|
|
Home | Media | News | Declaring unconstitutional a law adopted by assumption of responsibility by Government before Parliament during Parliamentary recess
22.12
2011 Declaring unconstitutional a law adopted by assumption of responsibility by Government before Parliament during Parliamentary recessComunicat de presă
Declararea neconstituţională a unei legi adoptate prin angajarea răspunderii
La 22 decembrie 2011 Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea privind examinarea constituţionalităţii Legii nr. 184 din 27 august 2011, în partea ce ţine de procedura de adoptare a acesteia prin angajarea răspunderii Guvernului Republicii Moldova în faţa Parlamentului în temeiul articolului 1061 din Constituţie (sesizarea nr. 28a/2011). Hotărârea a fost expediată pentru publicare la Monitorul Oficial.
Circumstanţele cazului
La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 5 septembrie 2011 în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit.a) din Constituţie, 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit.g) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale de deputaţii în Parlament, dl Artur Reşetnicov şi dl Serghei Sîrbu, privind controlul constituţionalităţii Legii nr.184 din 27 august 2011, în partea ce ţine de procedura de adoptare a acesteia prin angajarea răspunderii Guvernului Republicii Moldova în faţa Parlamentului în temeiul articolului 1061 din Constituţie.
La 24 august 2011, Guvernul a aprobat Hotărârea nr. 633 privind angajarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului în vederea adoptării legii contestate. În aceeaşi zi, Hotărârea Guvernului a fost depusă la Secretariatul Parlamentului, care se afla în vacanţă parlamentară în perioada 1 iulie – 13 septembrie 2011. Hotărârea Guvernului a fost publicată în Monitorul Oficial din 26 august 2011. La 27 august 2011, nefiind depusă nici o moţiune de cenzură, proiectul de lege propus a fost considerat adoptat. La 28 august 2011 în Monitorul Oficial a fost publicată Legea nr. 184 din 27 august 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.
Autorii sesizării consideră că, în acest context, procedura de adoptare a legii supuse controlului constituţionalităţii relevă situaţia în care un proiect de lege poate deveni lege organică prin angajarea răspunderii Guvernului pe durata vacanţei parlamentare, prin neprezentarea proiectului dat în plenul Parlamentului, cu imposibilitatea tehnică de depunere a moţiunii de cenzură şi contrar procedurii prevăzute de lege privind consultarea publică, avizarea şi expertizarea proiectului de lege, situaţie care, în viziunea autorilor sesizării, este contrară articolelor 7, 60, 66 lit. a) şi 1061 din Constituţie.
Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:
Alexandru TĂNASE, preşedinte, judecător-raportor, Dl Dumitru PULBERE, Dl Victor PUŞCAŞ, Dl Petru RAILEAN, Dna Elena SAFALERU, Dna Valeria ŞTERBEŢ, judecători
Concluziile Curţii
Audiind argumentele părţilor, Curtea a observat că instituţia angajării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului asupra unui program, unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege a fost reglementată de Constituţie numai după completarea acesteia cu articolul 1061 prin Legea nr.1115-XV din 5 iulie 2000.
În acelaşi timp, Curtea a observat că procedura de angajare a răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului nu este detaliat reglementată de articolul 1061 din Constituţie. Nici articolul 119 din Regulamentul Parlamentului nu oferă mai multe detalii despre procedură în sine, specificând că angajarea răspunderii este posibilă numai pentru legi organice sau ordinare şi că are loc prin adoptarea unei hotărâri de Guvern.
Curtea a reţinut că procedura angajării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului este o particularitate a procedurii legislative, conform căreia proiectul de lege nu mai urmează procedura legislativă prevăzută de Regulamentul Parlamentului, acesta fiind supus unei dezbateri strict politice, având drept consecinţă menţinerea sau demiterea Guvernului prin retragerea încrederii acordate de Parlament.
Curtea a subliniat că procedura angajării răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege, ca modalitate simplificată de legiferare, trebuie să fie o măsură in extremis, determinată de urgenţa în adoptarea măsurilor conţinute în legea asupra căreia Guvernul şi-a angajat răspunderea, de necesitatea ca reglementarea în cauză să fie adoptată cu maximă celeritate, de importanţa domeniului reglementat şi de aplicarea imediată a legii în cauză. În acelaşi timp, procedura angajării răspunderii Guvernului nu exclude şi nu poate fi folosită pentru a exclude controlul parlamentar prin iniţierea unei moţiuni de cenzură.
În acest sens, Curtea a constatat că o dezbatere politică privind demiterea Guvernului prin retragerea încrederii acordate poate avea loc, în condiţiile articolului 106 din Constituţie, numai în şedinţa plenară a Parlamentului.
În aceeaşi ordine de idei, Curtea a observat că în statele în care guvernele au uzat mai frecvent de instituţia angajării răspunderii în faţa Parlamentului, legislatorul a limitat sau încearcă să limiteze abuzul puterii executive de această procedură excepţională, iar prezenţa în Parlament a exponentului puterii executive este obligatorie.
De altfel, potrivit legii, Parlamentul îşi desfăşoară activitatea sub formă de şedinţe în plen şi de şedinţe ale comisiilor permanente. Prin urmare, depunerea hotărârii Guvernului privind angajarea răspunderii cu materialele anexate la Secretariatul Parlamentului, fără prezentarea acestui act politic de angajare a răspunderii în şedinţa plenară, nu satisface cerinţele normelor constituţionale privind angajarea răspunderii „în faţa” Parlamentului.
În caz contrar, o asemenea dezbatere devine imposibilă, deoarece, potrivit articolului 37 alin. (4) din Regulamentul Parlamentului, convocarea Parlamentului în sesiune extraordinară sau specială se va face în 3 zile de la data înregistrării cererii, dacă legea nu prevede altfel. Termenul pentru depunerea moţiunii de cenzură este la fel de 3 zile din momentul angajării răspunderii Guvernului. Din aceste motive, în afara sesiunilor parlamentare, procedura angajării răspunderii Guvernului este condiţionată de convocarea unei sesiuni extraordinare sau speciale, iar termenul de 3 zile pentru depunerea moţiunii curge din momentul prezentării în plenul Parlamentului a proiectului de lege asupra căruia Guvernul îşi angajează răspunderea, care urmează să aibă loc după intrarea în vigoare, în modul prevăzut de lege, a hotărârii Guvernului de angajare a răspunderii sale în faţa Parlamentului.
La adoptarea hotărârii, Curtea a ţinut cont de opinia Academiei de Ştiinţe a Moldovei că, deoarece a fost publicată în Monitorul Oficial abia la 26 august 2011, la momentul prezentării la 24 august 2011 în Secretariatul Parlamentului, Hotărârea Guvernului nr. 633 din 24 august 2011 privind angajarea răspunderii asupra proiectului de lege contestat nu era în vigoare. În acest mod, promulgarea şi publicarea Legii nr. 184 la 27 august 2011, la distanţă de 1 zi de la publicarea Hotărârii Guvernului în Monitorul Oficial (26 august 2011), a avut loc cu încălcarea termenului constituţional prevăzut pentru depunerea moţiunii de cenzură.
Fără a se expune în privinţa oportunităţii sau conţinutului actului legislativ contestat, Curtea a constatat că Legea nr. 184 din 27 august 2011 a fost adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului în timpul vacanţei parlamentare, fără prezenţa exponentului puterii executive în şedinţa plenară a Parlamentului, determinând imposibilitatea depunerii oricărei moţiuni de cenzură şi, implicit, a oricărei dezbateri politice privind menţinerea sau retragerea încrederii acordate Guvernului la învestitură.
Din aceste considerente, Curtea a conchis că modalitatea în care Guvernul a făcut uz de procedura angajării răspunderii sale în faţa Parlamentului a lipsit în mod efectiv Parlamentul, în calitate de organ reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unică autoritate legislativă a statului, de controlul asupra unor astfel de măsuri excepţionale.
În acest context, Curtea a reamintit că, pornind de la primatul Constituţiei şi al asigurării conformităţii legilor şi a altor acte juridice cu Legea Supremă (articolul 7 din Constituţie), toţi participanţii la procesul legislativ sunt obligaţi să respecte procedura instituită de Legea Supremă. Rigorile impuse de Constituţie faţă de adoptarea legilor au un caracter obligatoriu şi nu pot fi modificate la discreţia participanţilor la procesul legislativ. Or, o lege are putere juridică numai dacă la etapele de elaborare şi adoptare au fost respectate normele juridice respective.
Prin urmare, Curtea a conchis că Legea nr. 184 din 27 august 2011 a fost adoptată în urma unei proceduri de angajare a răspunderii Guvernului contrară articolului 1061 din Constituţie combinat cu articolele 7, 60 şi 66 din Constituţie.
Hotărârea Curţii
Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională Legea nr. 184 din 27 august 2011 privind modificarea şi completarea unor acte legislative, ca fiind adoptată cu încălcarea procedurii de adoptare. Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
___________________________________________________________________________________ Textul integral al hotărârii este disponibil pe pagina web a Curţii Constituţionale http://www.constcourt.md/
Adresa: A. Lăpuşneanu 28, CHIŞINĂU MD-2004, MOLDOVA
|