Opinia amicus curiae a Comisiei de la Veneția nr. 972 / 2019 despre amendamentele la Legea cu privire la Procuratură

(TRADUCERE NEOFICIALĂ) 

I. Introducere

1. Printr-o scrisoare din 7 octombrie 2019, dl Vladimir Țurcan, Președintele Curții Constituționale a Republicii Moldova, a solicitat o opinie amicus curiae de la Comisia de la Veneția (în continuare, Opinia) în legătură cu un caz pendinte privind constituționalitatea unor prevederi ale Legii cu privire la Procuratură.

2. Dl Richard Barrett, dl Jørgen Steen Sørensen, dl Murray Hunt și dl András Zs. Varga au contribuit în calitate de raportori pentru această Opinie.

3. Această Opinie se bazează pe traducerea engleză a Legii nr. 3/2016 cu privire la Procuratură (așa cum era aceasta în vigoare înainte de amendamentele din iulie 2019 - CDL-REF(2019)41); Legea nr. 187 din 19 iulie 2019 (“amendamentele din iulie” - CDL-REF(2019)042), și Legea nr. 128 din septembrie 2019 (“amendamentele din septembrie” - CDL-REF(2019)043), oferită de autorități. În această opinie amicus curiae pot exista erori, ca urmare a unei traduceri inexacte.

4. Opinia a fost elaborat[ pe baza comentariilor raportorilor. Ea a fost adoptată de Comisia de la Veneția la cea de-a 121-1 Sesiune Plenară (Veneția, 6-7 decembrie 2019). 

II. Context

A. Cadrul constituțional

5. Cazul pendinte la Curtea Constituțională a fost inițiat în septembrie 2019 de un grup de parlamentari, care au contestat constituționalitatea amendamentelor din iulie și din septembrie la Legea cu privire la Procuratură. Aceste amendamente vizează, în mod esențial, procesul de numire a Procurorului General (PG) și rolul Consiliului Superior al Procurorilor (CSP) în acest proces (pentru o descriere mai detaliată a acestor amendamente, vezi mai jos). Cadrul constituțional al acestui caz poate fi rezumat după cum urmează.

6. Potrivit Constituției Republicii Moldova (articolul 124, “Procuratura”, § 1), Procuratura reprezintă o “instituție publică autonomă în cadrul autorității judiciare”. În baza articolului 125 § 1 și 2 din Constituție, PG este numit și demis din funcție de Președintele Republicii Moldova, la propunerea CSP. În baza articolului 125(1) § 1, rolul CSP este cel de “garant al independenței și imparțialității procurorilor”; acesta este “constituit, în condițiile legii, de procurori aleși din cadrul procuraturii de toate nivelurile și din reprezentanți ai altor autorități, instituții publice sau ai societății civile”. În conformitate cu Constituția, procurorii “constituie o parte importantă” în cadrul CSP (§ 2 al aceluiași articol). Alte chestiuni legate de organizarea și de funcționarea CSP se stabilesc prin lege (§ 4).

B. Procedura de numire/demitere a Procurorului General (PG) înainte și după amendamentele din 2019

7. În forma în vigoare înainte de amendamentele din 2019, Legea cu privire la Procuratură prevedea că CSP era compus din 12 membri. CSP includea patru membri ex officio: PG, procurorul-șef al Găgăuziei, Președintele Consiliului Superior al Magistraturii și Ministrul Justiției. Cinci membri ai CSP erau procurori aleși de Adunarea Generală a Procurorilor. Trei membri ai CSP erau numiți prin concurs din rândul reprezentanților societății civile, după cum urmează: unul de Președintele Republicii, unul de Parlament și unul de Academia de Științe a Moldovei.

8. În baza versiunii anterioare a legii, CSP a jucat un rol central în procesul de numire și de demitere a PG. Legea nu prevedea la acea dată posibilitatea numirii unui PG interimar.

9. Pe 11 iulie 2019, PG și-a dat demisia, iar funcția a rămas vacantă. Mai târziu, în iulie 2019, Parlamentul a adoptat amendamente la Legea cu privire la Procuratură, introducând o nouă procedură pentru numirea unui PG interimar în timpul selecției unui PG permanent. În baza amendamentelor din iulie, în 3 zile de la data intrării lor în vigoare, CSP trebuie să-i propună un candidat Președintelui Republicii. Dacă acest fapt nu are loc sau dacă Președintele respinge candidatul, va fi numit un PG interimar printr-un decret al Președintelui, la propunerea Parlamentului, cu opinia CSP. 

10. Aceste amendamente au intrat în vigoare pe 23 iulie 2019. CSP nu a selectat un candidat potrivit regulilor noi (din lipsa de cvorum), astfel încât pe 30 iulie 2019, Parlamentul i-a propus un candidat Președintelui, care a numit această persoană în calitate de PG interimar pe 31 iulie 2019. Pe 9 august 2019, CSP a anunțat un concurs public în vederea selectării candidatului pentru funcția vacantă de PG permanent. S-au înscris mai mulți candidați.

11. Pe 16 septembrie 2019, Parlamentul a adoptat Legea nr. 128 de modificare a Legii privind Procuratura. Aceste amendamente au schimbat componența CSP și au introdus o nouă procedură pentru numirea și pentru destituirea din funcție a PG. Majoritatea amendamentelor de substanță sunt rezumate mai jos. 

12. În primul rând, cu privire la componența CSP, numărul membrilor săi a fost schimbat de la 12 la 15. Numărul membrilor ex officio a fost schimbat de la patru la șase; cei doi membri ex officio adiționali sunt Președintele Uniunii Avocaților și Avocatul Poporului. Patru (în loc de trei) membri ai CSP sunt numiți din rândul reprezentanților societății civile: unul este selectat de Președintele Republicii, unul de Parlament, unul de Guvern și unul de Academia de Științe. 

13. În al doilea rând, amendamentele din septembrie au introdus o procedură de preselectare de către o Comisie din cadrul Ministerului Justiției (în continuare –“Comisia MJ”), care va sugera acum CSP-ului o listă de candidați pentru funcția de PG. Comisia MJ este alcătuită din Ministru, un fost procuror sau un fost judecător, un expert internațional, un expert recunoscut sau un profesor titular de drept, un reprezentant al societății civile și un alt expert național recunoscut desemnat de Președintele Parlamentului. Comisia MJ trebuie să facă selecteze, „în funcție de pregătirea și abilitățile profesionale, de integritatea și de alte calități personale ale candidaților”, printr-o hotărâre motivată, cel puțin doi candidați și să trimită această listă către CSP. CSP poate restitui lista Comisiei MJ dacă cel puțin un candidat nu corespunde în mod vădit criteriilor de eligibilitate. Comisia MJ poate decide reluarea preselecției candidaților și, după înlăturarea încălcărilor reproșate, poate trimite către CSP aceeași listă sau o alta de candidați. Comisia MJ poate respinge decizia CSP privind restituirea listei candidaților dacă CSP nu invocă motivele bazate pe criteriile de eligibilitate, „sau dacă lista este restituită în mod repetat”. În esență, CSP nu poate refuza să accepte lista propusă de Comisia MJ altfel decât din motive formale. Atunci când CSP acceptă lista candidaților de la Comisia MJ, trebuie să evalueze și să intervieveze candidații, și să propună Președintelui candidatul cu cel mai mare punctaj, în vederea numirii sale în funcția de PG. 

14. În al treilea rând, amendamentele din septembrie au introdus o procedură specială de destituire a PG pe criterii definite larg, inclusiv pentru intervenții ilegale în activitatea procurorilor ierarhic inferiori, pentru ingerința ilegală în activitatea oricărei alte autorități publice sau pentru o conduită care are un impact serios asupra imaginii Procuraturii Generale, de o Comisie compusă pe baza acelorași reguli prevăzute pentru Comisia MJ, care face propunerea către CSP.[3] 

15. În al patrulea rând, au fost modificate unele criterii de eligibilitate pentru candidații la funcția de PG. În loc de 10 ani de experiență profesională în domeniul juridic, dintre care cinci în funcția de procuror, amendamentele cer acum 10 ani de experiență profesională în domeniul juridic, din care cel puțin 5 ani în funcția de procuror sau judecător, sau 8 ani ca avocat sau ca ofițer de urmărire penală. 

16. Ca urmare a adoptării amendamentelor din septembrie, procedura pendinte de selectare a PG permanent, începută de CSP în august 2019, a fost încetată, fiind începută o nouă procedură, în baza prevederilor amendate. S-au înscris noi candidați (unii dintre care au participat la procedura anterioară), iar patru din ei au fost preselectați de Comisia MJ; lista acestor candidați a fost trimisă la CSP pe 18 noiembrie 2019. 

17. La începutul lui noiembrie, Guvernul i-a prezentat Parlamentului alte amendamente legislative privind procesul de selecție a PG și a declarat că acestea reprezintă o chestiune de încredere. Totuși, amendamentele nu au fost adoptate, iar guvernul a căzut. 

III. Analiză 

18. Curtea Constituțională a Republicii Moldova a formulat, în adresa Comisiei de la Veneția, trei întrebări: 

Întrebarea nr. 1: “Dacă amendamentele recent adoptate privind procedura de preselecție, de numire și de demitere a Procurorului General interimar sau a unui Procuror General nou sunt apte să afecteze competența Consiliului Superior al Procurorilor de autoritate constituțională care garantează principiul independenței și imparțialității procurorilor?” 

Întrebarea nr. 2: “Este periculos, pentru principiul autoadministrării procurorilor, să modifici componența Consiliului Superior al Procurorilor astfel încât majoritatea membrilor săi să nu fie procurori? Este dezirabil ca Ministrul Justiției să fie membru al Consiliului Superior al Procurorilor?” 

Întrebarea nr. 3: “Este compatibil cu bunele-practici europene să oprești un concurs pendinte organizat de Consiliul Superior al Procurorilor pentru a propune un Procuror General prin intermediul unei legi și să organizezi un nou concurs pe baza noilor reguli stabilite de lege?” 

A. Prima întrebare 

19. Ambele amendamente – cele din iulie și cele din septembrie – au afectat rolul CSP în procesul de selecție a PG. Cu privire la PG interimar (amendamentele din iulie), această competență îi revine acum Parlamentului, în cazul în care CSP nu propune un candidat în termenul stabilit. Cu privire la PG permanent, amendamentele din septembrie au introdus o procedură de preselecție controlată de Comisia MJ. Ele schimbă în mod efectiv rolul CSP în procesul de numire a PG, indiferent dacă cel interimar sau permanent. Curtea Constituțională trebuie să stabilească dacă sunt constituționale. 

1. Standarde internaționale 

20. Amendamentele din 2019 pot fi analizate din două puncte de vedere: dacă sunt compatibile cu standardele internaționale și dacă sunt acceptabile din perspectiva Constituției. Cu privire la primul punct, așa cum se va arăta mai jos (vezi răspunsul la cea de-a doua întrebare), nu există niciun standard internațional care să le ceară statelor să aibă un consiliu al procurorilor (chiar dacă acest model este recomandat uneori pentru a asigura autonomia serviciului procuraturii). Astfel, din această perspectivă, este irelevant dacă consiliul procurorilor numește PG singur sau dacă sunt implicate alte autorități în acest proces. 

21. Comisia de la Veneția a recomandat în mod constant evitarea politizării excesive a numirii PG prin instituirea unui stimulent profesional și nepolitic în vederea evaluării calificărilor profesionale ale candidatului. În Republica Moldova, un asemenea stimulent îl reprezintă, în principiu, CSP. Simpla implicare a unui corp de experți cum este Comisia MJ înainte de CSP nu presupune, în mod necesar, un element inacceptabil de politizare. 

2. Perspectiva constituțională națională 

22. Dacă în această sferă standardele internaționale nu sunt prescrise în mod strict, cadrul constituțional național pare să impună mai curând o regulă strictă privind competențele CSP în procesul de numire a PG, care merge dincolo de ceea ce este cerut în mod strict. Comisia de la Veneția reiterează că nu poate analiza constituționalitatea unui model propus, ci poate oferi câteva exemple utile sau poate propune o linie de argumentare care poate fi utilă pentru Curtea Constituțională a Republicii Moldova, în vederea soluționării cazului. 

23. În Opinia sa din octombrie 2019 privind Republica Moldova, Comisia de la Veneția a examinat o reformă similară referitoare la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Dacă potrivit articolului 123 din Constituție CSM “asigură […] aplicarea de măsuri disciplinare față de judecători”, proiectul de lege supus examinării în Opinia din octombrie 2019 acordă competența de luare a deciziilor în materie disciplinară Comisiei de Evaluare, care nu este prevăzută de Constituție.[5] 

24. În această privință, Comisia de la Veneția a reținut: “Potrivit articolului 123 din Constituție, Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detașarea, promovarea în funcție și aplicarea de măsuri disciplinare față de judecători. Prin urmare, ține în mod clar de CSM să decidă cu privire la chestiunile disciplinare. Atât timp cât articolul 123.1 va fi amendat așa cum s-a prevăzut în 2018, Comisia de la Veneția și Directoratul nu consideră că decizia poate fi delegată altor organisme specializate cum este Comisia de Evaluare.”[7] 

25. Într-o Opinie din 2015 pentru Macedonia de Nord, Comisia de la Veneția a examinat o situație similară – a fost creat un nou organism la nivel legislativ care și-a asumat o parte din funcțiile Consiliului Judiciar în materie disciplinară. Din nou, Comisia a sugerat că o asemenea redistribuire a competențelor poate reclama un amendament constituțional.[8] 

26. Aceste două exemple arată că orice redistribuire a competențelor de luare a deciziilor care afectează în mod substanțial mandatul constituțional al unei autorități pretinde un amendament constituțional. Altfel, va fi compromis scopul creării unui asemenea organism la nivel constituțional. 

27. Acest fapt nu presupune imposibilitatea reglementării prin lege a unor proceduri și a aranjamentelor instituționale, în limitele Constituției. În Republica Moldova, Constituția nu reglementează în detaliu organizarea și funcționarea CSP (vezi articolul 125 § 4). Acest fapt presupune că Legea cu privire la Procuratură poate lăsa loc, în principiu, pentru alte organisme, comitete, comisii etc. care contribuie la activitatea CSP sau cărora CSP le poate delega o parte din competențele sale. Un organism specializat implicat în procesul de selectare a candidaților pentru funcția de procuror poate fi constituțional, dacă nu uzurpează competența substanțială de luare a deciziilor de către CSP. Cu privire la procesul de demitere a PG din funcție, chestiunea “diluării” competențelor constituționale ale CSP se arată foarte relevantă aici, deopotrivă, fiind aplicabile, în mare parte, aceleași principii pentru analiza constituționalității acestei proceduri. 

28. Dacă un organism extern ar fi avut un rol consultativ sau, de exemplu, ar fi efectuat o examinare a candidaților pe baza calificărilor lor profesionale pentru a asigura transparența și integritatea procesului de recrutare, acesta nu ar fi interferat substanțial în mandatul constituțional al CSP. 

29. Îi revine Curții Constituționale a Republicii Moldova să decidă dacă implicarea Parlamentului în numirea procurorului interimar și cea a Comisiei în numirea unuia permanent sunt conforme cu articolul 125 din Constituția Republicii Moldova. 

B. Cea de-a doua întrebare 

30. Cea de-a doua întrebarea adresată de Curtea Constituțională a Republicii Moldova vizează, în primul rând, noua componență a CSP: după amendamentele din septembrie, a fost redusă proporția procurorilor aleși de către colegii lor în cadrul acestei autorități, dată fiind adăugarea de membri ex officio noi și de membri  care reprezintă societatea civilă. Cel de-al doilea aspect al întrebării privește rolul Ministrului Justiției ca membru al CSP. Din nou, situația poate fi examinată din perspectiva constituțională națională sau în lumina standardelor internaționale. 

1. Perspectiva constituțională națională 

31. Analizând-o din perspectivă constituțională națională, problema este dacă cei 7 membri din 15 constituie o parte „substanțială” a CSP – așa cum o cere articolul 125(1) § 2. Pare dificil să se pună în discuție acest fapt. Ar părea că și atunci când membrii ex officio nu ar fi numărați (numărul procurorilor s-ar reduce la 5). Constituția nu spune că partea substanțială a CSP ar trebui să fie constituită din procurori aleși de colegii lor, ci doar “procurori”. Îi revine Curții Constituționale să decidă. 

32. O altă problemă este dacă CSP, în această nouă componență, va fi apt să-și îndeplinească funcția de “garant al independenței și imparțialității” procurorilor, așa cum spune articolul 125(1) § 1. Adăugarea a trei membri noi CSP-ului (Președintele Uniunii Avocaților, Ombudsmanul și un membru al societății civile propus de Guvern) nu pare să amenințe independența procurorilor, pentru că componența CSP-ului rămâne suficient de pluralistă, procurorii reprezentând încă o majoritate relativă. Același fapt vizează și prezența ministrului Justiției ca membru ex officio al CSP. Pentru o analiză continuată a acestei chestiuni, ar putea fi util să se analizeze standardele internaționale în acest domeniu. 

2. Standardele internaționale 

33. Din perspectiva internațională, există o diferență importantă între standardele referitoare la judecători și cele referitoare la procurori. Cu privire la tribunale și la judecători, independența lor este garantată de toate convențiile internaționale majore, de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și de instrumentele relevante ale Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei. Există mai multe căi posibile de garantare a independenței judiciarului: modelul recomandat de organismele Consiliului Europei, inclusiv de Comisia de la Veneția, presupune existența unui consiliu judiciar cu competențe suficiente, cel puțin jumătate din membrii săi fiind judecători aleși de colegii lor.[12] 

34. Din contra, este recunoscut că autonomia procuraturii nu constituie un principiu cu aceeași forță normativă ca principiul independenței judiciarului. Standardul de bază este că trebuie să se asigure o autonomie suficientă pentru a proteja autoritățile procuraturii de influența politică nepotrivită. Astfel, de vreme ce există o tendință clară în standardele internaționale care recunosc importanța independenței procurorilor față de ingerințele politice, nu există standarde care să prescrie existența unui consiliu al procurorilor. Acolo unde există un asemenea consiliu – practică tot mai răspândită – nu există vreo cerință privind obligativitatea includerii unei majorități din procurori. Există un echilibru delicat care trebuie atins între nevoia de a include un număr semnificativ de procurori și, pe de altă parte, nevoia ca acest organism să nu devină un instrument de autoguvernare corporatistă.[15] 

35. De exemplu, într-o opinie pentru Georgia, Comisia de la Veneția a reținut în mod pozitiv faptul că  procurorii aleși de colegii lor reprezentau patru din cei nouă membri ai consiliului procurorilor. O altă componență a consiliului, în care procurorii au o majoritate neînsemnată, este și ea legitimă. “Echilibrul propus pentru Consiliu, în care procurorii au o majoritate neînsemnată, dar care conține o minoritate semnificativă de juriști eminenți […] pare o variantă potrivită”. Din contră, în Opinia sa cu privire la situația din Bulgaria (Opinia privind amendamentele la Codul de procedură penală și la Legea privind sistemul judiciar referitoare la urmărirea penală împotriva judecătorilor supremi, CDL-AD(2019)031), Comisia de la Veneția a notat că suprareprezentarea procurorilor în Secția pentru Procurori din cadrul Consiliului Suprem al Magistraturii din Bulgaria, împreună cu subordonarea tuturor procurorilor față de Procurorul General, se poate dovedi problematică, de vreme ce creează o imunitate de facto pentru Procurorul General în anumite situații (vezi și hotărârea CEDO din cazul Kolevi v. Bulgaria). Întorcându-ne la situația din Moldova, balanța puterii propusă în amendamentele din septembrie 2019 pare să fie conformă cu recomandările anterioare ale Comisiei de la Veneția. 

36. Cu privire la problema statutului ministrului Justiției de membru al CSP, nu există niciun standard european strict împotriva implicării directe a Ministrului justiției în CSP. Anterior, Comisia de la Veneția a observat că, atât timp cât rolul reprezentantului executivului nu este decisiv, prezența sa în cadrul consiliului procurorilor nu va fi contrară bunelor-practici; ea poate chiar “facilita dialogul între diferiții actori din sistem”. Acestea fiind spuse, Comisia de la Veneția a recomandat înlocuirea MJ cu un reprezentant al Ministerului, sau cu luarea dreptului de vot de la ministru, în chestiunile legate de transferul judecătorilor și  de măsurile disciplinare împotriva acestora. Trebuie notat că CSP din Republica Moldova nu ia decizii în privința judecătorilor. Ministrul Justiției este unul din cei 15 membri ai Consiliului. Doar un alt membru din CSP își datorează statutul de membru al Consiliului Guvernului: unul din cei patru reprezentanți ai societății civile care este ales de Guvern, în baza amendamentelor din septembrie 2019. Participarea MJ nu va plasa CSP sub controlul Guvernului. În asemenea circumstanțe, prezența MJ în CSP nu pare criticabilă. 

C. Cea de-a treia întrebare 

37. Cea de-a treia întrebare vizează efectele pe care le-au avut amendamentele din septembrie 2019 asupra procedurii de selectare a PG. Problema din fața Curții Constituționale se referă la întreruperea unei proceduri pendinte, inițiate de un organ constituțional (CSP), prin ingerința legislativului care introduce reguli noi de selectare a candidaților. 

38. Legislația care interferează cu procedurile judiciare pendinte, de exemplu, prin schimbarea legii de o manieră care determină rezultatul procesului, poate încălca dreptul de acces la un tribunal, în vederea stabilirii drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, garantat de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, nu aceasta este situația aici, de vreme ce nu au fost inițiate proceduri judiciare. Legislația care înlocuiește o procedură de selectare pendinte pentru numirea într-o funcție publică nu pare să stabilească drepturile cu caracter civil ale vreunei persoane și, prin urmare, articolul 6 din Convenție nu este aplicabil. Analizând situația dintr-o perspectivă mai largă a drepturilor omului, este dificil să se identifice care drept al participanților (garantat la nivel național, european sau internațional) a fost afectat prin întreruperea concursului. Până la încheierea procesului, candidații nu sunt aleși. Dacă întreg procesul este oprit la jumătate din motive temeinice, acest fapt poate constitui o neplăcere pentru participanți, dar este dificil să se conchidă că au avut o așteptare legitimă (care să echivaleze cu un “drept”) de a vedea procesul îndeplinit sau, a fortiori, de a fi selectați (în primul rând din cauza incertitudinilor asociate procesului). Probabil, participanții la concurs pot cere rambursarea cheltuielilor și a inconvenienței de participare împiedicată printr-o intervenție legislativă, însă titlul lor nu poate merge mai departe. 

39. Dintr-o perspectivă instituțională. Nu par să existe standarde internaționale clare care ar oferi un răspuns la această întrebare. Nici dintr-o perspectivă națională răspunsul nu este evident. Pe de altă parte, articolul 125(1) § 4 din Constituție îndreptățește Parlamentul să definească, printr-o lege, procedurile generale care trebuie urmate de CSP. Obligația CSP este să urmeze aceste proceduri. Pe de altă parte, CSP mai are un rol constituțional care nu trebuie uzurpat de către Parlament – este rolul formării unei liste și al selectării unui candidat care să-i fie propus Președintelui Republicii pentru numire. CSP ar trebui să urmeze legea, iar legislatorul ar trebui să nu-și depășească competența de legiferare pentru a împiedica CSP să-și exercite mandatul constituțional. 

40. Dacă un amendament legislativ a fost adoptat pentru a împiedica CSP să desemneze un anumit candidat sau pentru a asigura faptul că anumite persoane pot sau nu pot participa la noul concurs sau, din orice alte motive nepotrivite, acest fapt ar putea influența “diviziunea constituțională a muncii” între legislator (a cărui sarcină de bază este să adopte norme de aplicabilitate generală) și CSP (a cărui sarcină principală, în acest context, este să selecteze candidații potriviți pentru funcția de procuror). Acest fapt s-ar situa aproape de o legislație ad hominem, criticată anterior de Comisia de la Veneția.[25] 

41. Comisia de la Veneția recunoaște, totodată, că legislatorul poate avea motive temeinice să intervină într-o procedură de recrutare pendinte care este profund incorectă, ineficientă, discriminatorie etc. Prin redefinirea criteriilor de eligibilitate și prin remodelarea normelor procedurale, noua legislație poate exclude anumiți candidați din concurs sau poate deschide calea pentru alții noi care, altfel, nu ar fi eligibili sau pentru a le crește/reduce șansele de succes. Astfel, întrebarea dacă intervenția legislativă într-o procedură pendinte este permisibilă din punct de vedere constituțional nu are un răspuns simplu și categoric. Cel mai probabil, pentru a răspunde la această întrebare, Curtea Constituțională a Republicii Moldova va trebui să decidă dacă intervenția legislativă a fost justificată de considerente importante de interes public sau dacă a urmărit motive ulterioare. 

42. Comisia de la Veneția rămâne la dispoziția Curții Constituționale pentru orice altă asistență în această chestiune.