Decizie Nr. 14 din 08.10.2013

Decizie de respingere a sesizării nr. 27a/2013 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității


Subiectul Sesizării: Deputat din Parlamentul Republicii Moldova

Fişiere:
1. ro-d_14_2013_ro.pdf


Sesizări:


1. La 10 iunie 2013, dl Igor Dodon, deputat în Parlament, a adresat Curţii Constituţionale sesizarea pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității.

- Legislaţia naţională

 

9. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:

 

 

Articolul 1
Statul Republica Moldova

 

     […]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.

 

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

 

Articolul 9
Principiile fundamentale privind proprietatea

„(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

 (3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei.

 

Articolul 10
Unitatea poporului şi dreptul la identitate

  „(1) Statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova. Republica Moldova este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi.
    (2) Statul recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

 

Articolul 16
Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

  (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

 

Articolul 21
Prezumţia nevinovăţiei

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.

 

Articolul 31
Libertatea conştiinţei

„(1) Libertatea conştiinţei este garantată. Ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

(2) Cultele religioase sînt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.

(3) În relaţiile dintre cultele religioase sînt interzise orice manifestări de învrăjbire.

(4) Cultele religioase sînt autonome, separate de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi în orfelinate.

 

Articolul 55
Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor

„Orice persoană îşi exercită drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile altora.

 

Articolul 114
Înfăptuirea justiţiei

 

Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.

 

 

Articolul 127
Proprietatea

„(1) Statul ocroteşte proprietatea.

 (2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

(3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale

(4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

 

10. Prevederile relevante ale Legii nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității (M.O., 2012, nr. 56-57, art. 624) sunt următoarele:

 

Articolul 1

Scopul legii şi domeniul de aplicare

„(1) Scopul prezentei legi este prevenirea şi combaterea discriminării, precum şi asigurarea egalităţii tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în sferele politică, economică, socială, culturală şi alte sfere ale vieţii, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vârstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică sau orice alt criteriu similar.

(2) Prevederile prezentei legi nu se extind asupra şi nu pot fi interpretate ca aducând atingere:

a) familiei care se întemeiază pe căsătoria liber consimţită dintre bărbat şi femeie;

 b) raporturilor de adopţie;

 c) cultelor religioase şi părţilor lor componente în partea ce ţine de convingerile religioase.

 

Articolul 7

Interzicerea discriminării în câmpul muncii

 „(1) Se interzice orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe baza criteriilor stabilite de prezenta lege, care au drept efect limitarea sau subminarea egalităţii de şanse sau tratament la angajare sau concediere, în activitatea nemijlocită şi în formarea profesională. Interzicerea discriminării pe bază de orientare sexuală se va aplica în domeniul angajării în muncă şi al ocupării forţei de muncă.

[…]”


    Articolul 8

Interzicerea discriminării privind accesul
     la serviciile şi bunurile disponibile publicului

„Este interzisă orice formă de discriminare privind accesul persoanelor la:

a) serviciile oferite de autorităţile publice;

b) serviciile de asistenţă medicală şi alte servicii de sănătate;

c) serviciile de protecţie socială;

d) serviciile bancare şi financiare;

e) serviciile de transport;

f) serviciile culturale şi de agrement;

g) vânzarea sau închirierea de bunuri mobile sau imobile;

  h) alte servicii şi bunuri disponibile publicului.


    Articolul 9

Interzicerea discriminării în domeniul
      învăţământului

     „(1) Instituţiile de învăţământ asigură respectarea principiului nediscriminării:

a) prin oferirea accesului la instituţiile de învăţământ de orice tip şi nivel;

 b) în procesul educaţional, inclusiv la evaluarea cunoştinţelor acumulate;

c) în activitatea ştiinţifico-didactică;

d) prin elaborarea de materiale didactice şi programe de studii;

 e) prin informarea şi instruirea cadrelor didactice privind aplicarea metodelor şi mijloacelor de prevenire a actelor de discriminare şi de sesizare a autorităţilor competente.

(2) Instituţiile de învăţământ nu pot stabili principii de admitere la studii bazate pe anumite restricţii, cu excepţia cazurilor stipulate de legislaţia în vigoare.

      (3) Refuzul instituţiei de învăţământ de a admite la studii o anumită persoană ale cărei calificări nu corespund nivelului necesar pentru a fi admisă nu constituie o limitare a dreptului la învăţământ.

(4) Prevederile prezentului articol nu constituie o restrângere a dreptului instituţiei de învăţământ care pregăteşte personalul unui anumit cult religios de a refuza înscrierea unei persoane al cărei statut confesional nu corespunde cerinţelor stabilite pentru accesul la instituţia respectivă.

 

Articolul 11

Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea
   discriminării şi asigurarea egalităţii

„(1) Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii (în continuare – Consiliu) este un organ colegial cu statut de persoană juridică de drept public, instituit în scopul asigurării protecţiei împotriva discriminării şi al asigurării egalităţii tuturor persoanelor care se consideră a fi victime ale discriminării. Consiliul acţionează în condiţii de imparţialitate şi independenţă faţă de autorităţile publice.

(2) Consiliul este constituit din 5 membri, care nu au apartenenţă politică, sînt numiţi de Parlament pe o perioadă de 5 ani, 3 dintre membri fiind reprezentanţi ai societăţii civile. Cel puţin 3 dintre membrii Consiliului trebuie să fie specialişti licenţiaţi în drept.

[…]

 

Articolul 15

Examinarea plângerii

„(1) Plângerea se examinează în termen de 30 de zile de la data depunerii, cu posibilitatea prelungirii termenului, care însă nu va depăşi 90 de zile. La examinarea plângerii, Consiliul are dreptul să solicite date şi informaţii relevante de la persoanele despre care se presupune că au comis fapte discriminatorii. Sarcina de a proba că fapta în cauză nu constituie o discriminare revine persoanelor despre care se presupune că au comis fapta discriminatorie.

 (2) La cererea Consiliului, persoanele juridice şi persoanele fizice au obligaţia:

a) să pună la dispoziţia sa copiile actelor solicitate necesare pentru soluţionarea plângerii;

 b) să ofere informaţii şi explicaţii verbale şi, după caz, scrise, în legătură cu faptele care formează obiectul plângerii.

 (3) Toate datele, informaţiile şi documentele legate de acţiunile sau comportamentul discriminatoriu la care se referă plângerea urmează să fie puse la dispoziţia Consiliului în termen de 10 zile. Neprezentarea nejustificată a informaţiilor solicitate de Consiliu se sancţionează conform legislaţiei în vigoare şi este interpretată de Consiliu în defavoarea persoanei care nu prezintă datele solicitate.

 (4) În urma examinării plângerii, Consiliul adoptă o decizie motivată cu majoritatea voturilor membrilor săi. Decizia Consiliului include şi recomandări în vederea asigurării repunerii în drepturi a victimei şi a prevenirii faptelor similare pe viitor.

 (5) Decizia se aduce la cunoştinţa persoanei care a comis fapta discriminatorie şi a persoanei care a depus plângerea în termen de 5 zile. Consiliul este informat în termen de 10 zile despre măsurile întreprinse. 

 (6) În cazul în care nu este de acord cu măsurile întreprinse de persoana care a comis fapta discriminatorie, Consiliul are dreptul să se adreseze unui organ ierarhic superior pentru a se lua măsurile corespunzătoare şi/sau să informeze opinia publică. 

(7) Deciziile Consiliului se publică pe pagina web a acestuia, respectând confidenţialitatea datelor cu caracter personal.

(8) Dacă în timpul examinării plângerii se atestă săvârşirea unor fapte ce constituie contravenţie, Consiliul remite organelor competente pentru examinare în fond procesul-verbal şi materialele cauzei.

(9) În cazul în care faptele examinate conţin elemente ale infracţiunii, Consiliul expediază imediat materialele organelor de urmărire penală.

 

Articolul 19

Sarcina probaţiunii

(1) Persoana care înaintează o acţiune în instanţa de judecată trebuie să prezinte fapte care permit prezumţia existenţei unui fapt de discriminare.

(2) Sarcina de a proba că faptele nu constituie discriminare revine pârâtului, cu excepţia faptelor ce atrag răspundere penală.

 

      - Legislația internațională

 

11. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:

 

Articolul 14
Interzicerea discriminării

„Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice  sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

 

12. Prevederile relevante ale Declarației Universale a Drepturilor Omului (adoptată la 10 decembrie 1948, la New York și ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.217-XII din 28 iulie 1990) sunt următoarele:

Articolul 2

„1. Fiecare se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie, fără nici o deosebire, în special de rasă, de culoare, de sex, de limbă, de religie, de opinie politică sau de orice altă opinie, de origine naţională sau socială, de avere, de naştere sau decurgând din orice altă situaţie.

[…]”

13. Prevederile relevante ale Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice (ratificat de Republica Moldova la 28 iulie 1990 prin Hotărârea Parlamentului nr. 217-XII) sunt următoarele:

 

Articolul 14

1. Toţi oamenii sunt egali în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie. Orice persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie examinat în mod echitabil şi public de către un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit prin lege, care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri penale îndreptate împotriva ei, fie asupra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Şedinţa de judecată poate fi declarată secretă în totalitate sau pentru o parte a desfăşurării ei, fie în interesul bunelor moravuri, al ordinii publice sau al securităţii naţionale într-o societate democratică, fie dacă interesele vieţii particulare ale păr�%A

1. Se respinge sesizarea privind controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

22. Curtea reţine că, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, articolului 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea privind controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

23. Curtea remarcă faptul că articolele 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

24. Curtea reţine că prerogativa, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

25. Curtea observă că scopul Legii nr.121 din 25 mai 2012 constă în prevenirea şi combaterea discriminării, precum şi asigurarea egalităţii tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în sferele politică, economică, socială, culturală şi alte sfere ale vieţii, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vârstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică sau orice alt criteriu similar.

26. Curtea relevă că respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului (art. 16 alin. (1) din Constituție). Potrivit alineatului (2) al aceluiaşi articol, toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

27. Curtea reține că majoritatea criteriilor enunțate în art.16 alin. (2) din Constituție se regăsesc în Legea cu privire la asigurarea egalității.

28. În același timp, Curtea observă că şirul criteriilor menționate în art. 1 alin. (1) din lege nu este exhaustiv, discriminarea fiind interzisă și în bază de orice alt criteriu similar celor enumerate.

29. Astfel, cu referire la pretențiile autorului sesizării, care afirmă că sintagma ”orice alt criteriu”, în care se încorporează și sintagma ”orientare sexuală” de la art. 7 alin. (1) din lege, contravine art. 16 din Constituție, Curtea relevă următoarele.

30. Curtea reiterează că articolul 4 din Constituţie prevede prioritatea reglementărilor internaţionale la care Republica Moldova este parte, atunci când există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile omului şi legile interne.

31. În Hotărârea nr. 55  din 14 octombrie 1999 privind interpretarea unor prevederi ale articolului 4 din Constituţia Republicii Moldova Curtea Constituţională a reținut că această prevedere comportă consecinţe juridice, presupunând, mai întâi, că organele de drept, inclusiv Curtea Constituţională [...], sînt în drept să aplice în procesul examinării unor  cauze concrete  normele  dreptului  internaţional [...], acordând, în caz de neconcordanţă, prioritate prevederilor internaţionale”.  

32. În aceeaşi ordine de idei, în Hotărârea nr. 10 din 16 aprilie 2010 pentru revizuirea Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 16 din 28.05.1998 „Cu privire la interpretarea art.20 din Constituţia Republicii Moldova” Curtea Constituţională a menţionat că „practica jurisdicţională internaţională [...] este obligatorie pentru Republica Moldova, ca stat care a aderat la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”.

33. Deci, în contextul celor expuse mai sus, Curtea menționează că dreptul internaţional în materia drepturilor omului asigură atât dreptul la egalitate, cât şi dreptul de a nu fi supus discriminării pe criteriile specifice enumerate. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi Culturale şi Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului conţin prevederi în domeniul nediscriminării.

34. Totodată, art.14 din Convenţia Europeană indică 13 motive de discriminare şi precizează că la această enumerare ar putea fi adăugat şi un alt criteriu ce ar putea rezulta „din orice altă situaţie”, astfel, această listă având un caracter indicativ, şi nu limitativ.

35. Concomitent, în jurisprudența sa, Curtea a menționat că articolul 16 din Constituţie completează alte dispoziţii substanţiale ale Constituţiei şi nu are o existenţă independentă, aplicându-se numai pentru exercitarea drepturilor şi a libertăţilor garantate de dispoziţiile constituţionale. În consecinţă, articolul 16 urmează să se combine cu un alt articol  constituţional, care garantează un drept (Hotărârea nr.5 din 23 aprilie 2013 pentru controlul constituţionalităţii articolului 301 alin. (1) lit. c) din 
Codul muncii al Republicii Moldova nr. 154-XV din 28 martie 2003,
în redacţia Legii nr. 91 din 26 aprilie 2012 pentru modificarea 
şi completarea unor acte legislative).

36. La fel, Curtea a reiterat că articolul 16 din Constituţie intră în acţiune atunci când situaţia la care se referă dezavantajul implică una din condiţiile de exercitare a unui drept garantat sau dacă măsurile criticate vizează exercitarea unui drept garantat. Pentru ca articolul 16 să fie operabil, este suficient ca situaţia reglementată de normele contestate să intre în domeniul de aplicare al uneia sau mai multor dispoziţii ale Constituţiei, care garantează drepturi fundamentale (Hotărârea nr. 12 din 1 noiembrie 2012 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale articolului 32 alin. (4) lit.j) din Legea nr. 162-XVI din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor).

37. Astfel, ţinând cont de cele menționate, Curtea reține că autorul sesizării nu a prezentat argumente pertinente care ar învedera incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse la art.1 alin. (1), art. (7) alin. (1) art.8 lit.e), lit. g) - h) și art.9 alin.(4) cu un drept constituțional fundamental.

38. Totodată, asupra aspectelor ce țin de interpretarea și clarificarea sensului autentic al unei norme legale urmează să se pronunţe legislativul. Or, art. 66 lit. c) din Constituție conferă Parlamentului atribuția de a interpreta legile și de a asigura unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul țării.

39. De asemenea, Curtea nu găsește argumente care ar demonstra o legătură cauzală cu pretinsa încălcare a art. 114 din Constituție prin prevederile legale care reglementează atribuțiile și modul de examinare a plângerilor de către Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii. Curtea menționează că legislația nu interzice contestarea în instanța de judecată a actelor Consiliului. În context, în Hotărârea nr. 14 din 15 noiembrie 2012 pentru controlul constituționalității unor prevederi din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003 Curtea a reținut:

 „80. [...] însăşi Curtea Europeană a specificat că imperativele de eficacitate şi flexibilitate pot justifica intervenţia prealabilă a unor organe administrative sau profesionale şi, a fortiori, a unor organe jurisdicţionale ce nu îndeplinesc toate condiţiile art. 6 din Convenţia Europeană (Le Compte, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei (1981). Un asemenea sistem poate să rezulte din tradiţia juridică a multor state ale Consiliului Europei. Curtea a revenit însă asupra problemei cu următoarele precizări: ”În asemenea circumstanţe Convenţia cere cel puţin aplicarea unuia dintre cele două sisteme: fie organele jurisdicţionale se supun ele însele cerinţelor art.6 pct.1, fie nu întrunesc aceste condiţii, dar sînt subiectele unui control subsecvent de către un organ jurisdicţional care are deplină jurisdicţie şi respectă toate garanţiile art.6 pct.1.” (Albert şi Le Compte contra Belgiei (1983).”

40. Suplimentar, Curtea consideră nepertinentă și pretinsa încălcare a art. 21 din Constituție, potrivit căruia ”Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale”, prin art. 19 din lege privind sarcina probației. Or, anume alineatul (2) al acestui articol din lege prevede că sarcina de a proba că faptele nu constituie discriminare revine pârâtului, cu excepţia faptelor ce atrag răspundere penală.

 

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 4019489  //   Vizitatori ieri: 2976  //   azi: 525  //   Online: 44


Acces rapid