Decizie Nr. 103 din 06.09.2018

Decizia nr 103 din 06.09.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr. 121g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi de la articolul 287 alin. (4) și a articolului 313 alin. (4) din Codul de procedură penală


Subiectul Sesizării: Curtea de Apel Chişinău, dl Marcel Lungu

Fişiere:
1. ro-d1032018121g2018f6010.pdf


Sesizări:


 

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă” de la articolul 287 alin. (4), precum și a articolului 313 alin. (4) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl Marcel Lungu, parte în dosarul nr. 10r-141/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2. Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 24 august 2018 de către un complet de judecată din cadrul Curții de Apel Chișinău (format din dnii judecători Iurie Melinteanu, Ghenadie Lîsîi și Ion Bulhac), în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie.

 

 

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

 

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

 

12. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003 sunt următoarele:

Articolul 287

Reluarea urmăririi penale

[în redacția actuală]

„(1) Reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după scoaterea persoanei de sub urmărire şi/sau după clasarea cauzei se dispune prin ordonanţă de către procurorul ierarhic superior dacă se constată că:

1) decizia este afectată de un viciu fundamental;

2) apar fapte noi sau recent descoperite, care existau la data adoptării ordonanţei de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire şi/sau de clasare a cauzei, dar despre care nu avea cunoştinţă organul de urmărire penală şi care sunt de natură să afecteze hotărîrea pronunţată.

(2) Urmărirea penală poate fi reluată şi de către judecătorul de instrucţie în cazul admiterii, potrivit art.313, a plângerii împotriva ordonanţei de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire şi/sau de clasare a cauzei şi a plângerii împotriva ordonanţei de menţinere a celei contestate în ordinea controlului ierarhic superior.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), dacă, pe baza datelor din dosar, procurorul consideră necesară luarea unei măsuri preventive sau unei măsuri asigurătorii, el procedează în modul prevăzut de prezentul cod.

(4) Reluarea urmăririi penale poate avea loc doar în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă, cu excepţia cazului când aceasta este necesară pentru reabilitarea persoanei.”

 

Articolul 287

Reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale,

după clasarea cauzei penale sau după scoaterea persoanei

de sub urmărire

[în redacția anterioară Legii nr. 316 din 22 decembrie 2017]

 

 „[Alin. (1) art. 287 abrogat prin Legea nr.197 din 28 iulie 2016, în vigoare 9 septembrie 2016]

Notă: Se declară neconstituţional alin. (1) art. 287 conform Hot. Curţii Constituţionale nr. 12 din 14 mai 2015, în vigoare 14 mai 2015

[...]

(4) În cazurile în care ordonanţele de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire au fost adoptate legal, reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente a afectat hotărîrea respectivă. În cazul descoperirii unui viciu fundamental, urmărirea penală poate fi reluată nu mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a ordonanţei de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei sau scoatere a persoanei de sub urmărire.

 

Articolul 313

Plângerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de

urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială

de investigaţii

„(1) Plângerile împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organelor care exercită activitate specială de investigaţii pot fi înaintate judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alți participanţi la proces sau de către alte persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege.

(2) Persoanele indicate în alin. (1) sunt în drept de a ataca judecătorului de instrucţie:

1) refuzul organului de urmărire penală:

a) de a primi plângerea sau denunțul privind pregătirea sau săvârşirea infracţiunii;

b) de a satisface demersurile în cazurile prevăzute de lege;

c) de a începe urmărirea penală;

d) de a elibera persoana reţinută pentru încălcarea prevederilor art.165 şi 166 din prezentul Cod;

e) de a elibera persoana deţinută cu încălcarea perioadei de reţinere sau a perioadei pentru care a fost autorizat arestul;

2) ordonanţele privind încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire penală;

3) alte acţiuni care afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei.

(3) Plângerea poate fi înaintată, în termen de 10 zile, judecătorului de instrucţie la locul aflării organului care a admis încălcarea.

(4) Plângerea se examinează de către judecătorul de instrucţie în termen de 10 zile, cu participarea procurorului şi cu citarea persoanei care a depus plângerea, precum şi a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii. Neprezentarea persoanei care a depus plângerea şi/sau a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii nu împiedică examinarea acesteia. Procurorul este obligat să prezinte în instanţă materialele corespunzătoare. În cadrul examinării plângerii, procurorul şi persoana care a depus plângerea, precum şi persoanele ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii dau explicaţii.

(5) Judecătorul de instrucţie, considerând plângerea întemeiată, adoptă o încheiere prin care obligă procurorul să lichideze încălcările depistate ale drepturilor şi libertăţilor omului sau ale persoanei juridice şi, după caz, declară nulitatea actului sau acţiunii procesuale atacate. Constatând că actele sau acţiunile atacate au fost efectuate în conformitate cu legea şi că drepturile sau libertăţile omului sau ale persoanei juridice nu au fost încălcate, judecătorul de instrucţie pronunţă o încheiere despre respingerea plângerii înaintate. Copia de pe încheiere se expediază persoanei care a depus plângerea şi procurorului.

 

(6) Încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă, cu excepţia încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale şi reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la curtea de apel în termen de 15 zile de la data pronunțării.”

 

 

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă” de la articolul 287 alin. (4), precum și a articolului 313 alin. (4) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl Marcel Lungu, parte în dosarul nr. 10r-141/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

 

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ține de competența Curții Constituționale.

18. Deși autorul excepției de neconstituționalitate a invocat mai multe norme din Constituție, Curtea reține că, în motivarea sesizării, acesta a contestat textul „în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă” de la articolul 287 alin. (4), precum și a articolului 313 alin. (4) din Codul de procedură penală, ca fiind contrare articolului 20 din Constituție, care garantează dreptul la un proces echitabil.

19. Curtea reține că dl avocat Marcel Lungu, parte în dosarul nr. 10r-141/18, aflat pe rolul Curții de Apel Chișinău, poate ridica, în sens formal, o excepție de neconstituționalitate. Totuși, pentru ca sesizarea să fie admisibilă, norma contestată trebuie să producă efecte concrete, nu ipotetice, în situația autorului ei. Curtea reține că, în prezenta cauză, urmărirea penală a fost începută in rem (a se vedea § 3 din prezenta decizie). Chiar dacă organul de urmărire penală a efectuat percheziții la domiciliul dlui Marcel Lungu, acesta nu a fost recunoscut ulterior în calitate de bănuit sau nu a fost pus sub învinuire (a se vedea § 4 supra). Din contra, după această acțiune procedurală, urmărirea penală a fost încetată in rem (a se vedea § 5 supra). Faptul că ordonanța de încetare a urmăririi penale a fost declarată nulă prin încheierea judecătorului de instrucție din 21 decembrie 2017 și faptul că urmărirea penală va fi reluată nu constituie motive suficiente pentru concluzia Curții în sensul aplicabilității dispozițiilor contestate la soluționarea litigiului principal, având în vedere că dl Marcel Lungu nu are statut de bănuit sau de învinuit.

20. Mai mult, la emiterea încheierii din 21 decembrie 2017 privind anularea ordonanței de încetare a urmăririi penale și obligarea procurorului de a relua urmărirea penală, instanța de judecată a făcut referire la prevederile articolului 287 alin. (4) din Cod în redacția anterioară Legii nr. 316 din 22 decembrie 2017. Acest fapt presupune că textul legal criticat nici nu era în vigoare la momentul adoptării încheierii judecătorești contestate de către autorul excepției în cadrul litigiului principal.  

21. În acest context, Curtea reamintește că în cazul constatării neconstituţionalităţii unei norme prin intermediul excepţiei, aceasta nu manifestă doar o funcţie preventivă, ci şi una reparatorie, pentru că ea priveşte în primul rând situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar, acest instrument riscă să devină unul simulat, o actio popularis, pierzându-se, în aceste condiţii, caracterul concret şi efectiv al excepţiei (a se vedea, DCC nr. 32 din 29 martie 2018, §§ 24-25; DCC nr. 83 din 6 septembrie 2017, §§ 21-22; DCC nr. 56 din 27 iunie 2017, §§ 24-25).

22. Având în vedere considerentele menţionate, Curtea reține că în privința textului „în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă” de la articolul 287 alin. (4) din Codul de procedură penală, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate. În același timp, Curtea notează că posibilitatea de a solicita controlul constituționalității textului legal criticat de la articolul 287 alin. (4) din Cod este valabilă în continuare. La examinarea prezentei sesizări Curtea nu s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea normei în discuție (pe fond), deoarece sesizarea nu întrunește condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

23. Cu referire la contestarea articolului 313 alin. (4) din Codul de procedură penală din perspectiva neconformității acestuia cu standardul echității procesului de judecată, garantat de articolul 20 din Constituție, pentru că nu prevede expres obligația judecătorului de a se pronunța printr-un act judecătoresc cu referire la cererea privind atragerea persoanei în proces în calitate de parte interesată dacă, prin admiterea plângerii depuse pot fi lezate drepturile și libertățile persoanei în discuție, Curtea reține următoarele.

24. Prevederile tezei I de la articolul 313 alin. (4) din Cod stabilesc expres faptul că plângerea se examinează de către judecătorul de instrucţie în termen de 10 zile, cu participarea procurorului şi cu citarea persoanei care a depus plângerea, precum şi a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii. Textul evidențiat stabilește clar că la examinarea plângerii în procedura prevăzută de articolul 313 din Cod, judecătorul este obligat să citeze persoanele ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii.

25. În acest context, Curtea reține că articolul 20 din Constituție nu impune reglementarea expresă a obligației judecătorului de a se pronunța printr-un act separat în privința cererii de atragere a persoanei interesate în proces. Dreptul la un proces echitabil, garantat de norma constituțională menționată, impune doar obligația de a asigura prezența persoanei în cadrul unei proceduri, al cărei rezultat îi poate afecta drepturile și libertățile. Prin urmare, Curtea observă că norma contestată, prin prisma necesității citării persoanei, garantează dreptul acesteia de a fi prezentă la examinarea plângerii în procedura prevăzută de articolul 313 din Cod. Așadar, norma contestată nu contravine articolului 20 din Constituție.

26. Având în vedere cele menționate, Curtea reține că în capătul referitor la articolul 313 alin. (4) din Codul de procedură penală, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este nefondată. 

 

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 4032976  //   Vizitatori ieri: 2741  //   azi: 1428  //   Online: 95


Acces rapid