Hotărâre Nr.9 din 09.03.2017

Hotărârea nr. 9 din 9.03.2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 364/1 din Codul de procedură penală (judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală) (Sesizarea nr. 156g/2016)


Subiectul sesizării: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani

Tipul hotărârii: controlul constituționalității legilor, regulamentelor și hotărârilor Parlamentului

Prevedere: Excepție de neconstituționalitate respinsă și declararea constituționalității

Fişiere:
1.  ro-h909032017ro57136.pdf


Sesizări:


Adresă:

1.  ADRESĂ ( 09.03.2017)


1.  La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 364/1 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ridicată de Maxim Ciudin, parte în dosarul nr. 1-565/16, aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 22 decembrie 2016 de către judecătorul Natalia Clevadî din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

3.  Autorul excepţiei a pretins, în esență, că prevederile art. 364/1 din Codul de procedură penală sunt contrare dispoziţiilor articolelor 1 alin. (3), 4, 7, 15, 16, 20 şi 54 alin. (1) din Constituţie.

4.  Prin decizia Curţii Constituţionale din 19 ianuarie 2017 excepţia de neconstituţionalitate a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

5.  În procesul examinării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi a Procuraturii Generale. Preşedintele Republicii Moldova nu a prezentat opinia sa scrisă.

6. În şedinţa plenară publică a Curţii, excepția de neconstituționalitate a fost susţinută de către Maxim Ciudin, autor al sesizării. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept din cadrul Direcției generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, viceministru al Justiției.

14. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art. 140) sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sânt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 20

Accesul liber la justiție

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau

al unor libertăţi 

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

[…]”

15. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr. 248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 59

Partea vătămată

„(1) Parte vătămată este considerată persoana fizică sau juridică căreia i s-a cauzat prin infracţiune un prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută în această calitate, conform legii, cu acordul victimei. Minorul căruia i s-a cauzat prejudiciu prin infracţiune va fi considerat parte vătămată fără acordul său.

[…]”

Articolul 61

 Partea civilă

„(1) Parte civilă este recunoscută persoana fizică sau juridică în privinţa căreia există suficiente temeiuri de a considera că în urma infracţiunii i-a fost cauzat un prejudiciu material sau moral, care a depus la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată o cerere de chemare în judecată a bănuitului, învinuitului, inculpatului sau a persoanelor care poartă răspundere patrimonială pentru faptele acestuia. Acţiunea civilă se judecă de către instanţă în cadrul procesului penal dacă volumul prejudiciului este incontestabil.

[…]”

Articolul 62

 Drepturile şi obligaţiile părţii civile

„(1) În scopul susţinerii cererii sale, partea civilă dispune de următoarele drepturi:

 1) să facă explicaţii asupra cererii depuse;

[…]

 8) să participe la şedinţe de judecată, inclusiv la cercetarea materialelor cauzei referitor la acţiunea sa;

 9) să pledeze în dezbateri judiciare referitor la acţiunea sa civilă;

[…]”

Articolul 364/1

Judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

„(1) Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara, personal prin înscris autentic, că recunoaşte săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

 (2) Judecata nu poate avea loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, decât dacă inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele indicate în rechizitoriu şi nu solicită administrarea de noi probe.

 (3) În cadrul şedinţei preliminare sau până la începerea cercetării judecătoreşti, instanţa îl întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi asupra cărora nu are obiecţii, apoi acordă cuvântul procurorului, părţii vătămate şi celorlalte părţi asupra cererii formulate.

 (4) Instanţa de judecată admite, prin încheiere, cererea dacă din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi dacă sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse şi procedează la audierea inculpatului potrivit regulilor de audiere a martorului.

 (5) În caz de admitere a cererii, preşedintele explică persoanei vătămate dreptul de a deveni parte civilă şi întreabă partea civilă, partea civilmente responsabilă dacă propun administrarea de probe, după care instanţa procedează la dezbateri judiciare. Dezbaterile judiciare se compun din discursurile procurorului, apărătorului şi inculpatului, care pot lua încă o dată cuvântul în formă de replică.

 (6) În caz de admitere a cererii privind judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, sentinţa se adoptă în condiţiile prevăzute de prezentul cod, cu derogările din prezentul articol.

 (7) În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea prevederilor alin. (1), dispoziţiile art. 382–398 se aplică în mod corespunzător. Partea introductivă a sentinţei conţine, pe lângă datele expuse la art. 393, menţiunea despre judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

 (8) Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunităţii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.

(9) În caz de respingere a cererii, instanţa dispune judecarea cauzei în procedură generală.”

1. Se respinge excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maxim Ciudin, parte în dosarul nr. 1-565/2016, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani.

2. Se recunoaște constituțional articolul 364/1 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

1. Principii generale 

40.  Curtea menționează că articolul 20 din Constituție garantează oricărei persoane dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. Totodată, în temeiul articolului 115 alin. (4) din Constituție, procedura de judecată este stabilită prin lege organică.

41. În scopul realizării prevederilor constituționale, Codul de procedură penală nr. 122-XV din 14 martie 2003 cuprinde reglementări detaliate privind judecarea cauzelor penale de către instanțele judecătorești. În context, Curtea reține că dispozițiile codului prevăd inclusiv judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, care reprezintă de fapt o procedură abreviată.

42. Curtea observă, în acest sens, că prin Recomandarea nr. R (87)18 Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a încurajat statele membre să ia măsuri care vizează simplificarea procedurilor judiciare ordinare prin recurgerea la procese accelerate, care includ hotărâri sumare, înțelegeri extrajudiciare, acorduri de recunoaștere a vinovăției şi judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

43.  Curtea menționează că examinarea cauzei penale în procedură simplificată este un instrument care oferă avantajul soluționării cu celeritate a cauzelor penale atunci când inculpatul recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

44.  În jurisprudența sa, Curtea Europeană a afirmat că, atunci când o acuzație penală împotriva inculpatului este stabilită printr-o formă prescurtată de examinare judiciară, aceasta duce, în esență, la renunțarea la o serie de drepturi procedurale. Acest lucru nu poate fi o problemă în sine, deoarece nici litera, nici spiritul articolului 6 din Convenția europeană a Drepturilor Omului nu împiedică o persoană să renunțe la aceste garanții din propria sa voință (a se vedea Scoppola v. Italia (nr.2) [MC], hotărârea din 17 septembrie 2009, § 135).

45.  Cu toate acestea, Curtea Europeană a subliniat că renunțarea la anumite drepturi procedurale trebuie întotdeauna, pentru a fi considerată eficientă în sensul Convenției, stabilită în mod neechivoc și însoțită de garanții minime, proporționale cu importanța acesteia. În plus, nu trebuie să contravină vreunui interes public important (a se vedea, inter alia, Scoppola (nr.2), citată supra, § 135-136,  Poitrimol v. Franța, hotărârea din 23 noiembrie 1993, § 31, și Hermi v. Italia [MC], hotărârea din 18 octombrie 2006, § 73).

46.  Mai mult, în partea ce ține de statutul părții civile în procesul penal, Curtea Europeană a statuat că art. 6 § 1 din Convenție nu garantează dreptul la o „răzbunare privată", nici pe cel de a intenta o actio popularis în scop de pedepsire a unei persoane (a se vedea Perez v. Franța [MC],  hotărârea din 12 februarie 2004, § 70).

2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

47. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit articolului 364/1 din Codul de procedură penală, instanța poate dispune judecarea cauzelor penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală în cazul în care, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul declară personal, prin înscris autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu.

48.  În același timp, Curtea observă că, în conformitate cu art. 364/1 alin. (4) din Codul de procedură penală, instanța de judecată este obligată să examineze dosarul în baza acestei proceduri doar dacă: 1) din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi 2) sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

49.  Mai mult, Curtea constată că, în corespundere cu dispozițiile art. 364/1 alin. (9) din Codul de procedură penală, judecătorul este în drept de a respinge cererea inculpatului și de a dispune judecarea cauzei în procedură generală.

50.  Astfel, atunci când există dubii cu privire la vinovăția inculpatului sau în cazul unei recunoașteri parțiale a situației de fapt, ori chiar în cazul unei recunoașteri totale a faptelor imputate, când nu este lămurit asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei și consideră că judecata nu poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, judecătorul respinge cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedură simplificată.

51.  Curtea precizează că nu simpla recunoaștere a învinuirii este determinantă pentru a se da eficiență unui proces echitabil, desfășurat în limitele legalității și imparțialității, aceasta constituind doar o condiție procedurală, ci stabilirea vinovăției inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina sa. În plus, indiferent de recunoașterea învinuirii, ceea ce prevalează este existența unui proces echitabil, despre care nu se poate vorbi în măsura în care se neagă principiul aflării adevărului. 

52.  În speță, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde, în esenţă, că prin admiterea cererii inculpatului de a judeca cauza în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, partea vătămată este privată de drepturile sale, care ar fi inerente în cazul judecării cauzei în procedură generală.   

53. În acest context, Curtea relevă faptul că în cadrul procedurilor judiciare simplificate minimul de garanţii care poate fi acordat părţii vătămate este: 1) dreptul de a fi informat referitor la condiţiile procedurii simplificate, data, locul şi ora şedinţei de judecată în care se va examina cauza; 2) dreptul de a fi prezent în cadrul ședinței de judecată în care se va judeca cauza în baza probelor administrate în faza de urmărire penală; şi factorul esențial 3) dreptul de a deveni parte civilă cu posibilitatea de a propune administrarea probelor.

54.  Prin  urmare, Curtea reține faptul că examinarea cauzelor penale în procedură simplificată nu exclude asigurarea unor garanții părții vătămate, una dintre acestea fiind recuperarea prejudiciilor cauzate prin infracţiunea săvârşită.

55. Curtea subliniază că atât persoana vătămată, cât și partea civilă sunt persoane lezate în drepturile lor prin săvârșirea infracțiunii. Or, parte civilă este recunoscută persoana fizică sau juridică în privinţa căreia există suficiente temeiuri de a considera că în urma infracţiunii i-a fost cauzat un prejudiciu material sau moral, care a depus la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată o cerere de chemare în judecată a bănuitului, învinuitului, inculpatului sau a persoanelor care poartă răspundere patrimonială pentru faptele acestuia.

56. Astfel, Curtea menţionează că judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală nu îl scutește pe inculpat de răspunderea civilă. În acest sens, prevederile alineatului (5) al art. 364/1 din Codul de procedură penală stabilesc, în mod expres, că în caz de admitere a cererii, judecătorul explică persoanei vătămate dreptul de a deveni parte civilă şi întreabă partea civilă, partea civilmente responsabilă dacă propun administrarea de probe, după care instanţa procedează la dezbateri judiciare.

57. În același timp, Curtea observă că, potrivit tezei a doua a alineatului (5) al aceluiași articol, dezbaterile judiciare se compun din discursurile procurorului, apărătorului şi inculpatului, care pot lua încă o dată cuvântul în formă de replică, deși articolul 62 alin. (1) subpct. 9) din Codul de procedură penală stabilește că, în scopul susținerii cererii sale, partea civilă dispune de dreptul de a pleda în dezbateri judiciare referitor la acţiunea sa civilă. Astfel, în partea ce ține de participarea părții civile la dezbaterile judiciare, se constată o neconcordanță între prevederile Codului de procedură penală, motiv pentru care Curtea va remite o Adresă Parlamentului în vederea înlăturării deficiențelor constatate.

58. Totodată, Curtea observă că dispoziţiile art. 382-398 din Codul de procedură penală, care reglementează deliberarea și adoptarea sentinței, se vor aplica în modul corespunzător și în caz de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

59. Așadar, în conformitate cu art. 387 alin. (1) din Codul de procedură penală, odată cu sentinţa de condamnare, instanţa de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile şi mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acţiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. Or, odată cu soluţionarea cauzei penale, judecătorul este obligat să soluţioneze acţiunea civilă, precum şi să se pronunţe, la adoptarea sentinţei, dacă trebuie reparată paguba materială atunci când nu a fost intentată acţiunea civilă.

60. Curtea reține ca o altă garanție a reparării prejudiciului creat prin fapta interzisă de legea penală prevederile  art. 388 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în caz de admitere a acţiunii civile, instanţa de judecată poate dispune, înainte ca sentinţa să fi devenit definitivă, să fie luate măsuri pentru asigurarea acestei acţiuni dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.

61. De asemenea, partea vătămată/civilă poate declara apel atunci când nu este de acord cu sentinţa adoptată de prima instanţă în urma judecării în procedură simplificată (art. 401 alin. (1) pct. 3) şi 4) din CPP).

62. În egală măsură, Curtea menţionează că, în cazul în care instanţa de judecată lasă acţiunea civilă fără soluţionare în procesul penal, aceasta nu împiedică partea civilă să iniţieze acţiunea civilă în ordinea procedurii civile. Mai mult ca atât, în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, acțiunea civilă având ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului sau părții responsabile civilmente, exercitată în instanța civilă, este scutită de taxa de stat.  

63. În acest context, Curtea constată că este neîntemeiată alegația autorului excepției potrivit căreia dispoziţiile legale criticate afectează principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece egalitatea nu înseamnă uniformitate, sens în care Legea fundamentală nu consacră dreptul de acces unanim la o instanţă penală, părțile vătămate devenite părţi civile din procesele penale având posibilitatea de a-şi recupera deopotrivă prejudiciul şi în faţa unei instanţe civile. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că principiul egalității în drepturi, garantat de art. 16 din Constituție,  presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.

64. De asemenea, Curtea relevă că principiul egalităţii armelor constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil, care urmăreşte crearea unui just echilibru procesual între părţile aflate într-un litigiu, însă acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice, indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părţilor, ci o egalitate materială, în sensul că prin procedurile chiar diferit reglementate să se ajungă la echitate procesuală între părţi, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat.

65. Cu referire la alegațiile autorului potrivit cărora la aplicarea art. 364/1 din Codul de procedură penală pedeapsa este redusă, Curtea menționează că, în temeiul art. 72 alin. (3) lit. n) din Constituţie, Parlamentul are competenţa exclusivă de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legiuitorul este liber să aprecieze, pe lângă pericolul social, în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă. Or, reglementarea unui regim sancţionator poate fi în funcție şi de atitudinea de recunoaştere a vinovăţiei. În acest sens, nu există nicio îndoială că pedeapsa care urmează a fi aplicată în caz de condamnare în urma unei proceduri simplificate are un scop de descurajare.

66. Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea reţine că prin stabilirea unor reguli speciale de procedură și prin aplicarea acestora în cazul recunoașterii săvârşirii faptelor indicate în rechizitoriu de către inculpatul care solicită ca judecata să se desfășoare în procedura simplificată nu se aduce atingere esenței dreptului de acces liber la justiție al părții vătămate, fiind în conformitate cu prevederile articolului 20 combinat cu articolele 16 şi 54 din Constituție.

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 3515372  //   Vizitatori ieri: 2245  //   azi: 2414  //   Online: 72


Acces rapid