Alpeyeva și Dzhalagoniya v. Rusia. Invalidarea arbitrară a pașapoartelor ruse eliberate foștilor cetățeni sovietici. Încălcare

Alpeyeva și Dzhalagoniya v. Rusia - 7549/09 și 33330/11
Hotărârea din 12.6.2018 [Secția a III-a]

Articolul 8

Articolul 8-1

Respectarea vieții private

Invalidarea arbitrară a pașapoartelor ruse eliberate foștilor cetățeni sovietici: încălcare

În fapt - În 1994, prima reclamantă s-a mutat în Rusia după ce ambasada rusă din Kârgâzstan i-a ștampilat pașaportul sovietic, confirmând că aceasta obținuse cetățenia rusă. În 2001, ei i-a fost eliberat un pașaport intern rus, însă, în 2006, când a cerut un pașaport internațional, acesta i-a fost confiscat pentru că nu obținuse niciodată, în mod corespunzător, cetățenia rusă.

În 1998, cel de-al doilea reclamant, care trăise în Rusia de la destrămarea Uniunii Sovietice, avusese o mențiune în pașaportul sovietic care îi confirma cetățenia rusă. Acestuia i-a fost eliberat un pașaport rus în 2002. Totuși, în 2010, atunci când împlinise vârsta de 45 de ani, acesta solicitase în conformitate cu legislația națională schimbarea pașaportului, care i-a fost refuzată din cauză că autoritățile nu au putut identifica nicio înregistrare care să confirme faptul că i-a fost acordată vreodată cetățenia rusă.

Ambii reclamanți au contestat aceste decizii, fără succes, în fața tribunalelor naționale. Ulterior, acestora li s-a acordat cetățenia rusă, primului reclamant în 2010, iar celui de-al doilea în 2013.

În drept- Articolul 8: De vreme ce cazul în discuție se referise la constatările autorităților naționale potrivit cărora reclamanții nu dobândiseră niciodată, în mod corespunzător, cetățenia rusă, Curtea a aplicat principiile privind refuzul arbitrar sau revocarea cetățeniei (vezi Karassev v. Finlanda (dec.), 31414/96, 12 ianuarie 1999, Nota Informativă 2; Genovese v. Malta, 53124/09, 11 octombrie 2011, Nota Informativă 145; Ramadan v. Malta, 76136/12, 21 iunie 2016, Nota Informativă 197; și K2 v. Regatul Unit (dec.), 42387/13, 7 februarie 2017, Nota Informativă 205)

Deciziile contestate îi lipsiseră pe reclamanți de statutul lor juridic în Rusia, transformându-i apatrizi. Aceștia fuseseră lăsați fără vreun act valid de identitate, fapt care a avut consecințe considerabile pentru viața lor de zi cu zi, deoarece cetățenii ruși trebuiau să facă dovadă identității lor în mod neobișnuit de des, chiar și atunci când efectuau activități banale, cum sunt schimbul valutar sau procurarea biletelor de tren. Mai mult, pașaportul intern era necesar pentru nevoi mai importante, precum găsirea unui loc de muncă sau primirea îngrijirii medicale (așa cum a fost stabilit în Smirnova v. Rusia, 46133/99 și 48183/99, 24 iulie 2003). Pentru cel de-al doilea reclamant, eșecul său de a finaliza schimbarea obligatorie a pașaportului a fost, de asemenea, considerat o contravenție administrativă. Prin urmare, deciziile contestate au reprezentat o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea vieții private.

Totuși, deciziile erau conforme cu legea, iar reclamanții au avut ocazia de a le contesta în fața tribunalelor naționale, care le-au examinat în două grade de jurisdicție. Reclamanții, care nu au susținut existența unor deficiențe procedurale, au putut avea parte astfel de garanțiile procedurale necesare.

Având în vedere rapoartele Ombudsmanului cu privire la practica de confiscare a pașapoartelor de la foștii cetățeni ai URSS care s-au mutat în Rusia din statele CSI, actele care confirmau cetățenia reclamanților puteau fi eliberate deopotrivă în mod ilegal, însă acest fapt nu se datora vinei lor, ci lipsei procedurilor simplificate și a unei baze de date comune, precum și erorilor comise de către funcționarii statali.

Din cauza proastei administrări a procedurilor de acordare a cetățeniei din partea autorităților, reclamanții s-au aflat nu doar într-o situație similară celei din cauza Smirnova, ci au întâmpinat și consecințe care le-au afectat identitatea socială de o manieră cu mult mai gravă, de vreme ce fuseseră lipsiți de orice statut juridic în Rusia. Aceștia au devenit apatrizi și și-au păstrat această calitate până în 2010 și, respectiv, 2013. Situația a durat din 2007, de când au fost sesizate de către Ombudsman, până în 2013, când autoritățile au soluționat problema generală. De vreme ce neglijența autorităților a condus la consecințe care au afectat în mod grav viața lor privată, ea a echivalat cu o ingerință arbitrară. Prin urmare, autoritățile nu au reușit să acționeze cu diligență.

Concluzie: încălcare (unanimitate)

Articolul 41: 5,000 EUR pentru fiecare, cu titlu de prejudiciu moral.

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".