Hotărâre Nr.25 din 06.11.2014

Hotărâre nr.25 din 06.11.2014 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii nr. 146 din 17 iulie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (salarizarea funcționarilor publici din cadrul instanțelor judecătorești și a judecătorilor)


Subiectul sesizării: Curtea Supremă de Justiție

Tipul hotărârii: controlul constituționalității legilor, regulamentelor și hotărârilor Parlamentului

Prevedere: Prevederi declarate în parte constituţional/în parte neconstituţional

Fişiere:
1.  ro-h252014ro945f9.pdf


Sesizări:



1. La originea cauzei se află sesizarea Curții Supreme de Justiţie, depusă la Curtea Constituţională la 29 septembrie 2014, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, 25 lit.d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit. d) din Codul jurisdicţiei constituţionale, privind controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii nr. 146 din 17 iulie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.

2.Curtea Supremă de Justiție contestă constituționalitatea Art. III punctul 7, care vizează salarizarea funcționarilor publici din cadrul instanțelor judecătorești, și Art. V punctul 1, prin care s-a modificat art. 1 alin. (1) din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor. La fel, autorul sesizării contestă constituționalitatea Art. VI alin. (2) în partea referitoare la punerea în aplicare a prevederilor legii ce-i vizează pe funcționarii din cadrul instanțelor de judecată.  

3. Potrivit autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 116 și 140 din Constituție.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 6 octombrie 2014, sesizarea a fost declarată admisibilă,fără a prejudicia fondul cauzei.

5. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, a Preşedintelui și a Guvernului Republicii Moldova.

6. În şedinţa plenară publică a Curţii, Curtea Supremă de Justiţie a fost reprezentată de către dna Iulia Sîrcu, judecător, vicepreşedinte al Colegiului civil, comercialşi de contenciosadministrativ al Curții Supreme de Justiție, și dl Valentin Lastavețchi, șef al Secretariatului Curții Supreme de Justiție. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Ion Creangă, șef al Direcţieigeneralejuridice a SecretariatuluiParlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Sergiu Sainciuc, viceministru al muncii, protecției sociale și familiei, și dna Viorica Revenco, șef-adjunct al Direcției politici salariale din cadrul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei.

 

 

 

10. Prevederile relevante ale Constituţiei  (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:

 

Articolul 1

Statul Republica Moldova

 „[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate."

 

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

„În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei. "

 

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

 

Articolul 115
Instanţele judecătoreşti

„(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.

[...]"

 

Articolul 116
Statutul judecătorilor

„(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[...]"

 

Articolul 134

Statutul

„(1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova.

  (2) Curtea Constituţională este independentă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei.

(3) Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei, asigură realizarea principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere executivă şi putere judecătorească şi garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat."

 

Articolul 140

Hotărârile Curții Constituționale

(1) Legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a Curţii Constituţionale.

(2) Hotărârile Curţii Constituţionale sînt definitive şi nu pot fi atacate."

 

11. Prevederile relevante din Anexa nr. 2 la Legea nr. 48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici (M.O., 2012, nr. 63, art.213) sunt următoarele:

 

 

 

Secretariatul Parlamentului, Aparatul Preşedintelui

Republicii Moldova, Cancelaria de Stat

A01

Secretargeneral al Parlamentului

22

-

A01

Secretar general adjunct al Parlamentului

20

-

A01

Secretar general al Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova

22

-

A01

Secretar general adjunct al Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova

20

-

B01

Şef direcţie generală

19

-

B02

Şef direcţie

18

-

B03

Şef direcţie în cadrul direcţiei generale

17

-

B04

Şef secţie

17

-

B05

Şef secţie în cadrul direcţiei

16

-

B06

Şef serviciu

16

-

C01

Consultant principal (din comisiile parlamentare)

16

-

C01

Consultant principal

15

-

C02

Consultant superior

10

-

C03

Consultant

7

-

C07

Specialist principal

7

8

C08

Specialist superior

4

5

C09

Specialist

3

3

 

 

Secretariatul Curţii Constituţionale

A03

Şef al Secretariatului Curţii Constituţionale

22

-

A03

Şef adjunct al Secretariatului Curţii Constituţionale

20

-

B15

Şef direcţie

18

-

B16

Şef secţie

16

-

B17

Şef secţie în cadrul direcţiei

14

-

B18

Şef serviciu

12

-

C23

Consultant principal

11

-

C24

Consultant superior

9

-

C25

Consultant

7

-

C26

Asistent judiciar

14

-

C28

Grefier

9

-

C30

Specialist principal

7

-

C31

Specialist superior

4

-

C32

Specialist

3

-

 

Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Supremă de Justiţie

A03

Şef al Secretariatului Consiliului Superior al Magistraturii

22

-

A03

Şef adjunct al Secretariatului Consiliului Superior al Magistraturii

20

-

A03

Şef al Secretariatului Curţii Supreme de Justiţie

22

-

A03

Şef adjunct al Secretariatului Curţii Supreme de Justiţie

20

-

B15

Şef direcţie

18

-

B16

Şef secţie

16

-

B17

Şef secţie în cadrul direcţiei

14

-

B18

Şef serviciu

12

-

C23

Consultant principal

11

-

C24

Consultant superior

9

-

C25

Consultant

7

-

C26

Asistent judiciar

14

-

C28

Grefier

9

-

C29

Contabil-şef

15

-

C30

Specialist principal

7

-

C31

Specialist superior

4

-

C32

Specialist

3

-

Notă: În Secretariatul Curţii Constituţionale, Secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii şi Secretariatul Curţii Supreme de Justiţie, funcţii de consultant (principal, superior) pot fi instituite doar în subdiviziunile de expertiză juridică, cercetare şi analiză.

 

Curţile de apel

B14

Şef al secretariatului instanţei judecătoreşti

17

-

B15

Şef direcţie

15

-

B16

Şef secţie

11

-

B17

Şef secţie în cadrul direcţiei

10

-

B18

Şef serviciu

9

-

C26

Asistent judiciar

9

-

C28

Grefier

7

-

C29

Contabil-şef

9

-

C30

Specialist principal

6

-

C31

Specialist superior

4

-

C32

Specialist

2

-

 

Judecătoriile, inclusiv cea militară 

 

B14

Șef al secretariatului instanței judecătorești

12

-

B15

Șef direcție

10

-

B16

Șef secție

8

-

B17

Șef secție în cadrul direcției

7

-

B18

Șef serviciu

5

-

C26

Asistent judiciar

7

-

C28

Grefier

5

-

C29

Contabil-șef

8

-

C30

Specialist principal

4

-

C31

Specialist superior

3

-

C32

Specialist

2

-

 

Aparatele centrale ale ministerelor

A05

Secretar de stat

22

-

B19

Șef direcție generală

18

-

B20

Șef direcție

16

16

B21

Șef direcție în cadrul direcției generale

15

-

B22

Șef secție

13

13

B23

Șef secție în cadrul direcției

12

12

B24

Șef serviciu

10

10

C33

Consultant principal

10

-

C34

Consultant superior

8

-

C35

Consultant

7

-

C40

Specialist principal

7

7

C41

Specialist superior

4

4

C42

Specialist

2

2

 

 

12. Prevederile relevante ale Articolului VI alin. (2) din Legea nr. 146 din 17 iulie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (M.O., 2014, nr. 256-260, art.577) sunt următoarele:

 

„(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), alte termene de intrare în vigoare se stabilesc pentru:

- pct.15 al art.II. din prezenta lege şi prevederile prezentei legi referitoare la modificarea gradelor de salarizare pentru funcţionarii publici din secretariatele Curţii Constituţionale, Consiliului Superior al Magistraturii, Curţii Supreme de Justiţie, curţilor de apel, judecătoriilor, pentru funcţionarii publici din Procuratura Generală şi din procuraturile teritoriale şi cele specializate, care se pun în aplicare începând cu 1 octombrie 2014;"

 

13. Prevederile relevante ale Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor (M.O., 2014, nr. 14-16, art.32) sunt următoarele:

 

Articolul 1

Obiectul şi sfera de aplicare a legii

„(1) Prezenta lege reglementează modul şi condiţiile de salarizare a judecătorilor, inclusiv cuantumul salariilor de funcţie ale acestora, instituind un sistem unitar de salarizare a judecătorilor bazat pe salariul mediu pe economie realizat în anul precedent celui de gestiune drept unitate de referinţă.

[...]"

Articolul 4

Salariul de funcţie

   „(1) Salariul de funcţie al judecătorului se stabileşte în funcţie de nivelul instanţei judecătoreşti la care acesta îşi desfăşoară activitatea şi de vechimea în muncă în funcţia de judecător.

(2) Salariul de funcţie al judecătorului din cadrul instanţei judecătoreşti se stabileşte în cuantum de:

a) 3,0 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcţia de judecător de până la 6 ani;

b) 3,2 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcţia de judecător de la 6 la 12 ani;

c) 3,5 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcţia de judecător de peste 12 ani.

(3) Salariul de funcţie al judecătorului din cadrul curţii de apel se stabileşte în cuantum de:

a) 4,0 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcţia de judecător  de până la 15 ani;

b) 4,3 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcţia de judecător de peste 15 ani.

(4) Salariul de funcţie al judecătorului din cadrul Curţii Supreme de Justiţie se stabileşte în cuantum de:

a) 4,8 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcţia de judecător de până la 16 ani;

b) 5,0 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcţia de judecător de peste 16 ani.

(5) Salariul de funcţie al judecătorului-asistent din cadrul Curţii Constituţionale se stabileşte în cuantum de 4,0 salarii medii pe economie.

(6) Salariul de funcţie al judecătorului din cadrul Curţii Constituţionale se stabileşte în cuantum de 5,0 salarii medii pe economie.

(7) Salariul de funcţie al preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii se stabileşte în cuantum de 5,0 salarii medii pe economie."

Articolul 10 

   „Prevederile  art. 4 din prezenta lege se pun în aplicare după cum urmează:

    a) de la 1 ianuarie 2014, salariile de funcţie ale judecătorilor vor fi plătite în cuantum de 80% din salariile de funcţie prevăzute la articolul 4;

    b) de la 1 aprilie 2015, salariile de funcţie ale judecătorilor vor fi plătite în cuantum de 90% din salariile de funcţie prevăzute la articolul 4; 

    c) de la 1 aprilie 2016, salariile de funcţie ale judecătorilor vor fi plătite în cuantum deplin conform articolului 4." 

 

 

1. Se admite parțial sesizarea Curții Supreme de Justiție privind controlul constituționalității unor prevederi legale referitoare la salarizarea judecătorilor și a funcționarilor publici din cadrul instanțelor judecătorești.

2. Se declară neconstituţionale pozițiile „Șef secție”, „Șef secție în cadrul direcției”, „Șef serviciu”, „Consultant principal”, „Consultant superior”, „Asistent judiciar” de la compartimentele „Secretariatul Curţii Constituţionale” și „Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Supremă de Justiţie”, precum și pozițiile „Șef direcție”, „Șef secție”, „Șef secție în cadrul direcției”, „Șef serviciu”, „Asistent judiciar”, „Specialist principal” de la compartimentul  „Curţile de apel” din Anexa nr. 2 la Legea nr. 48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici, în redacția Legii nr. 146 din 17 iulie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.

3. Se declară neconstituţional textul „Notă: În Secretariatul Curţii Constituţionale, Secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii şi Secretariatul Curţii Supreme de Justiţie, funcţii de consultant (principal, superior) pot fi instituite doar în subdiviziunile de expertiză juridică, cercetare şi analiză.” din Anexa nr. 2 la Legea nr. 48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici, în redacția Legii nr. 146 din 17 iulie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.

4. Se declară neconstituțional textul „pentru funcţionarii publici din secretariatele Curţii Constituţionale, Consiliului Superior al Magistraturii, Curţii Supreme de Justiţie, curţilor de apel, judecătoriilor,” de la subalineatul unu al alineatului (2) din Art. VI al Legii nr. 146 din 17 iulie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.

5. Se recunoaște constituţional  textul „realizat în anul precedent celui de gestiune din art. 1 alin. (1) al Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor, în redacția Legii nr. 146 din 17 iulie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, cu condiția compensării diferenței de salariu pentru judecătorii aflați în funcție la data intrării în vigoare a Legii nr. 146 din 17 iulie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.

 

6. Până la adoptarea de către Parlament a noilor prevederi legale şi intrarea acestora în vigoare, pentru funcţiile publice din cadrul autorităţilor publice indicate la pct. 2 din dispozitivul prezentei hotărâri se aplică gradele de salarizare din Anexa nr. 2 la Legea nr. 48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici, în redacția Legii nr. 146 din 17 iulie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, echivalente funcțiilor din cadrul puterii legislative și executive, potrivit raționamentelor cuprinse în prezenta hotărâre.

7. Salariile funcționarilor publici din cadrul Curții Constituționale, Consiliului Superior al Magistraturii, Curții Supreme de Justiție, curților de apel, judecătoriilor urmează a fi recalculate conform noilor reglementări legale adoptate prin Legea nr. 146 din 17 iulie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, ținându-se cont de pct.6 din dispozitivul prezentei hotărâri, de la data adoptării Hotărârii Curții Constituționale nr.24 din 10 septembrie 2013, care urmează a fi aplicată direct.

 

8. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

42. Curtea reține că, în exercitarea puterii judecătorești, judecătorii beneficiază de sprijinul unor funcționari specializați, fapt care le asigură o activitate instituțională eficienta în interesul justițiabilului.

43. Curtea menționează că independenţa puterii judecătoreşti nu poate fi asigurată fără o independenţă instituţională şi structurală, care permite angajarea de personal juridic calificat și posibilitatea organizării interne a instanțelor judiciare.

44. Asigurarea unui echilibru între puterile statului se reflectă şi în gradul de proporţionalitate al asigurării materiale a personalului administrativ, care în final contribuie la realizarea sarcinilor de către reprezentanţii acestor trei puteri.

45. Având drept fundament respectivele raționamente, prin Hotărârea nr.24 din 10 septembrie 2013 Curtea a declarat neconstituţionale compartimentele „Secretariatul Curţii Constituţionale", „Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Supremă de Justiţie, Procuratura Generală", „Curţile de apel" şi „Judecătoriile, inclusiv cea militară, procuraturile teritoriale şi cele specializate" din Anexa nr. 2 la Legea nr.48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici.

46. Prin Hotărârea menţionată, Curtea a constatat un nivel inferior de salarizare a funcţionarilor din sistemul judecătoresc în raport cu salarizarea unor funcţii identice din cadrul autorităţilor legislativă şi executivă.

47. Curtea a reţinut că discrepanţa dintre nivelul de salarizare a colaboratorilor care contribuie la exercitarea puterii judecătorești în raport cu colaboratorii care contribuie la exercitarea puterii legislative și celei executive constituie un factor discriminatoriu şi, în final, un factor dezechilibrant între puterile statului. 

48. În Hotărârea nr.24 din 10 septembrie 2013 Curtea a menționat:

 „75. [...] salarizarea diferită pentru exercitarea unor atribuţii identice sau similare după complexitate între autorităţi poziţionate pe aceeaşi scară în ierarhia instituţională a puterilor în stat urmează a fi calificată ca un tratament discriminatoriu.

    76. Or, tratarea unei persoane sau a unui grup de persoane într-o manieră mai puţin favorabilă decât tratarea altei persoane într-o situaţie comparabilă constituie discriminare."

49. Prin Legea nr. 146 din 17 iulie 2014 au fost operate amendamente la compartimentele „Secretariatul Curţii Constituţionale", „Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Supremă de Justiţie, Procuratura Generală", „Curţile de apel" şi „Judecătoriile, inclusiv cea militară, procuraturile teritoriale şi cele specializate" din Anexa nr. 2 la Legea nr.48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici.

50. Curtea observă că, deşi majoritatea gradelor de salarizare au fost echivalate, au fost menţinute câteva discrepanţe de salarizare pentru funcții egale sau similare din cadrul autorităţilor publice reprezentând puterile legislativă, executivă şi judecătorească, reflectate infra.

 

Secretariatul Parlamentului, Aparatul Preşedintelui

Republicii Moldova, Cancelaria de Stat

Gradele de salarizare

Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Supremă de Justiţie, Curtea Constituțională

Gradele de salarizare

Diferența

între gradele de salarizare

Şef secţie

17

Şef secţie

16

1

Şef secţie în cadrul direcţiei

16

Şef secţie în cadrul direcţiei;

Asistent judiciar

14

2

Şef serviciu

16

Şef serviciu

12

4

Consultant principal

15

Consultant principal;

 

11

4

Consultant superior

10

Consultant superior

9

1

Aparatele centrale ale ministerelor

Gradele de salarizare

Curţile de apel

Gradele de salarizare

Diferența

între gradele de salarizare

Şef direcţie

16

Şef direcţie

15

1

Şef secţie

13

Şef secţie

11

2

Şef secţie în cadrul direcţiei

12

Şef secţie în cadrul direcţiei;

 

10

2

Asistent al judecătorului

9

3

Şef serviciu

10

Şef serviciu

9

1

Specialist principal

7

Specialist principal;

 

6

1

 

51. Examinând prevederile modificate, Curtea reține că la adoptarea lor nu s-a ținut cont de raționamentele instanței de contencios constituțional, prezentate  în Hotărârea nr. 24 din 10 septembrie 2013. Astfel, Legea nr. 146 din 17 iulie 2014 a consacrat soluţii similare celor reglementate prin legea anterioară, lege declarată neconstituţională, păstrând discrepanţe între nivelele de salarizare a unor funcţionari din cadrul sistemului judecătoresc în raport cu unii funcţionari din cadrul legislativului şi al executivului, ignorând astfel considerentele şi dispozitivul Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 24 din 10 septembrie 2013.

52. Diferența dintre nivelul de salarizare a funcționarilor publici din cadrul Secretariatului Parlamentului, al Aparatului Președintelui Republicii Moldova, al Cancelariei de Stat în raport cu cei din cadrul Curții Constituționale, Curții Supreme de Justiție și Consiliului Superior al Magistraturii a fost exclusă doar pentru șeful Secretariatului și șeful adjunct, șeful de direcție, consultant, specialistul principal, specialistul superior și specialist. În același timp, legiuitorul a menținut un tratament diferențiat în cazul șefului de secție, al șefului de secție din cadrul direcției (asistentul judiciar), al șefului de serviciu, al consultantului principal si al consultantului superior.

53. Se remarcă diferențierea unor grade de salarizare și în cazul funcțiilor din cadrul curților de apel, cu excepția pozițiilor specialist superior și specialist.

54. În același timp, examinând proiectul de lege prezentat de către Guvern Parlamentului (proiect aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 490 din 30 iunie 2014), Curtea observă că acesta corespundea, în principiu, celor statuate prin Hotărârea Curții Constituționale nr.24 din 10 septembrie 2013.

55. Curtea retine că la adoptarea de către legislativ a proiectului de lege, în  formula astăzi contestată, nu a fost prezentat nici un argument obiectiv şi rezonabil care să justifice adoptarea unor astfel de reglementări legale.

56. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia Hotărârii nr. 24 din 10 septembrie 2013 îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

57. În acest context, Curtea reiterează că pentru funcţiile publice similare din cadrul autorităţilor poziţionate pe aceeaşi scară în ierarhia instituţională a puterilor în stat urmează a fi asigurată o salarizare echilibrată. Astfel, în cazul unor funcţii echivalente, funcţionarii din sistemul judecătoresc urmează să beneficieze de o salarizare cel puţin egală cu cea a funcţionarilor din cadrul autorităţilor puterii legislative şi celei executive, poziţionate pe aceeaşi scară în ierarhia instituţională.

58. În acelaşi timp, în partea ce ţine de funcția de șef al secretariatului curților de apel, care este o funcție publică de conducere, se reține argumentul Guvernului, potrivit căruia aceasta nu este echivalentă funcției de secretar de stat din cadrul ministerelor, care reprezintă o funcție publică de conducere de nivel superior.

59. De asemenea, Curtea reţine că, prin Hotărârea nr. 24 din 10 septembrie 2013, s-a statuat că până la adoptarea de către Parlamentul Republicii Moldova a noilor prevederi legale şi intrarea acestora în vigoare, pentru funcţiile publice din cadrul autorităţilor publice indicate în hotărâre se aplică gradele de salarizare din Anexa nr. 2 la Legea nr. 48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici, supuse controlului constituţionalităţii, cu recalcularea ulterioară a salariului potrivit noilor reglementări din data adoptării hotărârii Curţii.

60. Contrar hotărârii Curții Constituționale, dispozițiile finale ale Legii nr. 146 din 17 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova la 29 august 2014, stabilesc că prevederile legii referitoare la modificarea gradelor de salarizare pentru funcţionarii publici din secretariatele Curţii Constituţionale, Consiliului Superior al Magistraturii, Curţii Supreme de Justiţie, curţilor de apel, judecătoriilor se pun în aplicare începând cu 1 octombrie 2014. Legea nu conţine nici o dispoziţie privind recalcularea salariilor pentru perioada 10 septembrie 2013 - 1 octombrie 2014.

61. Curtea reține că, potrivit articolului 140 din Constituţie, legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora devin nule din momentul adoptării hotărârii Curţii Constituţionale care le vizează. Hotărârile Curţii Constituţionale sunt definitive şi nu pot fi atacate.

62. Hotărârile de jurisdicţie constituţională, prin care se asigură supremaţia Constituţiei, sunt incontestabile pentru oricine şi obligatorii.

63. Prin Hotărârea nr. 33 din 10 octombrie 2013 privind interpretarea articolului 140 din Constituție, Curtea a menționat:

„41. [...] respectarea efectului general obligatoriu al hotărârilor Curţii Constituţionale nu înseamnă doar a da eficienţă dispozitivului acestora, ci şi, în egală măsură, considerentelor, respectiv interpretării date de Curtea Constituţională textelor Constituţiei, or, hotărârea este un întreg, o unitate a considerentelor şi dispozitivului.

[...]

46. [...] conţinutul normelor constituţionale este cel definit implicit în jurisprudenţa instanţei de jurisdicţie constituţională, care are un caracter regulator şi constituie izvor de drept prin efectele sale.

47. Interpretarea dată dispoziţiilor constituţionale comportă caracter oficial şi obligatoriu pentru toţi subiecţii raporturilor juridice. Hotărârea prin care se interpretează un text constituţional are putere de lege şi este obligatorie, prin considerentele pe care se sprijină, pentru toate organele constituţionale ale Republicii Moldova. Aceasta se aplică direct, fără nici o altă condiţie de formă.

[...]

49. Astfel, indiferent de natura hotărârilor Curţii, fie că sunt de interpretare a Legii Supreme sau de control al constituţionalităţii cadrului normativ subsecvent, ele îşi produc efectele pe care Constituţia şi legea le conferă, în raport cu atribuţia exercitată de Curte, forţa lor juridică neputând fi contestată sau confirmată de nimeni.

50. În ceea ce priveşte autorităţile publice implicate în procedurile analizate, dincolo de obligaţia acestora de a respecta normele legale aplicabile acestor proceduri şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, le revine şi obligaţia de a acţiona cu respectarea principiului loialităţii constituţionale, principiu care pune în discuţie, între altele, relaţia între formă şi fond în aplicarea Constituţiei.

51.  [...] respectarea principiului separării puterilor implică nu doar faptul că nici una din ramurile puterii nu intervine în competenţele unei alte ramuri, dar şi faptul  că nici una dintre aceste ramuri nu îşi va neglija atribuţiile pe care este obligată să le exercite în domeniul specific de activitate - îndeosebi atunci când o astfel de obligaţie este statuată în Legea Supremă sau a fost impusă printr-o hotărâre a Curţii Constituţionale, instanţă care, în virtutea art.134 din Constituţie, asigură în cele din urmă realizarea principiului separării puterii de stat.

52. În acest context, Curtea reaminteşte că respectarea hotărârilor Curţii Constituţionale este o condiţie necesară şi esenţială pentru buna funcţionare a autorităţilor publice ale statului şi pentru afirmarea statului de drept.

53. Decizia de constatare a neconstituţionalităţii face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituţională încetându-şi existenţa pentru viitor.

54. Parlamentul sau Guvernul, după caz, au obligaţia de a abroga sau de a modifica respectivele acte normative, punându-le astfel de acord cu Constituţia. Intervenţia Parlamentului sau a Guvernului, în interiorul termenului prevăzut de articolul 281 din Legea privind Curtea Constituţională, în sensul celor stabilite prin hotărârea Curţii Constituţionale, reprezintă o expresie a caracterului definitiv şi general obligatoriu al deciziilor instanţei de contencios constituţional.

55. Curtea subliniază că factorii juridici, şi nu politici, trebuie să determine reacţiile faţă de hotărârile Curţii, în special dacă ele provoacă obligaţii concrete pentru subiecţii corespunzători."

64. Astfel, având în vedere că, în conformitate cu art.140 din Constituţie, hotărârea Curţii intră în vigoare la data adoptării, Curtea reține că autoritățile publice vizate urmează să efectueze recalcularea  salariului conform noilor reglementări legale adoptate prin Legea nr. 146 din 17 iulie 2014 de la data adoptării Hotărârii Curții Constituționale nr.24 din 10 septembrie 2013.

65. Necesitatea recalculării salariilor funcționarilor publici din data adoptării Hotărârii Curții Constituționale nr.24 a fost susținută atât în opinia scrisă a Guvernului, cât și de către reprezentantul acestuia în cadrul ședinței publice a Curții.

66. Curtea subliniază că respectarea hotărârilor Curţii Constituţionale este o condiţie necesară şi esenţială pentru buna funcţionare a autorităţilor publice ale statului şi pentru afirmarea statului de drept. Decizia de declarare a neconstituţionalităţii face parte din ordinea juridică normativă.

67. Opozabilitatea erga omnes a hotărârilor Curţii Constituţionale implică obligaţia constituţională a tuturor autorităţilor de a aplica întocmai deciziile Curţii la situaţiile concrete în care normele declarate neconstituţionale au incidenţă.

68. Suplimentar, se observă că prin Legea nr. 146 din 17 iulie 2014 în Anexa nr. 2 la Legea nr. 48 din 22 martie 2012, cu titlu de notă, s-a stabilit: "În Secretariatul Curții Constituționale, Secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii și Secretariatul Curții Supreme de Justiție, funcții de consultant (principal, superior) pot fi instituite doar în subdiviziunile de expertiză juridică, cercetare și analiză."

69. Normele privind instituirea subdiviziunilor structurale ale autorităţilor publice, precum și funcțiile de execuție care urmează a fi încorporate în cadrul acestora sunt reglementate detaliat de cadrul normativ existent și nu constituie domeniul de reglementare al Legii nr. 48 din 22 martie 2012. Prin textul notei incluse în proiect s-ar impune o anumită structură și denumire a subdiviziunilor acestor autorități. Or, stabilirea unităților structurale ține de competența fiecărei instituții în parte și poate fi modificată după necesitate.

70. De asemenea, modul de instituire a funcțiilor de execuție ține de competența, responsabilitatea și structura fiecărei autorități, care urmează să se conducă de prevederile Clasificatorului unic al funcțiilor publice și de prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1001 din 26 decembrie 2011.

71. Astfel, la aprobarea de către autoritățile publice a statelor de personal, ce urmează a fi avizate de către Cancelaria de Stat, se va verifica dacă în competenţa funcțiilor publice de execuție incluse pentru fiecare subdiviziune structurală în parte intră ca sarcină de bază elaborarea sau coordonarea elaborării politicilor (pentru care se permite a utiliza titlurile de funcţii publice „consultant principal", „consultant superior", „consultant") sau dacă sarcina de bază ţine doar de implementarea sau coordonarea implementării politicilor (pentru care se permite a utiliza titlurile de funcţii publice „specialist principal", „specialist superior, „specialist").

72. Mai mult, potrivit Legii nr. 48 din 22 martie 2012, o astfel de reglementare nu este instituită pentru nicio autoritate publică. Astfel, instituirea respectivei interdicții doar pentru autoritățile enunțate este discriminatorie în raport cu celelalte autorități pentru care legea nu face nici o specificare.

73. În lumina celor enunțate, Curtea reţine că menţinerea salarizării diminuate a funcţionarilor din instituțiile menționate în raport cu funcţionarii din cadrul Parlamentului și al autorităților executive afectează principiile consfințite de articolele 6 și 16 din Constituție. În acelaşi timp, omisiunea recalculării salariilor acestora din data Hotărârii nr. 24 din 10 septembrie 2013 constituie o încălcare a articolului 140 din Constituție şi pune în discuţie atitudinea preconceputa a executivului şi a Parlamentului faţă de Curtea Constituţională. 

 

- Principii generale

 

81. Curtea reiterează importanţa principiului separaţiei şi colaborării puterilor în stat, proclamat de art.6 din Constituţie, ca principiu fundamental de organizare şi funcţionare eficientă a instituţiilor statului de drept, pentru excluderea oricăror imixtiuni reciproce. 

82. Potrivit principiului constituţional, puterile legislativă, executivă şi judecătorească nu pot concura între ele, având sarcina de a-şi exercita atribuţiile în limitele rigorilor impuse de Constituţie, printr-o colaborare reciprocă pentru exercitarea puterii de stat. În cadrul sistemului democratic de aplicare a principiului separaţiei celor trei puteri, pentru garantarea statului de drept este importantă existenţa unei puteri judecătoreşti independente. 

83. Unicul exponent al puterii judecătoreşti este judecătorul. Statutul constituţional al judecătorului nu constituie privilegiul lui personal, ci un bun al întregii societăţi, fiind chemat să asigure protecţia eficientă a drepturilor fiecărui membru al societăţii.

84. Potrivit articolului 116 din Constituție, judecătorii instanțelor judecătorești sunt independenți, imparțiali și inamovibili, potrivit legii.

85. În Hotărârea nr. 22 din 5 septembrie 2013 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi referitoare la imunitatea judecătorului, Curtea a menționat:

„45. În mecanismul statal de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului un factor de primă importanţă îl constituie buna funcţionare a autorităţii judecătoreşti. Protecţia judiciară efectivă şi completă se poate realiza doar în condiţiile unei adevărate independenţe a autorităţii judecătoreşti, în special a judecătorului - exponent al puterii judecătoreşti. Acest fapt impune asigurarea autonomiei şi independenţei puterii judecătoreşti [...]"

 

-     Aplicarea principiilor în prezenta cauză

 

86. Având în vedere faptul că singurii care exercită puterea judecătorească sunt judecătorii, Curtea reţine că principiul independenţei judecătorilor reprezintă pilonul de bază al menţinerii acestei puteri ca una cu drepturi depline în arhitectura statală. Principiul separaţiei şi colaborării puterilor în stat implică menținerea echilibrului acestora. Din aceste considerente, principiul independenţei judecătorilor reprezintă nu numai baza constituţională, ci şi măsura de control al respectării drepturilor şi competențelor puterii judecătoreşti în vederea menținerii unui echilibru între puterile statului.

87. Principiul independenţei judecătorului comportă două aspecte: independenţa funcţională şi independenţa personală.

88. Independenţa funcţională presupune, pe de o parte, ca judecătorii să nu fie influențați de către executiv sau legislativ, iar, pe de altă parte, ca instanţele judecătoreşti să nu fie supuse ingerinţelor din partea puterii legislative, puterii executive sau a justiţiabililor.

89. Independenţa personală vizează statutul judecătorului, care trebuie să-i fie asigurat prin lege. În principal, criteriile de apreciere a independenţei personale sunt: modul de recrutare a judecătorilor; durata numirii; inamovibilitatea; fixarea salariului judecătorilor prin lege; libertatea de expresie a judecătorilor şi dreptul de a forma organizaţii profesionale, menite să apere interesele lor profesionale; incompatibilităţile; interdicţiile; pregătirea continuă; răspunderea judecătorilor.

90. Remuneraţia judecătorului, în care intră orice mijloc de asigurare materială sau socială, reprezintă una din componentele de bază ale independenţei lui, fiind o contrabalanţă la restricţiile, interdicţiile şi responsabilităţile impuse lor de către societate. Numai menţinerea acestui echilibru asigură încrederea justițiabililor în independenţa şi imparţialitatea judecătorilor.

91. Independenţa judecătorilor, ca şi necesitatea asigurării garanţiilor clare şi previzibile de independenţă a judecătorilor, constituie una din cerinţele de bază pentru statele membre ale ONU. Această concluzie rezultă din Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr.40/32 din 29 noiembrie 1985, conform căreia:

„[...] având în vedere că judecătorii sînt încredinţaţi cu decizia finală asupra vieţii, libertăţilor, drepturilor, îndatoririlor şi proprietăţii cetăţenilor,

 [...] Mandatul funcţiei judecătorilor, independenţa lor, securitatea, remunerarea adecvată, condiţiile serviciului, pensiile şi vârsta pensionării vor fi asigurate în mod adecvat de lege."

92. Prevederi asemănătoare sunt incluse și în standardele din domeniu, elaborate sub egida Consiliului Europei, precum Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului:

„[...] nivelul remuneraţiei trebuie fixat în aşa fel încât să îi pună pe magistraţi la adăpost de presiunile care vizează să le influenţeze sensul deciziilor şi în general comportamentul jurisdicţional, alterându-le astfel independenţa şi imparţialitatea.

[...] cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie cât de apropiat posibil de nivelul ultimei sale remunerări.

[...] statele-membre ale Consiliului Europei trebuie să tindă spre sporirea garanţiilor sociale ale judecătorului şi în nici un caz nu se admite reducerea garanţiilor sociale deja admise prin lege."

93. De asemenea, potrivit Recomandării CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţile (adoptată la 17 noiembrie 2010, la cea de-a 1098-a întâlnire a delegaţilor miniştri):

„53. Regulile principale ale regimului de remunerare pentru judecători profesionişti trebuie stabilite prin lege.

54. Remunerarea judecătorilor trebuie să fie pe măsura rolului şi responsabilităţilor lor şi să aibă un nivel suficient pentru a-i face imuni la orice presiune menită să influenţeze deciziile. Trebuie să existe garanţii pentru menţinerea unei remuneraţii rezonabile în caz de boală, concediu de maternitate sau de paternitate, precum şi pentru plata unei pensii pentru limită de vârstă, care ar trebui să fie raportate în mod rezonabil la nivelul de remunerare a judecătorilor în exerciţiu. Trebuie introduse dispoziţii legale specifice care să instituie o măsură de protecţie împotriva unei reduceri a remuneraţiei care ar viza în mod specific judecătorii.

55. Trebuie evitate sistemele în care remuneraţia de bază a judecătorilor depinde de performanţă, căci s-ar putea crea dificultăţi pentru independenţa judecătorilor."

94. Recomandarea (94)12 a Comitetului de Miniştri privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor prevede că remunerarea judecătorilor trebuie să fie garantată prin lege (Principiul I.2b.ii) şi să fie „pe măsura demnităţii profesiei lor şi responsabilităţii" (Principiul III.1.b). Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor, sprijinită de Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), extinde acest principiu şi la garantarea remuneraţiei în caz de boală şi pensia la eliberarea din funcţie.

95. CCJE adaugă, în Avizul nr. 1:

„62. În timp ce anumite sisteme (ex. în ţările nordice) rezolvă situaţia prin mecanisme tradiţionale fără prevederi legale formale, CCJE a considerat că este în mod general important (şi, în special, în cazul noilor democraţii) să existe prevederi legale specifice care să garanteze că salariile judecătorilor sunt protejate împotriva micşorării şi să asigure de facto creşterea salariilor în raport cu costurile vieţii".

96. Comisia de la Veneţia împărtăşeşte opinia că remunerarea judecătorilor trebuie să corespundă demnităţii profesiei lor şi că o remuneraţie adecvată este indispensabilă pentru  protecția judecătorilor de ingerințele externe. Exemplul Constituţiei Poloniei, care garantează judecătorilor o remuneraţie substanţială în raport cu demnitatea funcţiei şi cu scopul pentru care îşi îndeplinesc îndatoririle lor, merită a fi preluat. Remuneraţia trebuie să fie determinată în funcţie de un barem general şi de criterii obiective şi transparente, şi nu pe evaluarea performanţei individuale a judecătorului. Bonusurile, care includ un element discreţionar, trebuie să fie excluse.

97. Puterea judecătorească soluţionează litigiile de drept apărute în societate, inclusiv ca rezultat al acţiunilor celor două puteri. Din aceste considerente, calitatea actului justiţiei, ca act emanat de la puterea judecătorească, este direct proporţională cu nivelul independenţei judecătorilor şi cu sprijinul acordat acestora atât de puterea legislativă, cât şi de cea executivă.

98. În Hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 privind controlul constituţionalităţii unor legi de modificare a condiţiilor de asigurare cu pensii şi alte plăţi sociale pentru unele categorii de salariaţi Curtea a menţionat:

„95. Caracterizând esenţa puterilor statului, Curtea menţionează că puterea legislativă este reprezentanţa directă a poporului, care este titularul suveranităţii naţionale. Din aceste considerente, ea deţine bugetul ţării şi determină regulile de comportament al tuturor persoanelor fizice şi juridice în societate. Puterea executivă este formată de cea legislativă, ea fiind diriguitorul surselor bugetare acordate de legislativ şi deţinătorul prerogativelor de gestionare operativă a bunurilor şi acţiunilor societăţii. Puterea judecătorească însă nu deţine nici una din aceste funcţii majore. Ea rezolvă de drept litigiile apărute în societate ca rezultat al acţiunilor celor două puteri. Din aceste considerente, calitatea actului justiţiei, ca act emanat de la puterea judecătorească, este direct proporţională cu nivelul independenţei puterii judecătoreşti şi cu sprijinul acordat acesteia atât de puterea legislativă, cât şi de puterea executivă."

99. În aceeaşi Hotărâre a Curţii se menţionează:

„102. [...] într-o democraţie autentică, atât guvernanţii, cât şi poporul trebuie să recunoască că judecătorul, care trebuie să decidă, în ultimă instanţă, asupra vieţii, libertăţii şi drepturilor omului, pe lângă un înalt profesionalism şi o reputaţie ireproşabilă, trebuie să posede o independenţă materială şi un sentiment de siguranţă cu privire la viitorul său. Statul are obligaţia de a stabili remuneraţia judecătorului astfel, încât aceasta să compenseze efortul şi responsabilităţile lui şi să fie pe măsura statutului şi funcţiilor pe care le exercită,  iar menţinerea remuneraţiei este una dintre garanţiile independenţei judecătorului."

100. Apreciind garanţiile materiale ale judecătorilor drept unul din pilonii independenţei lor, Parlamentul a adoptat, la 23 decembrie 2013, Legea nr. 328 privind salarizarea judecătorilor, intrată în vigoare din 1 ianuarie 2014. Prin această lege se instituie standarde și proceduri unitare de stabilire a salariilor judecătorilor.

101. Curtea reţine că noua lege privind salarizarea judecătorilor nu instituie un cuantum fix al salariului, ci doar o formulă (bază) de calcul al acestuia.

102. Astfel, până la operarea amendamentelor prin Legea nr. 146 din 17 iulie 2014, unitatea de referință pentru calcularea salariului judecătorului constituia salariul mediu pe economie stabilit anual de către Guvern.

103. În urma amendamentelor operate prin Legea nr. 146 din 17 iulie 2014 unitatea de referință pentru calcularea salariului judecătorului constituie salariul mediu pe economie realizat în anul precedent celui de gestiune. 

104. Potrivit Guvernului, această modificare a survenit ca efect al faptului că salariul mediu pe economie prognozat anual de către Guvern este variabil, în funcţie de relațiile economice, și creează dificultăţi la calcularea salariilor judecătorilor.

105. Curtea observă că, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor, cuantumul salariilor a crescut. Efectul acestei legi este atenuat însă prin adoptarea Legii nr. 146 din 17 iulie 2014.

106. Potrivit prevederilor Legii nr. 146 din 17 iulie 2014, noua formulă de calcul se pune în aplicare de la 1 septembrie 2014. Curtea reține că, deși modificarea legii se referă doar la introducerea unei noi formule de calcul,  totuși aceasta a avut ca efect, la data intrării în vigoare, diminuarea salariilor judecătorilor ca rezultat al micșorării cuantumului bazei de calcul. Astfel, dacă până la intrarea în vigoare a noilor reglementări, când unitatea de referință era „salariul mediu pe economie stabilit anual de Guvern", cuantumul bazei de calcul a fost de 4225 lei (Hotărârea Guvernului nr. 1000 din 13 decembrie 2013), începând cu 1 septembrie 2014, unitatea de referință  devine „salariul mediu pe economie realizat în anul precedent celui de gestiune", iar cuantumul bazei de calcul este 3775,1 lei (Biroul Național de Statistică, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 66-71 din 21 martie 2014). Prin urmare, diminuarea salariilor judecătorilor constituie o stare de fapt evidentă, determinată de efectul micșorării cuantumului bazei de calcul.

107. Potrivit reprezentantului Guvernului, principiul general stabilit în legislația cu privire la salarizarea angajaților din sectorul bugetar constă în imposibilitatea diminuării  cuantumului lunar total al salariului angajaților. Astfel, pentru a exclude diminuarea salariului judecătorului, ca efect al modificării bazei de calcul, reprezentantul Guvernului a menționat în ședința publică a Curții necesitatea compensării diferenței de salariu.

108. Curtea reține că stabilirea politicii în domeniul salarizării, inclusiv a judecătorilor, ține de competența legislativului și executivului. În același timp, la adoptarea oricăror soluții în domeniul salarizării urmează a se respecta principiile constituționale incidente.

109. Curtea afirmă că, de principiu, scăderile de salarii pot să aibă loc doar în condițiile unei crize economico-financiare obiectiv existente și recunoscută la nivel oficial, în cazul scăderii echitabile a salariilor tuturor sau a majorității categoriilor de angajaţi bugetari, potrivit principiului solidarității. 

110. Curtea reține la fel că, de principiu, salariile judecătorilor nu pot fi diminuate decât în condițiile menționate la punctul 109 supra. Mai mult, chiar și în aceste condiții, legislativul este obligat să nu piardă din vedere specificul și importanța sistemului judiciar, astfel încât să nu afecteze principiul independenței judecătorilor.

111. În acest context, Curtea observă că de fapt micșorarea cuantumului salariilor nu a fost determinată de o criză economico-financiară obiectiv existentă și recunoscută la nivel oficial. Mai mult, această micșorare are loc doar în cazul judecătorilor, nu și în cel al altor categorii de bugetari.

112. În lumina celor  prezentate, având în vedere faptul că noua formulă de calculare a salariilor judecătorilor, stabilită prin legea contestată, are ca impact diminuarea salariilor judecătorilor aflați în funcție, compensarea diferenței de salariu este obligatorie.

 

 

 

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-44
Total vizitatori: 2209380  //   Vizitatori ieri: 2232  //   azi: 1234  //   Online: 156


Acces rapid