapsa închisorii de patru ani şi şase luni. Condamnarea sa a fost menţinută în apel. În cadrul procedurilor din faţa Curţii, acesta s-a plâns, în baza articolului 6 § 1 din Convenţie, de lipsa imparţialităţii.

În drept – Articolul 6 § 1: La acel moment existau doar patru judecători, inclusiv M.A., în cadrul secţiei penale a tribunalului. Aceştia lucrau în regim full-time şi aveau sarcini similare. Nu se putea exclude, aşadar, faptul că ar fi existat legături personale între aceştia. Natura legăturilor personale avea importanţă pentru stabilirea faptului dacă temerile reclamantului privind lipsa de imparţialitate au fost justificate în mod obiectiv. Judecătorul care a prezidat procesul (C.K.) lucrase cu M.A. de cel puţin doi ani şi jumătate, iar anterior îi fusese asistent judiciar. Curtea a acordat o greutate specială importanţei procesului pentru M.A., care şi-a pierdut fiica în vârstă de optsprezece ani. Fusese relevant, de asemenea, că M.A. avusese statut de victimă în cadrul procedurilor şi introdusese o cerere de despăgubire împotriva companiei de asigurări a reclamantului, cerere al cărei fond a fost decis ulterior de acelaşi complet de judecători care au stabilit vinovăţia reclamantului. În aceste circumstanţe, faptul că C.K. a prezidat completul care a decis vinovăţia reclamantului a determinat existenţa unor dubii obiectiv justificate privind imparţialitatea sa. Considerente asemănătoare erau aplicabile şi în cazul celorlalţi judecători din proces. Fusese relevant, de asemenea, faptul că dreptul naţional prevedea posibilitatea strămutării unui caz la un alt tribunal competent şi că nu a fost contestat faptul că se făcea uz de această practică în circumstanţe asemănătoare. Temerile reclamantului cu privire la imparţialitatea instanţei de judecată au fost considerate, astfel, justificate în mod obiectiv.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: 3,600 EUR în privinţa prejudiciului moral; cererea în privinţa prejudiciului material – respinsă.

© Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie.