Hotărâre Nr.11 din 08.05.2018

Hotărârea nr. 11 din 8.05.2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 233 alineatele (1), (2) și (3) din Codul contravențional (sancționarea conducerii în stare de ebrietate a vehiculelor pentru care nu este necesară deținerea permisului de conducere) (sesizarea nr. 42g/2018)


Subiectul sesizării: Judecătoria Ungheni , avocat Gheorghe Tcaci, judecătorul Anatolie Rusu de la Judecătoria Ungheni

Tipul hotărârii: controlul constituționalității legilor, regulamentelor și hotărârilor Parlamentului

Prevedere: Prevederi declarate constituţionale în parte/neconstituţionale în parte

Fişiere:
1.  ro-h11201842g2018def8c.pdf


Sesizări:



1.  La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textelor: 

- „gradul maxim admisibil stabilit de lege” din articolul 233 alin. (1); 

- „gradul maxim admisibil stabilit de Guvern” din articolul 233 alin. (2);

- „amendă de la 400 la 500 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de la 20 la 40 de ore sau cu arest contravențional pe un termen de 15 zile” din articolul 233 alin. (3)

din Codul contravențional, ridicată de către dl avocat Gheorghe Tcaci, în dosarul nr. 4-545/2017, pendinte la Judecătoria Ungheni.

2.  Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 4 aprilie 2018 de către judecătorul Anatolie Rusu de la Judecătoria Ungheni, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016. 

3.  Autorul excepției susține că dispozițiile contestate din alineatele (1) și (2) ale articolului 233 din Codul contravențional sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 22 și 23 din Constituție, iar prevederile contestate din alin. (3) al aceluiași articolul contravin articolului 16 din Constituție.

4.  Prin decizia Curţii Constituţionale din 12 aprilie 2018, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost declarată admisibilă în partea referitoare la controlul constituționalității prevederilor contestate din alin. (3) al articolului 233 din Codul contravențional, fără a se prejudeca fondul cauzei. Totodată, prin aceeași decizie, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost declarată inadmisibilă în partea referitoare la controlul constituționalității dispozițiilor contestate din alin. (1) și alin. (2) ale aceluiași articol.

5.  În procesul examinării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituțională a solicitat opiniile Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Guvernului, Departamentului Drept Penal al Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova și Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității.

6.  La ședința publică a Curţii, Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, șef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituțională şi la organele de drept, din cadrul Direcției generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, secretar de stat în cadrul Ministerului Justiției.

 

7.  În ședința publică a Curţii, reprezentantul Parlamentului a solicitat sistarea procesului în baza articolului 60 lit. c) din Codul jurisdicției constituționale. Potrivit domniei sale, excepția de neconstituționalitate privește o problemă de aplicare corectă a legii, nu de constituționalitate a ei, iar acest fapt nu ține de competența Curții Constituționale.

CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

8.  Pe 17 iulie 2017, un agent constatator din cadrul Inspectoratului Național de Patrulare a întocmit în privința dlui N. Culiuc un proces-verbal cu privire la constatarea contravenției prevăzute de art. 233 alin. (3) din Codul contravențional [conducerea vehiculului de către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool, în cazul în care admiterea la trafic a conducătorului de vehicul nu prevede obligația de a deține permis de conducere] și l-a trimis, împreună cu probele acumulate, către Judecătoria Ungheni în vederea examinării cauzei contravenționale. 

9.  Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 12 octombrie 2017, dl N. Culiuc a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 233 alin. (3) din Codul contravențional și i s-a aplicat o amendă în mărime de 400 unități convenționale.

10.  Nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Ungheni din 12 octombrie 2017, dl N. Culiuc a depus recurs, iar recursul a fost admis prin decizia Curții de Apel Bălți din 29 noiembrie 2017, dispunându-se rejudecarea cauzei în primă instanță, de către un alt complet de judecată.

11.  Pe 27 februarie 2018, în cadrul unei ședințe de examinare a cauzei contravenționale, dl avocat Gheorghe Tcaci a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor menționate la § 1 supra.

12.  Prin încheierea din 29 martie 2018, Judecătoria Ungheni a dispus suspendarea procesului, ridicarea excepției de neconstituționalitate și trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

13.  Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

 Articolul 1

 

Statul Republica Moldova 

„[…] 

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”  

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii şi a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 22

Neretroactivitatea legii 

„Nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranța persoanei

„(1) Libertatea individuală şi siguranța persoanei sunt inviolabile.

[…]”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului înconjurător și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moștenire a proprietății private este garantat.”

Articolul 54

Restrângerea exercițiului unor drepturi sau

al unor libertăți

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului.

(2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității şi imparțialității justiției.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o şi nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.”

14.  Prevederile relevante ale Codului contravențional al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:


Articolul 233

Conducerea vehiculului în stare de ebrietate produsă de alcool, predarea conducerii lui către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanțe

„(1) Conducerea vehiculului de către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool ce depășește gradul maxim admisibil stabilit de lege, dacă fapta nu constituie infracțiune,

se sancționează cu amendă de la 350 la 500 de unități convenționale cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de la 2 la 3 ani.

(2) Predarea cu bună știință a conducerii vehiculului către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool ce depășește gradul maxim admisibil stabilit de Guvern sau în stare de ebrietate produsă de substanțe stupefiante şi/sau de alte substanțe cu efecte similare, dacă fapta nu constituie infracțiune,

se sancționează cu amendă de la 350 la 500 de unități convenționale cu aplicarea a 6 puncte de penalizare sau cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de la 1 la 3 ani.

[…]

(3) Acțiunile specificate la alineatele (1)–(21), în cazul în care admiterea la trafic a conducătorului de vehicul nu prevede obligația de a deține permis de conducere,

se sancționează cu amendă de la 400 la 500 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de la 20 la 40 de ore sau cu arest contravențional pe un termen de 15 zile.

[…]

15.  Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:


Articolul 13412

Starea de ebrietate

„(1) Prin stare de ebrietate se înțelege starea de dereglare psihofuncţională a organismului survenită în urma consumului de alcool, droguri şi/sau alte substanțe cu efecte similare.

(2) Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad minim se înțelege starea persoanei care are concentrația de alcool în sânge de la 0,3 până la 0,5 g/l sau concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,15 până la 0,3 mg/l.

(3) Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat se înțelege starea persoanei care are concentrația de alcool în sânge de la 0,5 g/l şi mai mult sau concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l şi mai mult.”


Articolul 2641

Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe

„(1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanțe stupefiante şi/sau de alte substanțe cu efecte similare

se pedepsește cu amendă în mărime de la 750 la 850 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani.

[…]

16.  Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009 cu privire la aprobarea Regulamentului circulației rutiere sunt următoarele:

„7. În sensul prezentului Regulament următoarele noțiuni și termeni semnifică: 

[…]

bicicletă (tricicletă) vehicul prevăzut cu două (trei) roți și pedale sau manivele, pentru propulsarea acestuia pe drum de forța musculară a utilizatorului; 

[…]

motocultor cu remorcă – tractor monoax fără mecanism de direcție, a cărui viteză prin construcție nu depășește 25 km/h, utilizat pentru efectuarea lucrărilor ușoare;

[…]

vehicul – sistem mecanic, cu sau fără autopropulsie, destinat transportului de persoane și bunuri sau echipat cu mecanisme care pot executa anumite lucrări;

[…]”

1.  Se admite parțial excepția de neconstituționalitate ridicată de către dl avocat Gheorghe Tcaci în dosarul nr. 4-545/2017, pendinte la Judecătoria Ungheni.

2.  Se declară neconstituțional textul „amendă de la 400 la 500 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de la 20 la 40 de ore sau cu arest contravențional pe un termen de 15 zile” din articolul 233 alineatul (3) din Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218 din 24 octombrie 2008.

3.  Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate în partea ce ține de controlul constituționalității textului „gradul maxim admisibil stabilit de lege” din alineatul (1) și a textului gradul maxim admisibil stabilit de Guvern din alineatul (2) al articolului 233 din Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218 din 24 octombrie 2008.

4. Până la adoptarea modificărilor legislative, în cazul contravenției prevăzute la articolul 233 alineatul (3) din Codul contravențional se va aplica sancțiunea amenzii prevăzută la alineatul (1) al aceluiași articol. 

5.  Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

45.  În jurisprudența sa anterioară, Curtea a reținut că nu orice tratament diferențiat implică în mod automat o încălcare a articolului 16 din Constituție. Pentru a se stabili încălcarea articolului 16 din Constituție trebuie să se constate faptul că persoanele aflate în situații similare sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial și că această diferențiere este una discriminatorie (HCC nr. 27 din 20 decembrie 2011). 

46.  Totodată, Curtea a menționat că tratamentul diferențiat trebuie să se încadreze în limitele articolului 54 din Constituție (HCC nr. 12 din 1 noiembrie 2012, § 53).

47.  Astfel, Curtea a subliniat că diferențierile sunt discriminatorii dacă nu se bazează pe o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmăresc un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit (HCC nr. 12 din 1 noiembrie 2012, § 54).

48.  În același context, și Curtea Europeană a subliniat în jurisprudența sa că tratamentul diferențiat echivalează cu  discriminare, dacă nu are la bază o justificare obiectivă și rezonabilă, a persoanelor în situații similare. „Lipsa justificării obiective și rezonabile” presupune că diferențierea în cauză nu urmărește un „scop legitim” sau că nu există un „raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și „scopul urmărit” (Sejdić și Finci v. Bosnia și Herțegovina, 22 decembrie 2009, § 42; Stummer v. Austria, 7 iulie 2011, § 87; Khamtokhu și Aksenchik v. Rusia, 24 ianuarie 2017 § 64)

a)    Cu privire la respectarea standardului calității legii

 

49.  Curtea constată că, potrivit articolului 233 alin (1) din Codul contravențional, conducerea vehiculului de către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool ce depășește gradul maxim admisibil stabilit de lege, dacă fapta nu constituie infracțiune, se sancționează cu amendă de la 350 la 500 de unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de la 2 la 3 ani. Potrivit articolului 233 alin. (3) din Cod, aceeași acțiune comisă de către un conducător de vehicul pentru care nu este prevăzută obligația de a deține permis de conducere se sancționează cu amendă de la 400 la 500 de unități convenționale, muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de la 20 la 40 de ore sau arest contravențional pe un termen de 15 zile.

50.  În mod evident, sistemul de sancțiuni aplicabil conducătorilor de vehicule pentru care nu este necesară deținerea permisului de conducere este prevăzut de lege și nu prezintă probleme din perspectiva standardului calității legii.

51.  Prin urmare, Curţii îi revine sarcina să verifice dacă sancțiunile prevăzute pentru conducătorii de vehicule pentru care nu este necesară deținerea permisului de conducere urmăresc un scop legitim.

b)    Cu privire la legitimitatea scopului urmărit  

52.  Curtea a menționat anterior că securitatea traficului rutier constituie un interes public major. Prin urmare, asigurarea securității reprezintă o obligație pozitivă a statului. Unitatea de transport care participă la trafic reprezintă o sursă de pericol sporit, conducătorul auto având obligația de a respecta reglementările impuse de autorități în vederea evitării riscurilor inerente utilizării autovehiculelor. De asemenea, deținătorul vehiculului este răspunzător de prejudiciul provocat prin utilizarea vehiculului aflat în posesia sa (HCC nr. 28 din 18 noiembrie 2014, §45).

53.  Curtea admite faptul că aplicarea unor sancțiuni disuasive pentru conducerea în stare de ebrietate a vehiculelor pentru care nu este prevăzută obligația de a deține permis de conducere contribuie la asigurarea securității traficului rutier, precum și la protecția vieții și a sănătății persoanelor.

54.  Curtea constată că aceste scopuri speciale pot fi subsumate următoarelor scopuri legitime generale prevăzute de articolul 54 alin. (2) din Constituție: asigurarea ordinii publice și ocrotirea drepturilor, libertăților și demnității altor persoane.

55.  Așadar, Curtea confirmă că prevederile contestate urmăresc scopuri legitime prevăzute de articolul 54 alin. (2) din Constituție.

c)    Cu privire la caracterul proporțional al tratamentului diferențiat

56.  Curtea trebuie să stabilească, la această etapă, dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între sancționarea mai dură a conducătorilor de vehicule pentru care nu este necesară deținerea permisului de conducere, în raport cu conducătorii de vehicule pentru care este necesară deținerea permisului, și scopurile legitime enunțate mai sus.

57.  Curtea nu poate reține argumentele Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, potrivit cărora conducătorii de vehicule pentru care este necesară deținerea permisului de conducere și cei care conduc vehicule pentru care nu este necesară deținerea permisului se află în situații diferite, pentru că ambele categorii de conducători trebuie să respecte în egală măsură Regulamentul circulației rutiere, să nu conducă în stare de ebrietate și să nu pună în pericol alți participanți la trafic.

58.  Totuși, Curtea constată că riscurile pe care le generează vehiculele pentru conducerea cărora nu este necesară deținerea permisului de conducere (bicicleta, motocultorul, vehicul cu tracțiune animală ș.a.) pot fi mai reduse decât riscurile generate de vehiculele pentru a căror conducere este necesară deținerea permisului.

59.  În acest sens, Curtea poate imagina o situație în care impactul dintre o bicicletă condusă de o persoană aflată în stare de ebrietate și un alt mijloc de transport nu ar produce pagubele pe care le-ar produce impactul dintre un automobil condus de către o persoană aflată în stare de ebrietate și un alt mijloc de transport. Însă, potrivit prevederilor contestate, o persoană care conduce în stare de ebrietate o bicicletă sau un motocultor va putea fi sancționată inclusiv prin aplicarea arestului, iar o persoană care conduce un automobil sau autocamion este pasibilă doar de aplicarea unei amenzi.

60.  Aplicând aceste considerente în prezenta cauză, Curtea nu întrevede vreun argument juridic rațional și rezonabil ca o persoană care conduce în stare de ebrietate un vehicul pentru care nu este prevăzută obligația de a deține permisul de conducere să fie sancționată mai dur decât o persoană care conduce un vehicul pentru care este prevăzută obligația de a deține permisul de conducere. În afară de privarea de dreptul de a conduce în cazul vehiculelor pentru care este necesară deținerea permisului de conducere, nimic nu justifică existența unei diferențieri între cele două categorii și aplicarea unui tratament discriminatoriu în cazul persoanelor care conduc vehicule pentru care nu este necesară deținerea permisului de conducere.

61.  Prin urmare, tratamentul juridic disproporționat al celor două categorii de subiecți contravine articolului 16 coroborat cu articolele 25 și 46 din Constituție.

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 3515383  //   Vizitatori ieri: 2245  //   azi: 2425  //   Online: 83


Acces rapid