Decizie Nr. 19 din 06.03.2018

Decizia nr.19 din 06.03.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr. 12g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 90 alin. (1) din Codul de procedură penală (citarea în calitate de martor)


Subiectul Sesizării: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani

Fişiere:
1. ro-d19201812g2018ro1e6ed.pdf
2. ro-d19201812g2018ruaedde.pdf


Sesizări:


1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanţă" din alineatul (1) al articolului 90 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ridicată de avocatul Vitalie Țaulean, în dosarul nr.10-542/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

2. Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituţională, la 29 ianuarie 2018, de către Victor Rațoi, judecător de instrucție din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, se află plângerea depusă la 2 mai 2017 de către Elena Țaulean, prin care se solicită a fi declarată nulă procedura de citare în calitate de martor a lui Vitalie Țaulean, precum și de a fi declarat nul procesul-verbal de audiere a acestuia în calitate de martor în cadrul procesului penal în care avea calitatea de avocat.

4. În procesul examinării plângerii de către instanța de judecată, avocatul Vitalie Țaulean a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului „martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanţă" din art. 90 alin. (1) din Codul de procedură penală.

5. Prin încheierea din 27 octombrie 2017, instanța a dispus suspendarea examinării plângerii și remiterea sesizării privind excepția de neconstituționalitate în adresa Curții Constituționale pentru soluționare.

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art. 140) sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

„[...]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

„[...]

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

[...]"

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV  din  14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 90

Martorul

„ (1) Martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanţă, precum şi persoana care face declaraţii, în modul prevăzut de prezentul cod, în calitate de martor. Ca martori pot fi citate persoane care posedă informaţii cu privire la vreo circumstanţă care urmează să fie constatată în cauză.

 (2) Nici o persoană nu poate fi silită să facă declaraţii contrar intereselor sale sau ale rudelor sale apropiate.

(3) Nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori:

1) persoanele care, din cauza defectelor fizice sau psihice, nu sunt în stare să înţeleagă just împrejurările care au importanţă pentru cauză şi să facă referitor la ele declaraţii exacte şi juste;

2) apărătorii, colaboratorii birourilor de avocaţi - pentru constatarea unor date care le-au devenit cunoscute în legătură cu adresarea pentru acordare de asistenţă juridică sau în legătură cu acordarea acesteia;

3) persoanele care cunosc o anumită informaţie referitoare la cauză în legătură cu exercitarea de către ele a atribuţiilor de reprezentanţi ai părţilor;

4) judecătorul, procurorul, reprezentantul organului de urmărire penală, grefierul - cu privire la circumstanţele care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea de către ei a atribuţiilor lor procesuale, cu excepţia cazurilor de participare la reţinere în flagrant delict, de cercetare a probelor dobândite prin intermediul lor, erorilor sau abuzurilor la efectuarea procedurii în cauza respectivă, de reexaminare a cauzei în ordine de revizie sau de restabilire a dosarului pierdut;

5) jurnalistul - pentru a preciza persoana care i-a prezentat informaţia cu condiţia de a nu-i divulga numele, cu excepţia cazului în care persoana benevol doreşte să depună mărturii;

6) slujitorii cultelor - referitor la circumstanţele care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea atribuţiilor lor;

7) medicul de familie şi alte persoane care au acordat îngrijire medicală - referitor la viaţa privată a persoanelor pe care le deservesc;

8) persoana faţă de care există anumite probe că a săvârșit infracţiunea ce se investighează;

9) Avocatul Poporului, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, adjuncții Avocatului Poporului și funcționarii Oficiului Avocatului Poporului - referitor la faptele care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea atribuțiilor lor.

 (4) Persoanele menţionate la alin.(3) pct.5) şi 7) pot fi citate şi ascultate ca martori numai în cazul când această informaţie este absolut necesară pentru prevenirea sau descoperirea infracţiunilor deosebit de grave sau excepţional de grave.

(5) Persoanele care cunosc anumite circumstanţe despre cauza respectivă în legătură cu participarea lor la procesul penal în calitate de apărător, reprezentant al părţii vătămate, părţii civile sau părţii civilmente responsabile sunt în drept, în cazuri excepţionale, cu consimțământul persoanei interesele căreia le reprezintă, să facă declaraţii în favoarea ei, însă darea declaraţiilor în aceste cazuri exclude participarea lor ulterioară în procedura acestei cauze.

(6) În cazurile necesare, pentru a rezolva chestiunea dacă o persoană este capabilă să înţeleagă just circumstanţele care prezintă importanţă pentru cauză şi să facă în privinţa lor declaraţii juste, organul de urmărire penală, iar la cererea părţilor, şi instanţa pot invita un expert.

(7) Martorul este obligat:

1) să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei pentru a face declaraţii şi a participa la acţiuni procesuale;

2) să facă declaraţii veridice, să comunice tot ce ştie în legătură cu cauza respectivă şi să răspundă la întrebările puse, să confirme, prin semnătură, exactitatea declaraţiilor sale incluse în procesul-verbal al acţiunii procesuale sau anexate la acesta;

3) să prezinte, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei, obiecte, documente, mostre pentru cercetare comparativă;

4) să accepte, la cererea organului de urmărire penală, examinarea corporală;

5) la cererea organului de urmărire penală, să fie supus unei expertize judiciare în condiţii de ambulator pentru verificarea capacităţii de a înţelege corect circumstanţele care urmează să fie constatate în cauza respectivă şi de a face declaraţii juste în cazul în care sunt temeiuri verosimile pentru a pune la îndoială o asemenea capacitate;

6) să se supună dispoziţiilor legale ale reprezentantului organului de urmărire penală sau ale preşedintelui şedinţei de judecată;

7) să nu părăsească sala de şedinţe fără permisiunea preşedintelui şedinţei;

8) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.

(8) Neexecutarea neîntemeiată de către martor a obligaţiilor sale atrage răspunderea prevăzută de lege.

(9) Dacă martorul nu se prezintă la acţiunea procesuală fără motive întemeiate, organul de urmărire penală sau instanţa are dreptul să ordone aducerea lui silită.

(10) Martorul care refuză sau se eschivează de a face declaraţii poartă răspundere conform art.313 din Codul penal, iar martorul care face declaraţii mincinoase cu bună ştiinţă - conform art.312 din Codul penal.

(11) Rudele apropiate, precum şi soţul, soţia, logodnicul, logodnica, concubinul, concubina bănuitului, învinuitului, inculpatului, nu sunt obligate să facă declaraţii împotriva acestuia. Organul de urmărire penală sau instanţa este obligată să aducă aceasta la cunoştinţă persoanelor respective sub semnătură.

(12) Martorul are dreptul:

1) să ştie în legătură cu care cauză este citat;

2) să ceară recuzarea interpretului, traducătorului care participă la audierea sa;

3) să înainteze cereri;

4) să fie informat despre toate măsurile de protecţie disponibile, conform prevederilor prezentului cod şi ale Legii cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal;

5) să fie informat despre posibilitatea audierii, prin intermediul unei teleconferinţe cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât să nu poată fi recunoscut;

6) să solicite organului de urmărire penală consemnarea datelor de identitate reale într-un proces-verbal separat, care se va păstra într-un plic sigilat, excluzând posibilitatea învinuitului de a lua cunoştinţă de aceste date;

7) să refuze de a face declaraţii, de a prezenta obiecte, documente, mostre pentru cercetare comparativă sau date dacă acestea pot fi folosite ca probe care mărturisesc împotriva sa sau a rudelor sale apropiate;

8) să facă declaraţii în limba maternă sau în altă limbă pe care o posedă; să ia cunoştinţă de declaraţiile sale înregistrate, să ceară corectarea sau completarea declaraţiilor sale;

9) la depunerea declaraţiilor, să utilizeze documente ce conţin calcule complicate, denumiri geografice şi altă informaţie care este dificil de a o expune din memorie, notiţe asupra amănuntelor greu de reţinut; să ilustreze declaraţiile sale cu scheme, desene grafice;

10) la participarea în acţiuni procesuale din cadrul urmăririi penale, să fie asistat de un apărător ales de el ca reprezentant;

11) să scrie personal declaraţiile sale în procesul-verbal al audierii din cadrul urmăririi penale;

12) să ceară compensarea cheltuielilor suportate în cauza penală şi repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei;

13) să i se restituie bunurile ridicate de organul de urmărire penală sau prezentate de el însuşi în calitate de probe, să primească documentele, ce îi aparţin, în original.

(13) Martorul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod."

1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a textului „martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanţă” din alineatul (1) al articolului 90 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ridicată de avocatul Vitalie Țaulean, în dosarul nr.10-542/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

13. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Vitalie Țaulean, în dosarul nr.10-542/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

14. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

15. Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanţă" din alin. (1) art. 90 din Codul de procedură penală.

16. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul contestat contravine articolelor 16 alin. (2), 20, 26 alin. (3) și (4), 54 alin. (1) și (2) din Constituţie.

17. Examinând prevederile contestate cuprinse la art.90 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea constată lipsa unei legături de cauzalitate între aceste prevederi și normele constituționale invocate, care garantează principiul egalității (art.16), accesul liber la justiție (art. 20) și dreptul la apărare (art. 26). Curtea menționează că acestea doar stabilesc generic faptul că statutul de martor este atribuit persoanei de către organul de urmărire penală sau instanța de judecată.

18. În același timp, Curtea observă că drepturile și obligațiile martorului, condițiile de exercitare a acestora, persoanele care nu pot fi citate în această calitate sunt stipulate în alte prevederi ale articolului 90 din Codul de procedură penală, la care face referire însuși autorul excepției. Or, deși autorul invocă neconstituționalitatea textului „martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanţă", întreaga linie de argumentare a excepției vizează faptul că avocatul unei părți nu poate fi citat în calitate de martor în aceeași cauză și faptul că nici o persoană nu poate fi silită să facă declarații contrar intereselor sale sau ale rudelor apropiate, invocându-se în acest sens garanțiile cuprinse la art. 90 alin. (2) și alin. (3) pct. 2) din Codul de procedură penală.

19. În acest sens, Curtea menționează că alin. (3) din art. 90 din Codul de procedură penală indică exhaustiv persoanele care nu pot fi citate și ascultate ca martori în procesul penal. Astfel, nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori, printre altele, apărătorii - pentru constatarea unor date care le-au devenit cunoscute în legătură cu adresarea pentru acordare de asistenţă juridică sau în legătură cu acordarea acesteia.

20. În același timp, alin. (5) al art. 90 din Codul de procedură penală prevede că „persoanele care cunosc anumite circumstanţe despre cauza respectivă în legătură cu participarea lor la procesul penal în calitate de apărător [...] sunt în drept, în cazuri excepţionale, cu consimţământul persoanei interesele căreia le reprezintă, să facă declaraţii în favoarea ei, însă darea declaraţiilor în aceste cazuri exclude participarea lor ulterioară în procedura acestei cauze".

21. Astfel, Curtea constată că prevederile legale stabilesc expres interdicția de a cita în calitate de martor avocatul părții care cunoaște anumite informații în legătură cu calitatea acestuia de apărător. Legea stabilește o singură excepție, și anume în cazul în care persoana însăși care este reprezentată își dă consimțământul în acest sens, iar declarațiile făcute urmează a fi în favoarea acesteia.

22. Curtea reține că raționamentul acestor prevederi se fundamentează pe faptul că avocatul are obligația „de a păstra secretul profesional". Respectarea confidenţialităţii nu este doar obligaţia avocatului, ci este un drept fundamental al clientului. Acest drept presupune interdicţia de a folosi informaţiile comunicate avocatului împotriva clientului.

23. De asemenea, Curtea menționează că, potrivit art.90 alin. (2) din Codul de procedură penală, nici o persoană nu poate fi silită să facă declarații contrar intereselor rudelor sale apropiate.

24. Având în vedere prevederile legale enunțate, la care face referire însuși autorul excepției, Curtea reține că legiuitorul a instituit o serie de garanții privind interdicția de a cita în calitate de martor persoanele care cunosc anumite circumstanţe despre o cauză penală în legătură cu participarea lor în calitate de apărător.

25. Cu referire la criticile autorului excepției, care afirmă că prevederile art. 90 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt interpretate în mod extensiv și defavorabil de către procuror, Curtea menționează că interpretarea și aplicarea legii într-o cauză concretă nu constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. Curtea reține că verificarea legalității actelor și acțiunilor organelor de urmărire penală  intră în competenţa instanţelor de judecată, învestite prin lege cu atribuții de control judecătoresc.

26. Ținând cont de cele enunțate, Curtea reține că prevederile contestate nu se circumscriu în sfera controlului de constituţionalitate, prin urmare, sesizarea nu poate fi declarată admisibilă.

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 3883462  //   Vizitatori ieri: 1893  //   azi: 966  //   Online: 87


Acces rapid