Prima   |  Rezumate CEDO   |  2018 | Naniyeva și Bagayev v. Georgia (dec.). Eșecul de a prezenta probe prima facie privind distrugerea proprietății, periclitarea vieții și relele tratamente aplicate în contextul conflictului armat din Osetia de Sud. Inadmisibilă
20.11
2018

Naniyeva și Bagayev v. Georgia (dec.). Eșecul de a prezenta probe prima facie privind distrugerea proprietății, periclitarea vieții și relele tratamente aplicate în contextul conflictului armat din Osetia de Sud. Inadmisibilă

211 Accesări    

 

Naniyeva și Bagayev v. Georgia (dec.) - 2256/09 și 2260/09
Decizia din 20.11.2018 [Secția I]

Articolul 35 

Articolul 35-3-a 

Vădit nefondată

Eșecul de a prezenta probe prima facie privind distrugerea proprietății, periclitarea vieții și relele tratamente aplicate în contextul conflictului armat din Osetia de Sud: inadmisibilă

În fapt Reclamanții sunt cetățeni ruși care trăiesc în Osetia de Sud. Ca urmare a bombardării de către armata georgiană a orașului în august 2008, reclamanții susțin că au trebuit să se adăpostească la subsolul proprietății lor și să rămână acolo timp de trei zile fără acces la apă, hrană sau electricitate. Apoi, aceștia s-au refugiat în Rusia și, după ce s-au întors în orașul lor cu câteva săptămâni mai târziu, au aflat că averea și bunurile lor au fost distruse în totalitate.

În drept – Articolul 35 § 3 (a): Cu privire la capătul de cerere în baza articolului 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții trebuiau să prezinte documente care să ateste că bunurile despre care se presupunea că au fost distruse sau deteriorate erau ale lor și că au suferit un prejudiciu ca urmare a conflictului. Totuși, Curtea nu a primit nicio probă privind pretinsa distrugere sau deteriorare a proprietății relevante. Cu privire la copiile facturilor prezentate de către reclamanți cu privire la aparatele electrocasnice care au fost cumpărate în perioada ulterioară conflictului, aceste documente nu au putut fi acceptate nici măcar ca probe prima facie ale existenței și ale întinderii presupusei distrugeri sau pagube sau ale cauzelor acestora. Mai mult, nimic din circumstanțele cauzei sau din pretențiile reclamanților nu a sugerat că acestora le-a fost imposibil să obțină o declarație oficială din partea autorităților locale care să confirme întinderea prejudiciului suferit în mod efectiv. Prin urmare, reclamanții nu au prezentat probe prima facie adecvate în susținerea plângerilor lor în baza articolului 1 din Protocolul nr. 1.

Evaluând capătul de cerere bazat pe articolul 2, s-a constatat că, deși reclamanții au furnizat declarații ale martorilor care confirmau faptul că au fost adăpostiți în subsol, ei nu au reușit să prezinte probe prima facie convingătoare care să demonstreze că conflictul a afectat zona în care aceștia erau prezenți într-o asemenea manieră încât le-a pus în pericol direct și imediat viețile. Din perspectiva articolului 3, s-a constatat că reclamanții nu au furnizat probe potrivit cărora activitățile armatei georgiene aveau ca scop umilirea sau provocarea suferințelor lor mintale și nici că aceștia au trebuit să asiste la distrugerea casei lor, fapt care le-ar fi putut provoca o suferință psihologică severă.

Deși fuga forțată din calea ostilităților sau distrugerea locuinței reclamanților în timpul conflictului putea, în anumite circumstanțe, să fi făcut incident articolul 8 din Convenție, s-a constatat că reclamanții din acest caz au putut să se întoarcă și să-și continue traiul în locuința lor după câteva săptămâni. Deși s-au refugiat într-o altă țară, chiar dacă pentru o perioadă relativ scurtă de timp, și deși existența ostilităților le-ar fi putut provoca reclamanților un anumit nivel de stres și de disconfort, acest fapt nu a echivalat cu o ingerință în viața lor privată și de familie.

Având în vedere cele menționate mai sus, capetele de cerere a reclamanților în baza articolelor 2, 3 și 8 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 au fost vădit nefondate.

Concluzie: inadmisibilă (vădit nefondată).

(Vezi și Lisnyy și alții v. Ucraina și Rusia (dec.), 5355/15 et al., 5 iulie 2016, Nota informativă 198; Sargsyan v. Azerbaijan [MC], 40167/06, 16 iunie 2015, Nota informativă 186; Georgia v. Rusia (II), 38263/08, 13 decembrie 2011, Nota informativă 151 (rezumat privind renunțarea); și Fișa privind Conflictele armate)

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".

 

 
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 4933726  //   Vizitatori ieri: 2891  //   azi: 1582  //   Online: 125
Acces rapid