DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 227g/2019
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale articolelor 1, 3 și 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti

CHIŞINĂU
17 februarie 2020

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:
dlui Vladimir ȚURCAN, preşedinte,
dlui Eduard ABABEI,
dnei Domnica MANOLE,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 23 decembrie 2019,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând în camera de consiliu, 

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT 

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a cuvintelor „cazurile” și „condițiile” de la articolul 1, precum și articolele 3 și 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ridicată de dl Nicolae Daniliuc, avocat în dosarul nr. 2a-3575/19, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către un complet de judecată (format din dna Lidia Bulgac, dna Ana Panov și dl Grigore Dașchevici, judecători), în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie.

3. Pe 6 februarie 2020, autorul sesizării i-a solicitat Curții suspendarea acțiunii Legii menționate supra. Prin Decizia nr. 13 din 10 februarie 2020, Curtea a respins solicitarea autorului excepției ca fiind nemotivată.

A. Circumstanţele litigiului principal 

4. Pe 4 aprilie 2019, dl Alexei Galițchi a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Finanțelor. În motivarea cererii, dl Alexei Galițchi menționează că instanțele judecătorești care au examinat cauza penală în care era inculpat i-au aplicat în mod excesiv arestul preventiv (59 de luni și 24 de zile), deși articolul 25 alin. (4) din Constituție prevede că termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni. În acest sens, în baza Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, dl Alexei Galițchi a solicitat repararea prejudiciului moral cauzat prin erorile săvârșite în procesul penal de către instanțele judecătorești și compensarea cheltuielilor pentru restabilirea dreptului încălcat.

5. Prin hotărârea din 6 iulie 2019, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.

6. Pe 5 august 2019, dl avocat Nicolae Daniliuc a declarat, în interesele dlui Alexei Galițchi, un apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

7. În cadrul ședinței de judecată, dl avocat Nicolae Daniliuc a ridicat excepția de neconstituționalitate a cuvintelor „cazurile” și „condițiile” de la articolul 1, precum și a articolelor 3 și 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

8. Prin încheierea din 5 decembrie 2019, instanța de judecată a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

B. Legislația pertinentă 

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

„(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.”

10. Prevederile relevante ale Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti sunt următoarele:

Articolul 1. - Prezenta lege constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul şi condiţiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi contravenţionale de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti.

[…]

Articolul 3. - (1) În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:

a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală;

b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii;

c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;

d) supunerii ilegale la arest contravenţional, reţinerii contravenţionale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenţionale de către instanţa de judecată;

e) efectuării măsurilor speciale de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei;

f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ștampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

(2) Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti.

[…]

Articolul 6. - Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul:

a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare;

b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare;

c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului contravenţional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice;

d) adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulității actelor sau acţiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigaţii.

ÎN DREPT 

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate 

11. Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că cuvintele „cazurile” și „condițiile” de la articolul 1, precum și articolele 3 și 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti stabilesc condiții abuzive pentru persoanele care vor să beneficieze de legea în discuție.

12. În acest sens, autorul excepției menționează că articolul 53 alin. (2) din Constituție prevede că statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti. Autorul excepției consideră că textul Constituției îi permite legislatorului să stabilească doar modalitatea de răspundere patrimonială a statului în astfel de cazuri, nu însă și cazurile sau condițiile în care răspunderea statului poate fi angajată.

13. Potrivit autorului excepției, prevederile legale contestate contravin articolului 53 alin. (2) din Constituție.

B. Aprecierea Curţii 

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

15. În jurisprudența sa, Curtea a stabilit următoarele condiții de admisibilitate a unei excepții de neconstituționalitate:

(1) obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie;

(2) excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu;

(3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei;

(4) nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate (HCC nr. 2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv).

16. Cu privire la prima condiție, Curtea observă că autorul excepției contestă prevederile unei legi, și anume prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor ține de competența Curții Constituționale.

17. Cu privire la a doua condiție, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către avocatul reclamantului, subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

18. Cu privire la cea de-a treia condiție, Curtea constată aplicabilitatea prevederilor contestate în această cauză, având în vedere faptul că se contestă hotărârea instanței de judecată prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului moral cauzat prin erorile săvârșite în procesul penal de către instanțele judecătorești.

19. Cu privire la cea de-a patra condiție, Curtea observă că anterior a examinat o sesizare în care același autor a contestat prevederile legale care fac obiectul prezentei sesizări.

20. Curtea reiterează că autorul nu formulează o critică veritabilă de neconstituţionalitate, ci pretinde, de facto, excluderea din sfera de aplicare a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 a cazurilor şi a condiţiilor în care prejudiciul moral şi material este reparabil, astfel încât dispoziţiile legii în cauză să prevadă dreptul la repararea de către stat a prejudiciului pentru toate erorile săvârșite de către organele de urmărire penală, procuratură şi instanţele judecătoreşti (a se vedea DCC nr. 108 din 25 septembrie 2018, § 21).

21. Cu privire la necesitatea reglementării cazurilor şi a condiţiilor de reparare a prejudiciului pentru erorile săvârșite de către organele de urmărire penală, procuratură şi instanţele judecătoreşti, Curtea a reținut, în Decizia citată supra, că această chestiune nu ține de competenţa instanţei de contencios constituţional, dar de competența Parlamentului, care este împuternicit, prin dispozițiile articolului 53 alin. (2) din Constituție, să reglementeze prin lege mecanismul răspunderii patrimoniale a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârșite în procesele penale (a se vedea în acest sens DCC nr. 108 din 25 septembrie 2018, §§ 22-23).

22. Având în vedere faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură să provoace schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția din decizia menționată își păstrează valabilitatea și în această cauză.

23. Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. 

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E: 

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a cuvintelor „cazurile” și „condițiile” de la articolul 1, precum și a articolelor 3 și 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ridicată de dl Nicolae Daniliuc, avocat în dosarul nr. 2a-3575/19, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Preşedinte                                                                             Vladimir ȚURCAN

Chişinău, 17 februarie 2020
DCC nr. 20
Dosarul nr. 227g/2019