CCM a examinat constituționalitatea unor prevederi din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi

La 6 martie 2018, Curtea Constituțională a pronunțat hotărârea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din art. 10 pct. 4 și pct. 5 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi (sesizarea nr. 10g/2018).

Circumstanțele cauzei

La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „activității fără licență” din punctul 4 și a textului „precum şi care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari” din punctul 5 ale articolului 10 din Legea nr. 845 din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, ridicată de avocatul Vitalie Carmanschi, în dosarul nr. 3-516/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

Având în vedere faptul că prin Hotărârea nr. 2 din 30 ianuarie 2018 Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile contestate din pct. 4 al articolului 10 din lege, excepția de neconstituționalitate a fost declarată inadmisibilă în această parte.

Cu referire la articolul 10 pct. 5, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a pretins, în esență, că prin sancționarea pentru efectuarea decontărilor în numerar şi prin virament prin intermediari în temeiul Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, în timp ce aceleași fapte sunt sancționate și de Codul contravențional, precum și prin stabilirea unei sancțiuni în mărime fixă, fără a permite individualizarea acesteia, se aduce atingere articolelor 1 alin. (3), 21, 23 și 46 din Constituție.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituțională, în următoarea componență:

Dl Aurel BĂIEŞU, președinte de ședință,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

Concluziile Curții

Audiind argumentele părților și examinând materialele dosarului, Curtea a menționat că dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle sale, consacrat în articolul 23 alin. (2) din Constituție, implică adoptarea de către legiuitor a unor legi accesibile, previzibile și clare, astfel încât principiul legalității și al certitudinii juridice să nu fie unul iluzoriu.

Curtea a reținut că principiul legalității și al certitudinii juridice este esențial pentru garantarea încrederii în statul de drept, consfințit prin art. 1 alin.(3) din Constituție, şi constituie o protecţie împotriva arbitrarului.

În speță, Curtea a constatat că în temeiul art. 10 pct. 5 din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, pentru efectuarea decontărilor în numerar și prin virament prin intermediari, Serviciul Fiscal de Stat aplică față de întreprinderi și organizații, indiferent de tipul lor de proprietate și forma de organizare juridică, sancțiuni pecuniare în proporție de 10 la sută din sumele plătite.

Curtea a observat că efectuarea ilegală a plăților în numerar şi prin virament prin intermediari se sancționează și în temeiul art. 293 din Codul contravențional.

Așadar, Curtea a constatat că sancționarea pentru efectuarea ilegală a plăților prin intermediari poate fi aplicată concomitent atât în temeiul Codului contravențional cât și al Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, fără a exista nici o diferență între faptele care atrag răspunderea potrivit acestor două acte legislative.

În acest sens, în jurisprudența sa anterioară, Curtea a subliniat că legea trebuie să reglementeze în mod unitar, să asigure o legătură logico-juridică între dispozițiile pe care le conține și să evite paralelismele legislative, ce generează incertitudine și insecuritate juridică.

În același timp, Curtea a constatat că, potrivit prevederilor contestate, instanța de judecată nu are posibilitatea de a individualiza sancțiunea, rolul său fiind redus la o simplă formalitate de validare a actului de constatare.

Curtea a menționat că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a statuat că: dacă judecătorul este competent doar a stabili existența sau inexistența infracțiunii sau contravenției, dar nu este competent să stabilească asupra oportunității amenzii sau pedepsei, el nu exercită un control de plină jurisdicție. În acest sens, persoana interesată este lipsită de dreptul de acces liber la un tribunal de plină jurisdicție.

Prin urmare, legiuitorul nu poate reglementa o sancțiune în așa fel, încât să lipsească instanța de judecată de posibilitatea de a individualiza sancțiunea, ținând cont de circumstanțele cazului. Astfel, limitarea rolului instanței de judecată lipsește de substanță garanțiile dreptului la un proces echitabil, consacrat de articolele 20 din Constituție și 6 din Convenția Europeană.

Având în vedere cele menționate, Curtea a reținut că prevederile legale contestate încalcă articolele 1 alin.(3), 20 și 23 alin. (2) din Constituție.

Hotărârea Curţii 

Pornind de la cele menționate, Curtea Constituțională a admis parțial excepția de neconstituționalitate ridicată de avocatul Vitalie Carmanschi, în dosarul nr. 3-516/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

- A declarat neconstituționale textul „precum și care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari” și textul „sancțiuni pecuniare în proporție de 10 la sută din sumele plătite” din articolul 10 punctul 5 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi.

- A declarat inadmisibilă excepția de neconstituționalitate în partea referitoare la controlul constituționalității unor prevederi din articolul 10 punctul 4 din Legea nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi.

Hotărârea Curții Constituționale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Acest comunicat este disponibil și în limba engleză.