Decizia nr. 117 din 14.11.2019

Decizia nr. 117 din 14.11.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.165g/2019 privind excepția de neconstituționalitate a textului „indicat la alin. (1)” conținut în articolul 326 alin. (11) din Codul penal (traficul de influență)


Subiectul sesizării: Curtea Supremă de Justiție, Vadim Ciobanu


Decizia:
1. d_117_2019_165g_2019_rou.pdf


Sesizări:


 

DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr.165g/2019

privind excepția de neconstituționalitate a textului „indicat la alin. (1)” conținut în articolul 326 alin. (11) din Codul penal (traficul de influență)

 CHIŞINĂU
14 noiembrie 2019

Curtea Constituţională, judecând în componenţa: 

dlui Vladimir ȚURCAN, preşedinte,
dlui Eduard ABABEI,
dnei Domnica MANOLE,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Dina Musteaţa, grefier

Având în vedere sesizarea depusă pe 16 septembrie 2019,
Înregistrată la aceeași dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând pe 14 noiembrie 2019 în camera de consiliu, 

Pronunță următoarea decizie: 

ÎN FAPT 

1. La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „indicat la alin. (1)” conținut în articolul 326 alin. (11) din Codul penal, ridicată de către dl Vadim Ciobanu, parte în dosarul nr. 1ra-1270/19, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 16 septembrie 2019, de către Curtea Supremă de Justiție, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. 

A. Circumstanțele litigiului principal 

3. Potrivit unei ordonanțe din 14 decembrie 2017, dl Vadim Ciobanu a fost pus sub învinuire, fiind acuzat de comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 326 alin. (11) din Codul penal.

4. Prima instanță și instanța de apel au reținut aceeași calificare efectuată de procuror.

5. Pe 3 septembrie 2019, dl Vadim Ciobanu în cadrul examinării admisibilității recursului în fața Curții Supreme de Justiție a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „indicat la alin. (1)” conținut în articolul 326 alin. (11) din Codul penal. Acest articol reglementează caracterul penal al faptei de trafic de influență.

6. Prin încheierea din 11 septembrie 2019, Curtea Supremă de Justiție a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

B. Legislația pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

 

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

„Nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaște drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaște drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

8. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

 

Articolul 326

Traficul de influență

„(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are influență sau care susține că are influență asupra unei persoane publice, persoane cu funcție de demnitate publică, persoane publice străine, funcționar internațional, pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(11) Promisiunea, oferirea sau darea unei persoane, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin.(1), pentru aceasta sau pentru o altă persoană, când respectiva persoană are sau susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, în scopul indicat la alin.(1),

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţional sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

[…]”.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate 

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul a susținut că dispozițiile articolului 326 alin. (11) din Codul penal denotă lipsa clarităţii, accesibilității şi previzibilității, din care cauză aceste dispoziții pot fi aplicate în mod arbitrar și nu asigură o protecție eficientă împotriva eventualelor abuzuri din partea organelor represive ale statului. Autorul sesizării a menționat că legislatorul nu definește în mod expres scopul infracțiunii prevăzute la articolul 326 alin. (11), iar lipsa menționării exprese a scopului acestei infracțiuni permite o interpretare extensivă din partea procurorului și a instanțelor de judecată. Instanța de fond și instanța de apel au reținut aceeași calificare înaintată de procuror, menționând că scopul acestei infracțiuni reprezintă una din modalitățile de comitere a infracțiunii prevăzute la articolul 326 alin. (1) din Codul penal, și anume primirea de bani și privilegii.

10. Totodată, autorul sesizării solicită Curții să declare neconstituțional textul „indicat la alin. (l)” în măsura în care scopul infracțiunii prevăzute la articolul 326 alin. (11) Cod penal este  altul decât determinarea unei  persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine sau funcţionarului internaţional să îndeplinească, să nu îndeplinească, să întârzie îndeplinirea sau să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă asemenea acţiuni vor fi sau nu săvârşite.

11. În opinia autorului excepției, prevederile contestate contravin  articolului 1 alin. (3), care garantează că Republica Moldova  este un stat de drept și democratic, articolului 22 care garantează principiul legalității incriminării şi al legalității pedepsei, şi articolului 23 din Constituție, care instituie exigențele calității legii.

 

B. Aprecierea Curţii 

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ține de competența Curții Constituționale.

14. Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl Vadim Ciobanu, parte în dosarul nr. 1ra-1270/19, pendinte la Curtea Supremă de Justiție. Sesizarea este formulată de un subiect căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „indicat la alin. (1)” conținut în articolul 326 alin. (11) din Codul penal. Potrivit autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile contestate nu respectă exigențele previzibilității și clarității și permit o interpretare extensivă din partea procurorului și a instanțelor de judecată.

16. În jurisprudența sa, în care a pus în discuție problema clarității și a previzibilității legii, Curtea a subliniat că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile şi pedepsele aplicabile. Această cerință este îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, chiar din textul normei juridice relevante, iar la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe sau cu ajutorul unor juriști profesioniști, care sunt acțiunile şi omisiunile ce-i pot angaja răspunderea penală şi care este pedeapsa aplicabilă, în cazul unor încălcări ale normei (a se vedea DCC nr. 104 din 7 octombrie 2019, §18; HCC nr. 24 din 17 octombrie 2019, §112-113).

17. Cu titlu preliminar, Curtea menționează că legea penală nu poate să exceleze în texte explicative. Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea Europeană a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Deşi certitudinea este dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă. Rolul decizional conferit instanțelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, §50, Berardi și Mularoni v. San Marino, 10 ianuarie 2019, § 42).

18. Curtea observă că autorul invocă o pretinsă aplicare incorectă a normei contestate de către instanțele de judecată. Curtea menționează că interpretarea normelor de drept penal de către instanțele de judecată trebuie să fie conformă cu esența infracțiunii și să fie în mod rezonabil previzibilă.

 19. Cu referire la afirmațiile autorului sesizării potrivit cărora dispozițiile articolului 326 alin. (1) din Codul penal nu conțin cuvântul „scop”, Curtea observă că alineatul (1) descrie, de fapt, scopul infracțiunii prin textul „pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale”. Astfel, făptuitorul acționează în realizarea unui scop special, și anume determinarea funcționarului să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale. În lipsa unui asemenea scop, faptele comise nu ar constitui o infracțiune. Existența scopului special condiționează manifestarea de către făptuitor doar a intenției directe de a comite infracțiunea de trafic de influență sau de cumpărare de influență.

20. În norma invocată, scopul este clar formulat. Recurgerea la tehnica legiferării prin trimiterea la alte norme din Codul penal (articolul 326 alin. (1)) este folosită pentru a evita supraaglomerarea textuală. Ținând cont de coerența și consecvența incriminării bilaterale de la alin. (1) și alin.(11) din articolul 326 din Codul penal, legislatorul a folosit o construcție sintactică care să evite formulările repetitive în exprimarea scopului cumpărării de influență.

21. Curtea menționează că încadrarea juridică a faptelor ține de organele de drept care aplică legea, iar o eventuală aplicare defectuoasă a dispozițiilor legale nu poate servi drept motiv de neconstituționalitate. Problema de aplicare a legii excede competenței Curții, această atribuție revenindu-le în exclusivitate instanțelor judecătorești, învestite prin lege cu controlul judecătoresc (articolul 114 din Constituție). De asemenea, Curtea menționează că, potrivit articolului 115 alin. (1) din Constituție, justiția se înfăptuiește prin Curtea Supremă de Justiție, prin curţile de apel şi prin judecătorii, iar în conformitate cu articolul 1 alin. (2) din Legea nr. 789 din 26 martie 1996, Curtea Supremă de Justiție este instanța judecătorească supremă care asigură aplicarea corectă şi uniformă a legislației de către toate instanţele judecătoreşti. În acest sens, Curtea Europeană a recunoscut, în cauza Baydar v. Olanda, 24 aprilie 2018, § 47, faptul că asigurarea aplicării uniforme şi a interpretării corecte a legilor de către instanțele supreme ale unui stat reprezintă un scop legitim compatibil cu Convenția (a se vedea DCC nr. 106 din 7 octombrie 2019, §26).

22. Curtea reține că textul contestat de la articolul 326 alin. (11) din Codul penal este redactat cu o precizie suficientă, fiind conform cu dispozițiile articolelor 22 și 23 din Constituție, din perspectiva prezentată de autorul sesizării. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea este nefondată. 

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională și a articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicției constituţionale, Curtea Constituţională 

D E C I D E: 

1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a textului „indicat la alin. (1)” conținut în articolul 326 alin. (11) din Codul penal, ridicată de către dl Vadim Ciobanu, parte în dosarul nr. 1ra-1270/19, pendinte la Curtea Supremă de Justiție. 

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

           

Preşedinte                                                                             Vladimir ȚURCAN

 

 

 

Chişinău, 14 noiembrie 2019
DCC nr. 117
Dosarul nr. 165g/2019

 

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 5314162  //   Vizitatori ieri: 3988  //   azi: 1617  //   Online: 147
Acces rapid