Hotărâre Nr.24 din 09.10.2014

Hotărâre nr.24 din 09.10.2014 privind controlul constituționalității Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, şi a Legii nr.112 din 2 iulie 2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere


Subiectul sesizării: fracțiunea parlamentară

Tipul hotărârii: Generală

Prevedere: Generală

Fişiere:
1.  ro-h242014ro69b7f.pdf


Sesizări:



1.La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 14 iulie 2014, în temeiul art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 25 lit. h) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 38 alin. (1) lit. h) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către Fracţiunea parlamentară a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, pentru controlul constituţionalităţii Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, precum şi a Legii nr.112 din 2 iulie 2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere.

2.Autorii sesizării au pretins, în special, că prevederile contestate afectează suveranitatea, independenţa, neutralitatea, interesele economice şi financiare ale Republicii Moldova, fiind contrare articolelor 1, 7, 8, 9 alin. (3), 11 şi 126 din Constituţie.

3.Prin decizia Curţii Constituţionale din 11 septembrie 2014 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei.

4.În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Guvernului, Catedrei de drept internaţional şi relaţii economice externe a Universităţii de Stat din Moldova.

În şedinţa plenară publică a Curţii, fracţiunea parlamentară a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, autor al sesizării, a fost reprezentată de dl Igor Vremea. Parlamentul a fost reprezentat de dl Ion Creangă, şeful Direcţiei juridice. Guvernul a fost reprezentat de dl Vladimir Grosu, viceministru al justiţiei, şi dl Iulian Groza, viceministru al afacerilor externe şi integrării europene.


10. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:


Articolul 1

Statul Republica Moldova

„(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

[...]"

Articolul 2

Suveranitatea şi puterea de stat

„(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.

(2) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului."


Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

„Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."


Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional

şi a tratatelor internaţionale

„(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia."


Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

„[...]


(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa  loială  sînt factorii de bază ai economiei."


Articolul 11

Republica Moldova, stat neutru

„(1) Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă.

[...]."

Articolul 126

Economia

„(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială,  bazată  pe  proprietatea privată şi pe  proprietatea  publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine, în condiţiile legii;

b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;

c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

[...]

h) inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine."


       11. Prevederile relevante ale Declaraţiei de independenţă a Republicii Moldova, adoptată prin Legea nr.691-XII din 27 august 1991 (M.O., 1991, nr.11-12, art.103,118), sunt următoarele:

„[...]

În calitatea sa de STAT SUVERAN ŞI INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:

SOLICITĂ tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale, astfel cum a fost proclamată de Parlamentul liber ales al Republicii, şi îşi exprimă dorinţa de a stabili relaţii politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept internaţional şi practicii existente în lume în această materie;

ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisă ca membru cu drepturi depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate;

DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitând, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale;

CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova;

HOTĂRĂŞTE ca pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituţia, legile şi celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;

GARANTEAZĂ exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor aparţinând grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, în conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki şi ale documentelor adoptate ulterior, ale Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.

[...]"

       12. Prevederile relevante ale Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, din 27 iunie 2014 (M. O., 2003, nr. 159-162, art.648), ratificat prin Legea nr.112 din 2 iulie 2014 (M. O., 2014, nr. 185-199, art.442), sunt următoarele:


Articolul 1

Obiective

„(1) Se instituie prin prezentul acord o asociere între Uniune şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte.

(2) Obiectivele acestei asocieri sunt:

(a) să promoveze asocierea politică şi integrarea economică între părţi, pe baza unor valori comune şi a unor legături strânse, inclusiv prin creşterea participării Republicii Moldova la politicile, programele şi agenţiile UE;

(b) să consolideze cadrul pentru un dialog politic consolidat în toate domeniile de interes reciproc, care să permită dezvoltarea unor relaţii politice strânse între părţi;

(c) să contribuie la consolidarea democraţiei şi la stabilitatea politică, economică şi instituţională în Republica Moldova;

(d) să promoveze, să menţină şi să consolideze pacea şi stabilitatea în regiune şi în lume, inclusiv prin unirea eforturilor în vederea eliminării surselor de tensiune, prin îmbunătăţirea securităţii frontierelor, prin promovarea cooperării transfrontaliere şi a bunelor relaţii de vecinătate;

(e) să sprijine şi să intensifice cooperarea în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, cu scopul de a consolida statul de drept şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi în ceea ce priveşte mobilitatea şi contactele interpersonale;

(f) să susţină eforturile Republicii Moldova care vizează dezvoltarea potenţialului său economic prin intermediul unei cooperări internaţionale, precum şi prin intermediul apropierii legislaţiei sale de cea a UE;

(g) să creeze condiţii prielnice pentru îmbunătăţirea relaţiilor economice şi comerciale, obiectivul final fiind integrarea treptată a Republicii Moldova în cadrul pieţei interne a UE, astfel cum se prevede în prezentul acord, inclusiv prin instituirea unei zone de liber schimb complex şi cuprinzător, ceea ce va permite realizarea unei apropieri legislative şi a liberalizării accesului la piaţă cu implicaţii majore, în conformitate cu drepturile şi obligaţiile care decurg din statutul de membre ale OMC al părţilor şi cu aplicarea transparentă a acestor drepturi şi obligaţii, precum şi

(h) să creeze condiţii prielnice pentru o cooperare tot mai strânsă în alte domenii de interes reciproc.


[...]"


Articolul 2

„(1) Respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum sunt proclamate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi definite în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în Actul final de la Helsinki din 1975 al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, precum şi în Carta de la Paris pentru o nouă Europă din 1990, reprezintă baza politicilor interne şi externe ale părţilor şi constituie un element esenţial al prezentului acord. Combaterea proliferării armelor de distrugere în masă, a materialelor conexe şi a vectorilor acestora constituie, de asemenea, un element crucial al prezentului acord.

(2) Părţile îşi reiterează angajamentul faţă de principiile economiei de piaţă, faţă de dezvoltarea durabilă şi faţă de un multilateralism eficace.

(3) Părţile îşi reafirmă respectul faţă de principiile statului de drept şi ale bunei guvernanţe, precum şi obligaţiile lor internaţionale, în special în cadrul ONU, al Consiliului Europei şi al OSCE.

(4) Părţile se angajează să încurajeze cooperarea şi bunele relaţii de vecinătate, inclusiv cooperarea în domeniul dezvoltării de proiecte de interes comun, îndeosebi cele legate de prevenirea şi combaterea corupţiei, a activităţilor criminale, organizate sau de alt tip, inclusiv cele cu caracter transnaţional, şi a terorismului. Acest angajament constituie un factor-cheie în dezvoltarea relaţiilor şi a cooperării între părţi şi contribuie la menţinerea păcii şi a stabilităţii în regiune."


Articolul 7

Prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor

„Părţile îmbunătăţesc cooperarea practică în ceea ce priveşte prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor, în special în vederea unei posibile participări a Republicii Moldova la operaţiunile civile şimilitare de gestionare a crizelor, conduse de UE, precum şi la exerciţiile şi activităţile de formare relevante, de la caz la caz şi ca urmare a unei posibile invitaţii din partea UE."

Articolul 8

Stabilitatea regională

„(1) Părţile îşi intensifică eforturile comune de promovare a stabilităţii, securităţii şi dezvoltării democratice în regiune şi, în special, colaborează în vederea soluţionării paşnice a conflictelor regionale.

(2) Părţile îşi reiterează angajamentul de a găsi o soluţie durabilă la problema transnistreană, respectând pe deplin suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, precum şi de a facilita în comun reabilitarea postconflict. În aşteptarea unei soluţionări şi fără a aduce atingere formatului de negociere stabilit, problema transnistreană va constitui unul dintre principalele subiecte de pe agenda dialogului politic şi a cooperării dintre părţi, precum şi în dialogul şi cooperarea cu alţi actori internaţionali interesaţi.

[...]"

Articolul 408

Abrogarea legislaţiei interne incompatibile

„Ca parte a apropierii, Republica Moldova retrage dispoziţiile din legislaţia internă sau revocă practicile interne care sunt incompatibile cu dreptul Uniunii sau cu legislaţia sa internă apropiată de dreptul Uniunii în domeniile legate de comerţ aferente titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord."

[...]

Articolul 448

Apropierea treptată

„Republica Moldova realizează apropierea treptată a legislaţiei sale de dreptul Uniunii şi de instrumentele internaţionale menţionate în anexele la prezentul acord, pe baza angajamentelor identificate în prezentul acord şi în conformitate cu dispoziţiile din anexele respective. Prezenta dispoziţie nu aduce atingere niciunei dispoziţii sau obligaţii specifice privind apropierea prevăzută în titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord."

Articolul 465

Intrarea în vigoare şi aplicarea cu titlu provizoriu

„(1) Părţile ratifică sau aprobă prezentul acord în conformitate cu procedurile lor interne. Instrumentele de ratificare sau de aprobare se depun la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.

(2) Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care urmează datei de depunere a ultimului instrument de ratificare sau de aprobare.

(3) Fără a aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol, Uniunea şi Republica Moldova convin să aplice parţial şi cu titlu provizoriu prezentul acord, astfel cum specifică Uniunea şi cum se prevede la alineatul (4) din prezentul articol, precum şi în conformitate cu procedurile şi legislaţia lor internă, după caz.

(4) Aplicarea cu titlu provizoriu devine efectivă din prima zi a celei de-a doua luni care urmează datei la care depozitarul prezentului acord primeşte:

(a) notificarea Uniunii cu privire la finalizarea procedurilor necesare în acest scop, cu indicarea părţilor din acord care se aplică cu titlu provizoriu; şi

(b) notificarea Republicii Moldova cu privire la finalizarea procedurilor necesare pentru aplicarea cu titlu provizoriu a prezentului acord.

[...]"


       13. Prevederile relevante ale Acordului de parteneriat şi cooperare dintre Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte, din 28 noiembrie 1994, ratificat prin Hotărârea Parlamentului nr.627 - XIII din 3 ianuarie 1995 (M. O., 1995, nr. 65-66, art.724), sunt următoarele:


Articolul 1

„Prin aceasta se instituie un parteneriat între Comunitate şi Statele ei Membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte.

 Obiectivele acestui parteneriat sunt:

 - asigurarea unui cadru corespunzător dialogului politic între părţi, care ar permite dezvoltarea unor relaţii politice;

 - promovarea comerţului şi investiţiilor, precum şi a relaţiilor economice armonioase între Părţi, pentru a încuraja astfel dezvoltarea lor economică durabilă;

 - asigurarea bazei pentru colaborarea în domeniile legislativ, economic, social, financiar şi cultural;

 - susţinerea eforturilor Republicii Moldova de consolidare a democraţiei, de dezvoltare a economiei şi de finalizare a tranziţiei sale la economia de piaţă."


Articolul 2

„Respectarea democraţiei, principiilor dreptului internaţional şi a drepturilor omului, aşa cum sunt definite în special în actul final de la Helsinki  şi în Carta de la Paris pentru o nouă Europă, precum şi a principiilor economiei de piaţă, inclusiv celor enunţate în documentele Conferinţei CSCE de la Bonn, stau la baza politicii interne şi externe a Părţilor  şi constituie un element esenţial al parteneriatului şi prezentului Acord."

Articolul 50

„1) Părţile recunosc ca o condiţie importantă pentru consolidarea legăturilor economice dintre Moldova şi Comunitate o reprezintă apropierea legislaţiei existente şi viitoare a Republicii Moldova de cea a Comunităţii. Republica Moldova va întreprinde măsurile necesare pentru a asigura creşterea graduală a compatibilităţii legislaţiei sale cu legislaţia comunitară.

2) Apropierea legislaţiilor va cuprinde, în particular, următoarele domenii: legislaţia vamală, dreptul societăţilor,  dreptul  bancar, contabilitatea şi fiscalitatea întreprinderilor, proprietatea intelectuală, protecţia muncitorilor la locul lor de muncă, serviciile financiare, regulile  de concurenţă, aprovizionarea publică, protecţia sănătăţii şi a vieţii persoanelor, animalelor şi a plantelor, mediului înconjurător, protecţia consumatorilor, impunerea indirectă, regulile şi normele tehnice, legile şi reglementările privind  energia  nucleară, transportul.

3) Comunitatea va acorda Republicii Moldova asistenţă tehnică necesară pentru realizarea acestor măsuri, care poate include:

- schimb de experţi;

- furnizarea informaţiilor rapide, în particular, în materie de legislaţie pertinentă;

- organizarea seminarelor;

- activităţi de pregătire a cadrelor;

- ajutor pentru traducerea legislaţiei comunitare în domeniile vizate.

[...]"

Articolul 82

„Prin prezentul Articol este instituit un Consiliu de Cooperare care urmăreşte realizarea prezentului Acord. Consiliul se va întruni la nivel ministerial o dată pe an. El va examina orice probleme importante care apar în cadrul Acordului, precum şi toate celelalte chestiuni bilaterale sau internaţionale de interes comun în scopul realizării obiectivelor prezentului Acord. Consiliul de Cooperare poate  de  asemenea face recomandări  corespunzătoare  în baza unui acord comun între  cele  două Părţi."


Articolul 84

„1) Consiliul de Cooperare este ajutat la îndeplinirea sarcinilor sale de către un  Comitet de Cooperare compus, pe de o parte, din reprezentanţi  ai  membrilor Consiliului Uniunii Europene şi membrilor Comisiei Comunităţilor Europene şi, pe de altă parte, de către reprezentanţii Guvernului Republicii Moldova, de obicei la nivel de înalţi funcţionari. Preşedinţia Comitetului de Cooperare este exercitată pe rând de către Comunitate şi Republica Moldova.

În regulile sale de procedură Consiliul de Cooperare va  determina obligaţiile   Comitetului de Cooperare, care cuprind pregătirea reuniunilor Consiliului de  Cooperare, precum şi  modalităţile de funcţionare a Comitetului.

2) Consiliul de Cooperare poate delega oricare din competenţele sale Comitetului de Cooperare, care va asigura continuitatea între reuniunile Consiliului de Cooperare.

[...]"


       14. Prevederile relevante ale Legii nr.595-XIV din 24 septembrie 1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova (M.O., 2000, nr.24-26, art.137) sunt următoarele:


Articolul 1

Domeniul de aplicare

„(1) Prezenta lege se aplică tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova şi determină modul de iniţiere, negociere, semnare, intrare în vigoare, aplicare, suspendare, denunţare sau stingere a acestora.

(2) Iniţierea, negocierea, semnarea, intrarea în vigoare, aplicarea, suspendarea, denunţarea sau stingerea tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova se exercită în conformitate cu principiile şi normele dreptului internaţional, cu Convenţia cu privire la dreptul tratatelor (Viena, 1969), Constituţia Republicii Moldova, prezenta lege, precum şi în conformitate cu prevederile tratatelor."


Articolul 4

Exprimarea consimţământului Republicii Moldova

de a fi legată printr-un tratat internaţional

„(1) Consimţământul Republicii Moldova de a fi legată printr-un tratat internaţional se exprimă prin semnare, schimbul instrumentelor care constituie un tratat, ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la acesta ori prin oricare alt mijloc convenit de confirmare formală a consimţământului.

(2) Actul cu privire la consimţământul Republicii Moldova de a fi legată printr-un tratat internaţional se adoptă de către autorităţile abilitate ale Republicii Moldova în conformitate cu atribuţiile acestora, stabilite prin Constituţia Republicii Moldova şi prin prezenta lege."


Articolul 11

Tratatele internaţionale prezentate Parlamentului

spre examinare

„(1) Parlamentul Republicii Moldova decide asupra ratificării, acceptării, aprobării sau aderării Republicii Moldova la:

a) tratatele internaţionale încheiate în numele Republicii Moldova;

b) tratatele internaţionale care sunt semnate la nivel de guvern şi se încadrează în una din următoarele categorii:

- tratate de pace;

- tratate politice sau care implică un angajament politic;

- tratate cu caracter militar, care vizează capacitatea de apărare a Republicii Moldova, problemele dezarmării sau ale controlului internaţional asupra armamentului, asigurarea păcii şi securităţii;

- tratate cu privire la teritoriu;

- tratate care fac necesară adoptarea unor legi noi sau revizuirea legilor în vigoare;

- tratate care vizează participarea Republicii Moldova în organizaţiile internaţionale;

- tratate care implică un angajament financiar;

- tratate care vizează statutul persoanelor, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului;

- orice tratate a căror ratificare este specificată în dispoziţiile acestora.

(2) Dacă tratatul internaţional prezentat Parlamentului Republicii Moldova spre examinare implică adoptarea unor legi noi sau modificarea legilor în vigoare, proiectul legii privind ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la tratatul internaţional şi proiectele legilor privind modificările în legislaţie se prezintă concomitent.

(3) Nu se admite ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la un tratat internaţional care limitează caracterul suveran, independent sau unitar al statului, precum şi la cele care afectează neutralitatea permanentă a statului, exprimate, în particular, prin cedare sau schimb de teritoriu, transfer al competenţei naţionale în favoarea unei structuri supranaţionale sau aderare la organizaţiile de securitate colectivă, decât după examinarea problemei în cadrul unui referendum republican."


Articolul 19

Respectarea tratatelor internaţionale

„Tratatele internaţionale se execută cu bună-credinţă, în conformitate cu principiul pacta sunt servanda. Republica Moldova nu poate invoca prevederile legislaţiei sale interne ca justificare a neexecutării unui tratat la care este parte."


15. Prevederile relevante ale Hotărârii Parlamentului nr.707 - XII din 10 septembrie 1991 privind aderarea Republicii Moldova la instrumentele juridice internaţionale referitoare la drepturile omului (M. O., 1991, nr. 6,) sunt următoarele:


            „[...]

Recunoscând rolul excepţional al instrumentelor internaţionale care configurează drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, adoptate de O.N.U şi instituţiile ei speciale, precum şi de către Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa la reuniunile de la Helsinki, Madrid, Viena, Copenhaga, Paris, Republica Moldova aderă la următoarele instrumente juridice internaţionale:

Actul final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (1 august 1975);

[...]

Carta de la Paris pentru o nouă Europă (21 noiembrie 1990).

[...]."


       16. Prevederile relevante ale Legii nr.780 -XIV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative (M.O., 2002, nr.36-38, art.210) sunt următoarele:


Articolul 5

Condiţiile generale obligatorii ale actului legislativ

„ (1) Apărarea drepturilor, libertăţilor, intereselor legitime ale cetăţenilor, egalitatea şi echitatea socială, precum şi compatibilitatea cu legislaţia comunitară constituie o condiţie obligatorie a oricărui act legislativ.

[...]"


17. Prevederile relevante ale Legii nr.317-XIV din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale (M.O., 2003, nr. 208-210, art.783) sunt următoarele:


Articolul 33

 Examinarea propunerilor, documentarea şi luarea

deciziei corespunzătoare

„(1) Actul normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile, care să conducă la o cît mai mare stabilitate şi eficienţă normativă. Soluţiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica statului şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum şi ale armonizării actelor normative cu reglementările legislaţiei comunitare şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

[...]"


       18. Prevederile relevante ale Legii nr.1156-XIV din 26 iunie 2000 cu privire la participarea Republicii Moldova la operaţiunile internaţionale de menţinere a păcii (M. O., 2000, nr. 149-151, art.1106) sunt următoarele:

„[...]

Articolul 2

Principiile de participare a Republicii Moldova la operaţiunile internaţionale de menţinere a păcii

„(1) Principiile de participare a Republicii Moldova la operaţiunile internaţionale de menţinere a păcii derivă din interesele fundamentale ale ţării şi din angajamentele ei internaţionale, prevalând următoarele aspecte:

a) operaţiunile internaţionale de menţinere a păcii se desfăşoară cu mandatul O.N.U sau O.S.C.E, după ce se determină statutul forţelor internaţionale de pacificare;

[...]"

       19. Prevederile relevante ale Hotărârii Parlamentului nr.153 din 15 iulie 2011 privind aprobarea Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova (M. O., 2011, nr. 170-175, art.499) sunt următoarele:

„[...]

Bazându-se pe Concepţia securităţii naţionale, întregul ansamblu de acţiuni orientate spre asigurarea securităţii ţării porneşte de la înţelegerea faptului că, în prezent, securitatea naţională a unui stat european nu mai poate fi privită ca un fenomen izolat. Instabilităţile şi pericolele din Europa, inclusiv de la periferiile ei, afectează starea de securitate a tuturor statelor europene, impunând o cooperare internaţională intensă, eforturi comune.

[...]

Un loc aparte în contextul securităţii îi revine participării Republicii Moldova la eforturile globale, regionale şi subregionale de promovare a stabilităţii şi a securităţii internaţionale prin cooperare în cadrul ONU, OSCE, precum şi cu NATO, cu alte organizaţii internaţionale relevante, participării la misiunile din cadrul Politicii de Securitate şi Apărare Comună a UE (CSDP).

[...]"

       20. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr.1345 din 24 noiembrie 2006 cu privire la armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu legislaţia comunitară (M. O., 2006, nr. 189-192, art.1470) sunt următoarele:

„[...].

Se stabileşte că:

armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu legislaţia comunitară se va efectua pe etape, primordial în domeniile prioritare stabilite de actele bilaterale în vigoare care reglementează relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova;

1. Se respinge sesizarea Fracţiunii parlamentare a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova pentru controlul constituţionalităţii Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, şi a Legii nr.112 din 2 iulie 2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere.

2. În sensul Declaraţiei de Independenţă şi articolului 1 din Constituţie, orientarea spre spaţiul valoric democratic european este un element definitoriu al identităţii constituţionale a Republicii Moldova.

3. Se recunosc constituţionale prevederile Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte.

4. Se recunoaşte constituţională Legea nr.112 din 2 iulie 2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte.

5. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1. Se respinge sesizarea Fracţiunii parlamentare a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova pentru controlul constituţionalităţii Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, şi a Legii nr.112 din 2 iulie 2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere.

3.1. Principii fundamentale

 

3.1.1. Orientarea Republicii Moldova  spre spaţiul valoric european

 

a) actul de constituire a Republicii Moldova și valorile europene


55. Orice text constituțional este rezultatul anumitor condiționări istorice, sociale și economice, care conferă Constituției o anumită identitate.

56. Declarația de Independență constituie actul prin care Republica Moldova s-a proclamat ca stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale.

57. Prin Hotărârea nr. 36 din 5 decembrie 2013 Curtea a reţinut că „Declaraţia de Independenţă, fiind parte integrantă a Preambulului Constituţiei, are valoare de text constituţional şi face corp comun cu Constituţia".

     58. Curtea relevă că, prin actul de constituire a statului, Republica Moldova și-a exprimat dorinţa de a stabili relaţii politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept internațional şi practicii existente în lume în această materie. 

59. La fel, Republica Moldova a declarat că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitând, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale.

60. Curtea reţine că prin Carta de la Paris (ratificată de către Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.707- XII din 10 septembrie 1991 privind aderarea Republicii Moldova la instrumentele juridice internaţionale referitoare la drepturile omului), statele s-au angajat în favoarea democraţiei întemeiate pe drepturile omului şi libertăţile fundamentale; prosperitate prin libertate economică şi echitate socială; securitate egală pentru toate ţările. Carta cheamă popoarele să se asocieze la crearea unei noi Europe și consfințește următoarele:

„Europa liberă, formând un singur tot, reclamă o nouă relansare. Chemăm popoarele noastre să se asocieze la această măreaţă operă."

61. În Declaraţia de Independenţă sunt incluse elementele care au fost considerate esenţiale în definirea identităţii constituţionale a noului stat şi a populaţiei acestuia: aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională, identitatea lingvistică, democratizarea, statul de drept, economia de piaţă, istoria, normele de morală şi de drept internaţional, orientarea europeană, asigurarea drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice tuturor cetăţenilor Republicii  Moldova, inclusiv persoanelor aparţinând grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase.

62. Declaraţia de Independenţă a marcat ruptura cu spaţiul valoric totalitar sovietic şi reorientarea noului stat independent spre spaţiul valoric democratic european. Aspirațiile Republicii Moldova de a stabili relații în toate domeniile de interes comun cu țările europene şi orientarea spre spaţiul valoric democratic european au fost consfințite în actul de constituire a statului.

63. Astfel, în sensul Declaraţiei de Independenţă şi articolului 1 din Constituţie, orientarea spre spaţiul valoric democratic european este un element definitoriu al identităţii constituţionale a Republicii Moldova.

 

b) parcursul juridico-politic al relațiilor Republica Moldova - Uniunea Europeană

 

     64. Curtea menţionează că relaţiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană au fost formal lansate odată cu semnarea la 28 noiembrie 1994 a Acordului de Parteneriat şi Cooperare (APC), care a intrat în vigoare la 1 iulie 1998. APC a reprezentat un angajament încheiat între Republica Moldova şi Uniunea Europeană în numele afirmării valorilor democratice. Prin acest acord, părţile au convenit să promoveze un dialog politic, menit să consolideze apropierea lor, să sprijine transformările politice şi economice din ţară, să contribuie la o mai mare convergenţă a poziţiilor în probleme internaţionale de interes reciproc.

     65. În baza articolului 50 al APC, Moldova s-a angajat să întreprindă măsurile necesare creşterii compatibilităţii graduale a legislaţiei sale cu cea a Uniunii Europene, inițiind, în acest sens, o nouă componentă a cooperării, şi anume armonizarea legislaţiei naționale cu cea comunitară.

     66. Aspiraţiile de integrare europeană a ţării, în lumina perspectivelor oferite de APC, au fost materializate pe plan intern prin aprobarea Programului de activitate al Guvernului Republicii Moldova pentru anii 1999-2002 „Supremaţia legii, revitalizare economică, integrare europeană", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 270 din 8 aprilie 1999. Prin respectivul document de politici, integrarea în  Uniunea Europeană a fost stabilită  drept obiectivul strategic principal al politicii externe a Republicii Moldova şi a fost determinată de factorii obiectivi ai edificării unui stat democratic şi prosper, bazat pe economia de piaţă, şi angajării lui în spaţiul european de securitate şi stabilitate.

     67. Curtea observă că semnarea ulterior, la 22 februarie 2005, a Planului de  Acţiuni  Republica  Moldova - Uniunea  Europeană a deschis noi oportunităţi pentru depăşirea limitelor politice şi instituţionale ale APC. UE a recunoscut aspiraţiile europene ale Republicii Moldova și a oferit, pentru prima oară, perspectiva integrării treptate în spaţiul economic european.

     68. Implementarea Planului de Acţiuni RM-UE a avut drept rezultat general dinamizarea relaţiilor moldo-comunitare în domenii precum: dialogul politic, reformele democratice, soluţionarea conflictului transnistrean, dezvoltarea comerţului şi reformele economice, justiţie şi afaceri interne, impulsionarea contactelor interumane etc.

     69. La fel, Curtea menţionează că la 24 martie 2005 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declaraţia cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor de integrare europeană a ţării. Conform acestei Declaraţii, dezvoltarea de mai departe a Moldovei nu poate fi asigurată decât prin „promovarea consecventă şi ireversibilă a cursului strategic spre integrare europeană".

     70. Semnatarii Declaraţiei s-au angajat să sprijine eforturile diplomatice, juridice şi politice îndreptate spre îndeplinirea Planului de acțiuni RM-UE. În viziunea semnatarilor, una din principalele direcții ale parteneriatului politic trebuia să fie „eforturi comune asupra spectrului de probleme, a căror soluționare va contribui la aderarea cât mai rapidă a Republicii Moldova la Uniunea Europeană".

71. Promovarea vectorului european și-a găsit o fermă reflectare și în Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova pentru anii 2005-2009 „Modernizarea ţării - bunăstarea poporului", în care integrarea europeană era desemnată drept prima dintre prioritățile fundamentale ale executivului, stabilindu-se în acest sens că: „Guvernul va continua să construiască cu Uniunea Europeană relaţii politice, de securitate, economice şi culturale eficiente, să promoveze cooperarea transfrontalieră şi să-şi asume responsabilitatea pentru prevenirea şi soluţionarea conflictelor".

72. Printre realizările principale ale Republicii Moldova în perioada Acordului de parteneriat și cooperare pot fi enumerate dezvoltarea unui dialog politic structurat şi continuu cu UE, implicarea UE în promovarea reformelor interne în Moldova, precum şi demararea procesului de armonizare a legislaţiei ţării noastre cu legislaţia comunitară în domeniile drepturilor omului, sistemului judiciar şi administrativ, economiei, comerţului, reformei sociale, educaţiei etc.

73. Suplimentar, Curtea menționează că participarea Republicii Moldova la proiectele şi activităţile Pactului de Stabilitate, precum şi aderarea sa la noi mecanisme de integrare regională din Europa de Sud-Est au ancorat ţara noastră în procesele integraţioniste din această regiune, au mărit vizibilitatea prezenţei sale în evoluţia relaţiilor politico-diplomatice din Europa de Sud-Est și au contribuit la promovarea imaginii ei ca ţară cu vocație și aspiraţii de integrare europeană.

74. În urma alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, integrarea europeană a devenit prioritatea strategică majoră a Republicii Moldova.

75. La 12 ianuarie 2010, Republica Moldova și Uniunea Europeană s-au angajat în negocierea Acordului de Asociere, care să înlocuiască APC. În același timp, autorităţile europene au negociat cu Guvernul Republicii Moldova Planul de Acţiuni în domeniul liberalizării regimului de vize. Guvernul, prin Hotărârea nr.122 din 4 martie 2011, a aprobat Programul naţional de implementare a Planului de Acţiuni Republica Moldova -Uniunea Europeană în domeniul liberalizării regimului de vize.

76. La 15 septembrie 2011, Parlamentul European a adoptat Rezoluţia privind negocierile Acordului de Asociere între Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Textul Rezoluţiei cuprinde o serie de referinţe importante pentru viitorul relaţiilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. În mod special, rezoluţia se referă la liberalizarea regimului de vize, negocierea zonei de liber schimb, cooperarea sectorială.

77. Ca rezultat, Republica Moldova a reușit să înregistreze o serie de progrese în aprofundarea parteneriatului său cu UE, care au culminat cu semnarea la 28 iunie 2014 a Acordului de asociere cu Uniunea Europeană. Aceste progrese au reprezentat o realizare majoră în procesul de modernizare politică şi economică a Republicii Moldova, a afirmării ţării noastre în calitate de stat democratic și au propulsat țara noastră la rangul de exemplu în cadrul Parteneriatului Estic.

 

3.1.2. Principiile suveranităţii şi al respectării dreptului internaţional

 

       78. Articolul 8 alin.(1) din Constituție stabilește că Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

       79. Potrivit cadrului legal, prin tratat urmează a se înțelege orice  acord încheiat în scris de către Republica Moldova, destinat a produce efecte juridice şi guvernat de normele dreptului internaţional.

       80. Articolul 19 din Legea nr.595-XIV privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova stabilește că tratatele internaţionale se execută cu bună-credinţă, în conformitate cu principiul pacta sunt servanda. Republica Moldova nu poate invoca prevederile legislaţiei sale interne ca justificare a neexecutării unui tratat la care este parte.

       81. În acest sens, prin Hotărârea nr.55 din 14 octombrie 1999, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra interdependenţei dintre actele normative naţionale şi tratatele internaţionale şi a menţionat că normele şi principiile unanim recunoscute ale dreptului internaţional sunt executorii pentru Republica Moldova în măsura în care ea şi-a exprimat consimţământul de a fi legată prin actele internaţionale respective. Prin urmare, executarea prevederilor tratatelor internaţionale pe care Republica Moldova le-a ratificat este indiscutabilă.

       82. În Decizia nr.17 din 7 noiembrie 2013, Curtea a reiterat că la încheierea şi executarea tratatelor internaţionale Republica Moldova urmează să se conformeze principiilor şi normelor de drept internaţionale, precum şi dispoziţiilor constituţionale şi legale naţionale, care guvernează problemele tratatelor, şi să le execute cu bună-credinţă.

       83. Curtea menţionează că principalul subiect al dreptului internaţional este statul. Fiind purtător al suveranităţii, statul reprezintă ţara în relaţiile cu alte state şi cu organizaţiile internaţionale şi este titular al drepturilor şi obligaţiilor internaţionale.

       84. În Hotărârea nr.15 din 27 mai 2014 Curtea a menționat că „suveranitatea de stat reprezintă supremaţia şi independenta puterii de stat în sfera relaţiilor interne şi externe."

85. Suveranitatea exprimă dreptul exclusiv şi inalienabil al statului de    a-şi stabili şi realiza de sine stătător politica sa internă şi externă, de a-şi exercita funcţiile, de a realiza măsurile practice de organizare a vieţii sociale interne şi a relaţiilor sale externe pe baza respectării suveranităţii altor state, a principiilor şi normelor de drept internaţionale acceptate prin acordul său de voinţă.

86. Curtea relevă că suveranitatea, fiind un atribut al statului, în relaţiile cu alte state, este strâns legată de independenţă.

87. Abordarea din dreptul internaţional a căutat şi o identificare a suveranităţii cu independenţa. O speţă a Curţii Permanente de Arbitraj consfinţește această similitudine și statuează: „Suveranitatea în relaţiile dintre state înseamnă independenţă. Independenţa în legătură cu un teritoriu este dreptul de a exercita asupra acestuia funcţiile statului, cu excluderea (drepturilor) oricărui alt stat. Pornind de la independenţă, ca precondiţie a suveranităţii, aceasta din urmă, odată recunoscută, devine garant al celei dintâi" (decizia Curții Permanente de Arbitraj de la Haga în cauza Island of Palmas, Statele Unite ale Americii și Olanda, din 4 aprilie 1928).

88. Suveranitatea şi independenţa fiecărui stat presupune egalitatea acestora pe plan internaţional. Egalitatea suverană a statelor a devenit unul dintre principiile de bază pe care s-a fondat Carta Naţiunilor Unite, articolul 2 alin. (1) statuând:

„Organizaţia este întemeiată pe principiul egalităţii suverane a tuturor Membrilor ei".

89. Rezoluţia ONU nr. 2625 din 24 octombrie 1970 definește principiul egalităţii suverane prin următoarele elemente: „a) statele sunt egale din punct de vedere juridic; b) fiecare stat se bucură de drepturile deplinei suveranităţi; c) fiecare stat are obligaţia de a respecta personalitatea celorlalte state; d) integritatea teritorială şi independenţa politică a statului sunt inviolabile; e) fiecare stat are dreptul de a alege şi dezvolta liber sistemul său politic, social, economic şi cultural; f) fiecare stat are obligaţia de a respecta deplin şi cu bună credinţă angajamentele sale internaţionale şi de a trăi în pace cu celelalte state."

90. Curtea relevă că pe plan internaţional nu poate exista o suveranitate absolută, întrucât statul naţional este un element în sistemul internaţional. Suveranitatea constituțională a Republicii Moldova nu denotă funcționarea în vid a statului, ci se manifestă pe plan extern prin stabilirea unor raporturi de colaborare cu alte state și entități internaționale. În principal, aceste raporturi se stabilesc în baza unor tratate internaționale.

91. Curtea reține că înțelegerea suveranității ca o putere absolută și nerestricționată ar echivala cu izolarea unui stat pe plan internațional. Delegarea anumitor competențe unor organizații internaționale,  guvernate prin forța legilor, nu condiționează pierderea elementelor tradiționale constitutive ale statului.

92. Transferul unor competenţe ale statului, transfer care decurge din libera voinţă a statului suveran şi care permite exercitarea competenţelor în continuare cu participarea statului suveran, într-o manieră convenită dinainte şi susceptibilă de control, nu este o slăbire conceptuală a suveranităţii statului, dar poate, a contrario, să conducă la consolidarea sa în cadrul acţiunilor comune integrate.

93. Curtea Internațională de Justiție, în cauza Affaire du Vapeur „Wimbledon" din 17 august 1923, a statuat: "Curtea refuză să recunoască că încheierea unui tratat prin care statul își asumă obligația de a executa sau de a se abține de a executa un anumit act reprezintă renunțarea la suveranitate."

94. Curtea reține că dreptul statului de a-și asuma angajamente internaționale este un element al suveranității statului.

95. Curtea subliniază că delegarea anumitor competențe instituțiilor internaționale prin încheierea unor tratate nu antrenează renunțarea la suveranitate. Aceste tratate reprezintă convenții, prin care deținătorul de suveranitate deleagă anumite competenţe spre o altă autoritate.

96. În relaţiile internaționale ale statelor și ale organizațiilor internaționale, acestea din urmă sunt instituțiile, în cadrul cărora statele își unesc suveranitățile și resursele pentru a soluționa probleme comune și pentru a găsi soluții comune reciproc acceptabile, acționând astfel în favoarea intereselor lor naționale.

97. Astfel, statele Uniunii Europene au hotărât că unele atribute pot fi realizate mai bine prin efortul comun, realizat sub tutela instituţiilor europene. Pe această cale statele şi-au consolidat suveranitatea, împărțind atât costurile, cât și beneficiile unei asemenea colaborări.

98. În lumina celor expuse, Curtea relevă că statul, prin însăşi apartenenţa sa la un tratat internaţional, cedează competenţele în limitele stabilite de reglementarea internaţională. Din acest punct de vedere, apartenenţa Republicii Moldova la Organizaţia Naţiunilor Unite sau calitatea de parte la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ori la alte tratate internaţionale are semnificaţia unei cedări a competenţelor autorităţii statale şi comportă obligaţia statului de a se supune deciziilor unor instituţii internaţionale (de exemplu, Consiliul de Securitate  al ONU, CtEDO etc.).

99. Curtea relevă că, în general, tratatele internaţionale trebuie privite ca mijloc de coordonare a acordurilor de voinţă ale diferitelor state, ce reiese din exercitarea suveranităţii.


      3.2. Aplicarea principiilor enunţate la prezenta cauză

 

3.2.1.      Suveranitatea Republicii Moldova și Acordul de Asociere


       100. Curtea reţine că Constituţia reprezintă cadrul juridic fundamental, după conţinutul său normativ, dar şi cadrul juridic suprem, după forţa sa juridică, pentru organizarea şi funcţionarea statului şi societăţii democratice, consacrând cele mai importante valori umane.

101. Este de reținut că, potrivit art. 1 din Constituție, Republica Moldova este un stat suveran și independent, unitar și indivizibil. Fiind proclamate în Constituție, respectivele elemente definitorii ale statului nu pot fi suprimate.

102. Curtea menționează că trăsăturile statului, și anume, caracterul său suveran și independent, unitar și indivizibil, sunt esențiale pentru definirea Republicii Moldova în cadrul democrației constituționale.

103. Totodată, Curtea reţine că, potrivit art.2 alin. (1) din Constituţie, suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.

104. Întru dezvoltarea principiului suveranităţii naţionale, art. 60 alin. (1) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie stipulează că Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului, ce este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

105. Astfel, Curtea relevă că Parlamentul este o instituţie politico-juridică statală, rezultată din libera expresie de voinţă a poporului, exponent al suveranităţii naţionale, menită să exercite puterea legislativă.

106. Curtea reține că ratificarea de către Parlamentul Republicii Moldova, prin Legea nr. 112 din 2 iulie 2014, a Acordului de Asociere confirmă decizia suverană a poporului Republicii Moldova de a se apropia de valorile europene.

107. Curtea notează că modul de iniţiere, negociere, semnare, intrare în vigoare, aplicare, suspendare, denunţare sau stingere a tratatelor (acordurilor) internaţionale ale Republicii Moldova este stabilit prin Legea nr.595-XIV din 24 septembrie 1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova.

108. Potrivit art.1l alin.(l) lit.a) din legea menţionată, Parlamentul decide asupra ratificării, acceptării, aprobării sau aderării Republicii Moldova la tratatele internaţionale încheiate în numele Republicii Moldova.

109. Curtea menţionează că legea supusă controlului constituţionalităţii a fost examinată de către Parlament, cu respectarea procedurii legislative stabilite de Regulamentul Parlamentului, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, întrunind 59 de voturi pro şi 4 voturi împotrivă.

110. Prin urmare, Curtea constată că Parlamentul, în deplină concordanţă cu normele constituţionale şi legale existente, a fost în drept să adopte actul legislativ supus controlului constituţionalităţii.

111. Curtea menționează că Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană este un tratat internațional între Uniunea Europeană (UE) și Republica Moldova.

112. Curtea reţine că Acordul de Asociere constituie o continuitate a acțiunilor demarate în cadrul Acordului de Parteneriat și Cooperare dintre Comunitățile europene și statele lor membre, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte, semnat în 1994 și intrat în vigoare în 1998, și reprezintă o etapă calitativ nouă în relațiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană.

113. Curtea reţine că factorul conlucrării Republicii Moldova în cadrul Acordului cu statele membre ale UE nu modifică regimul politic din ţară, nu restrânge dreptul poporului la expresia voinţei sale, la luarea deciziilor politice prin alegeri libere, respectiv, suveranitatea poporului nu este limitată.

114. Curtea reţine că Acordul de Asociere nu are semnificaţia aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, ci  vine să instituie o asociere politică  şi o integrare economică cu Uniunea Europeană.  Mai mult, nici chiar aderarea unui stat la Uniunea Europeană nu semnifică o renunțare la identitatea națională și la principiile constituționale și nu constituie o încălcare a suveranităţii şi a identităţii naţionale  a statelor membre.

115. Clauza de identitate a fost consacrată în articolul 4.2 din Tratatul Uniunii Europene și constituie temeiul în baza căruia statele membre își definesc limitele întinderii suveranității lor naționale. Potrivit respectivului articol: „Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum și identitatea lor națională, inerentă structurilor lor fundamentale politice și constituționale, inclusiv în ceea ce privește autonomia locală și regională. Aceasta respectă funcțiile esențiale ale statului și, în special, pe cele care au ca obiect asigurarea integrității sale teritoriale, menținerea ordinii publice și apărarea securității naționale. În special, securitatea națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru."

116. În acest fel, Tratatul enumeră trei principii de bază: 1) respectul pentru identitatea națională; 2) egalitatea între statele membre și 3) garanția că funcțiile de bază ale statelor membre rămân responsabilitatea exclusivă a acestora. Aceste trei principii reiterează determinarea statelor membre în a se afirma drept actori autonomi și suverani.

117. Faptul că aderarea la Uniunea Europeană nu periclitează suveranitatea statelor membre a fost statuat și de către instanţele jurisdicţionale constituţionale din statele Uniunii Europene. În acest sens, în jurisprudența acestora s-a statuat că odată cu adoptarea Tratatului de la Lisabona nu s-a încălcat suveranitatea statelor, deşi ratificarea sa necesită anumite procese legislative pe plan intern (a se vedea mutatis mutandis hotărârile Curţilor Constituţionale a Germaniei din 30.06.2009, a Letoniei din 7.04.2009, a Lituaniei din 15.03.2011.)

118. Curtea subliniază că Uniunea Europeană este fondată pe principiile libertăţii, democraţiei, respectului drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, precum şi al statului de drept, principii care sînt comune statelor membre.

119. Curtea reţine că Acordul de Asociere este principalul instrument al Uniunii Europene pentru a aduce Republica Moldova mai aproape de standardele europene. De aceea, obligaţia de punere în aplicare a prevederilor Acordului de Asociere include obligaţia de aplicare a standardelor.

120. Semnarea, ratificarea şi intrarea în vigoare a Acordului de Asociere cu UE nu trebuie să pună în discuţie supremaţia Constituţiei asupra întregului sistem juridic în domeniul suveranităţii Republicii Moldova. Normele din Constituţie, expresie a voinţei naţiunii, nu-şi pierd forţa obligatorie și nu își modifică conţinutul în mod automat odată cu intrarea în vigoare a unui tratat internaţional.

121. Examinând prevederile Acordului de Asociere, Curtea constată că acesta promovează asocierea politică şi integrarea economică între Republica Moldova şi Uniunea Europeană  pe baza unor valori comune, precum respectarea și promovarea principiilor suveranității și integrității teritoriale, a inviolabilității frontierelor și a independenței Republicii Moldova, democrația, respectarea drepturilor omului și a libertăților. 

122. Respectiv, scopul şi obiectivele Acordului sunt în deplină armonie cu prevederile articolului 1 alin. (3) din Constituţie, care stabilește că Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.

123. La fel, Curtea consideră necesar să menționeze că orientarea Republicii Moldova spre spaţiul valoric  democratic european este inseparabilă de alte angajamente internaționale, care decurg din calitatea de membru al organizațiilor internaționale.

124. În acest context, Curtea reţine că, potrivit Preambulului Acordului, părțile se obligă să respecte toate principiile și prevederile Cartei ONU, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), [...] ale Cartei de la Paris pentru o nouă Europă din 1990, precum și ale Declarației Universale a Națiunilor Unite cu privire la drepturile omului din 1948 și Convenției Europene pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 1950.

125. Curtea reiterează că, potrivit normei constituționale, în implementarea politicii sale externe, Republica Moldova trebuie să respecte principiile și normele dreptului internațional unanim recunoscute şi tratatele internaţionale la care este parte.

126. Respectarea obligațiilor internaționale asumate prin propria voință este o tradiție juridică și un principiu constituțional, ca parte inseparabilă a unui stat de drept.

127. Curtea reţine că scopurile politicii externe sunt în mod esențial legate de programul complex al reformelor interne, menite să faciliteze dezvoltarea economică și implementarea standardelor democratice.

128. Sub aspectul suveranității, Curtea apreciază ca fiind eronată afirmația autorilor sesizării, potrivit căreia organele de lucru instituite prin Acord (Consiliul de Asociere și Comitetul de Asociere) sunt organe supranaţionale, care urmează a lua decizii în absența reprezentanților Republicii Moldova.

129. Conform dispozițiilor Acordului, Consiliul de Asociere supraveghează și monitorizează aplicarea și implementarea acordului și este format din membri ai Consiliului Uniunii Europene și membri ai Comisiei Europene, pe de o parte, și membri ai Guvernului Republicii Moldova, pe de altă parte, iar prezidarea lucrărilor Consiliului de Asociere va fi succesivă - de un reprezentat al Uniunii Europene şi, respectiv, al Republicii Moldova.

130. Comitetul de asociere oferă asistență Consiliului de Asociere în exercitarea sarcinilor şi este format din reprezentanţi ai părţilor - în principiu, funcţionari publici de nivel superior. Comitetul de Asociere este prezidat, pe rând, de un reprezentant al Uniunii și un reprezentant al Republicii Moldova.

131. Astfel, aceste entității sunt formate din reprezentanții ambelor părți, iar lucrările Consiliului de Asociere vor fi prezidate succesiv. Curtea notează că deciziile şi recomandările Consiliului de Asociere, respectiv ale Comitetului de Asociere, vor fi adoptate de comun acord.

132. În lumina celor expuse, Curtea constată că organele instituite prin Acord nu reprezintă organe supranaționale, ci doar entități care asigură buna realizare a acordului.

133. În acest context, Curtea ține să menţioneze că structuri instituționale asemănătoare au fost create și în baza Acordului de Parteneriat și Cooperare dintre Comunitățile Europene și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de alta,  din 28 noiembrie 1994, și anume Consiliul de Cooperare (art. 82 din APC) și, respectiv, Comitetul de Cooperare (art. 84 din APC), iar existența acestora pe parcursul perioadei de implementare a APC nu a prezentat semne de influențare a suveranității Republicii Moldova și a puterii decizionale a instituțiilor sale naționale.

134. La fel, alegațiile autorilor sesizării referitoare la primatul dreptului european și aplicabilitatea directă a acestuia nu sunt susținute de textul Acordului.

135. Curtea relevă că Acordul nu a atribuit competențele de legiferare instituțiilor Uniunii Europene, acestea fiind păstrate exclusiv de către autoritățile naționale ale Republicii Moldova.

136. În această ordine de idei, Curtea reţine că art. 448 din Acord instituie doar angajamentul Republicii Moldova de a realiza apropierea treptată a legislației sale de dreptul Uniunii și de instrumentele internaționale menționate în anexele acordului, pe baza angajamentelor identificate în acord și în conformitate cu dispozițiile din anexele respective ale acestuia.

137. Articolul 408 din Acord prevede angajamentul Republicii Moldova de a-și retrage dispozițiile din legislația internă sau de a-și revoca practicile interne care sînt incompatibile cu dreptul Uniunii sau cu legislația sa internă apropiată de dreptul Uniunii în domeniile legate de comerț aferente titlului V „Comerț și aspecte legate de comerț" din acord.

138. Curtea menţionează că procedura de aproximare a legislației naționale cu cea a Uniunii Europene nu este una automată și unilateral realizată de UE, ci derulează potrivit mecanismelor legislative naționale, stabilite de Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative și Legea nr.317-XV din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale. Mai mult ca atât, legile citate consacră deja principiul necesității armonizării legislației Republicii Moldova cu cea a Uniunii Europene, iar mecanismul propriu-zis este stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 1345 din 24 noiembrie 2006 cu privire la armonizarea legislației naționale cu legislația comunitară, pe lângă Ministerul Justiției fiind instituit în acest sens Centrul de Armonizare a Legislației.

139. În aşa fel, temerile autorilor sesizării legate de subminarea suveranităţii naţionale nu sunt justificate; de fapt, suveranitatea va fi mai bine pusă în valoare alături de alte state, într-un cadru european.

140. De asemenea, Curtea constată că criticile autorilor sesizării care afirmă că Acordul ignoră principiul constituţional al integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, excluzând orice particularităţi legate de Transnistria,  este un fals, deoarece art.8 alin.(2) din Acord conţine dispoziţii exprese privind angajamentul de a găsi o soluţie durabilă pentru problema transnistreană. Astfel,  art.8 din Acord statuează:

„(1) Părţile îşi intensifică eforturile comune de promovare a stabilităţii, securităţii şi dezvoltării democratice în regiune şi, în special, colaborează în vederea soluţionării paşnice a conflictelor regionale.

(2) Părţile îşi reiterează angajamentul de a găsi o soluţie durabilă la problema transnistreană, respectând pe deplin suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, precum şi de a facilita în comun reabilitarea postconflict. În aşteptarea unei soluţionări şi fără a aduce atingere formatului de negociere stabilit, problema transnistreană va constitui unul dintre principalele subiecte de pe agenda dialogului politic şi a cooperării dintre părţi, precum şi în dialogul şi cooperarea cu alţi actori internaţionali interesaţi."

 

3.2.2.  Statutul de neutralitate în raport cu dreptul Republicii Moldova de a participa la operațiuni de menținere a păcii


141. Cu referire la afectarea principiului neutralității de către Acordul de Asociere, potrivit căruia părţile consolidează cooperarea practică în ceea ce priveşte prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor, în special în vederea unei posibile participări a Republicii Moldova la operaţiunile civile şi militare de gestionare a crizelor, conduse de UE, precum şi la exerciţiile şi activităţile de formare relevante, de la caz la caz şi ca urmare a unei posibile invitaţii din partea UE, Curtea reţine următoarele.

142. Constituția nu stabilește expressis verbis nici o modalitate de cooperare militară internațională a Republicii Moldova, precum și nici o modalitate de asistență pe care o pot oferi alte state țării noastre. Cu toate acestea, modalitățile de cooperare internațională militară nu sunt în contradicție cu prevederile Constituției, în cazul în care sunt utilizate pentru apărarea valorilor supreme - securitatea națională și independența, bunăstarea cetățenilor, drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, precum și pentru apărarea altor valori constituționale.

143. Curtea menţionează că o altfel de interpretare a Constituției ar însemna că Republica Moldova se poate apăra doar în mod individual, iar acest lucru ar duce la renegarea dreptului statului la autoapărarea individuală și colectivă, recunoscut de art. 51 al Cartei Națiunilor Unite din 1945, care stabilește: „Nici o dispoziție din prezenta Cartă nu va aduce atingere dreptului inerent de autoapărare individuală sau colectivă în cazul în care se produce un atac armat împotriva unui Membru al Națiunilor Unite, până când Consiliul de Securitate va lua masurile necesare pentru menținerea păcii și securității internaționale. Măsurile luate de Membri in exercitarea acestui drept de autoapărare vor fi aduse imediat la cunoștința Consiliului de Securitate și nu vor afecta în nici un fel puterea și îndatorirea Consiliului de Securitate, în temeiul prezentei Carte, de a întreprinde oricând acțiunile pe care le va socoti necesare pentru menținerea sau restabilirea păcii și securității internaționale."

144. Potrivit Strategiei Securității Europene, securitatea națională a unui stat european nu poate fi privită în izolare și ține cont de abordarea cuprinzătoare a securității naționale, caracterul multidimensional și interdependent al acesteia, determinat atât de starea de lucruri din domeniile politic, militar și al ordinii publice din țară, cât și de situația din sfera economică, socială, ecologică, energetică etc.

145. Curtea reţine că noua Strategie a Securității Naționale, aprobată de Parlament prin Hotărârea nr.153 din 15 iulie 2011, stabilește că în contextul securității un rol aparte revine participării Republicii Moldova la eforturile globale, regionale şi subregionale de promovare a stabilităţii şi a securităţii internaţionale prin cooperare în cadrul ONU, OSCE, precum şi cu NATO, cu alte organizaţii internaţionale relevante, participării la misiunile din cadrul Politicii de Securitate şi Apărare Comună a UE (CSDP).

146. Respectiva Strategie arată că securitatea națională a RM nu poate fi concepută în afara contextului securității europene și că în cadrul eforturilor de integrare o atenție deosebită va fi acordată intensificării cooperării cu UE pe linia PESA și PSAC, orientată spre consolidarea securității naționale și regionale.

147. Cadrul juridic pentru participarea Republicii Moldova la prevenirea conflictelor şi gestionarea situaţiilor de criză este stabilit prin Legea nr. 1156-XIV din 26 iunie 2000 cu privire la participarea Republicii Moldova la operaţiunile internaţionale de menţinere a păcii, precum şi de Legea nr.75 din 12 aprilie 2013, prin care Parlamentul a ratificat Acordul dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană de stabilire a cadrului pentru participarea Republicii Moldova la operaţiunile Uniunii Europene de gestionare a crizelor.

148. În acest context, hotărârea de participare a ţării noastre la operaţiunile Uniunii Europene urmează a fi adoptată de Parlament, la propunerea Preşedintelui Republicii Moldova. Astfel, Acordul nu influenţează, nici nu limitează autonomia decizională a Republicii Moldova privind participarea la o operaţiune UE de gestionare a crizelor.

149. În acelaşi context Curtea relevă că articolul 7 din Acord oferă Republicii Moldova posibilitatea de a decide, de la caz la caz, dacă doreşte să participe la operaţiunile UE de management al crizelor. În virtutea principiului respectării drepturilor inerente suveranităţii unui stat, această posibilă participare nu poate fi interpretată decât ca un drept al Republicii Moldova, de care aceasta va face uz sau se va abţine, ţinând cont de legislaţia în vigoare.

150. În lumina celor expuse, Curtea conchide că participarea Republicii Moldova la operaţiuni de menţinere a păcii nu contravine statutului de neutralitate al ţării.

 

3.2.2.      Aspectele economice ale Acordului de Asociere

 

151. Cu referire la pretinsa afectare, prin prevederile Acordului de Asociere, a intereselor economice și financiare ale Republicii Moldova, Curtea reține următoarele.

152. Potrivit art.9 alin. (3) din Constituție, piața, libera inițiativă economică, concurența loială sunt factorii de bază ai economiei.

153. La fel, potrivit art. 126 din Constituție, statul trebuie să asigure libertatea comerțului și activității de întreprinzător, protecția concurenței loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producție.

154. Curtea menționează că Acordul de Asociere cuprinde o importantă componentă comercială, Zona de Liber Schimb Complex şi Cuprinzător/Deep and Comprehensive Free Trade Area (DCFTA), care presupune liberalizarea graduală a comerţului cu bunuri şi servicii cu Uniunea Europeană, reducerea taxelor vamale, barierelor tehnice şi netarifare, abolirea restricţiilor cantitative şi armonizarea legislaţiei Republicii Moldova în domeniu cu cea a UE.

155. Uniunea Europeană este cel mai important partener comercial al Moldovei, acoperind circa 45% din comerţul extern al ţării. O integrare economică mai aprofundată prin intermediul DCFTA va reprezenta un impuls puternic pentru creşterea economiei ţării. Fiind un element principal al Acordului de Asociere, DCFTA constituie platforma ce va crea oportunităţi de afaceri în Moldova, va ameliora climatul investiţional şi va promova o modernizare economică reală şi integrarea în UE a bunurilor și serviciilor.

156. DCFTA va oferi un nou mediu pentru dezvoltarea relaţiilor economice dintre UE şi Moldova. Noi oportunităţi comerciale şi de investiţii vor fi create pentru stimularea concurenţei. Toate aceste elemente reprezintă factori cheie pentru restructurarea şi modernizarea economică a Moldovei. Mai mult decât atât, UE şi alţi parteneri internaţionali s-au angajat să susţină Moldova în promovarea celor mai costisitoare reforme pe care le implică DCFTA, prin asistenţă financiară şi tehnică.

157. În acelaşi context, Curtea apreciază drept neîntemeiată critica autorului sesizării referitoare la cotele discriminatorii prevăzute în domeniul exportului şi importului cu Uniunea Europeană.

158. Curtea relevă că Acordul de Asociere prevede o liberalizare asimetrică a comerţului bilateral, astfel încât piaţa Republicii Moldova nu se va deschide completamente pentru importul din UE a celor mai sensibile produse agroalimentare. Pentru produsele respective, ţara noastră va importa din UE fără taxe vamale, doar în limita anumitor cote cantitative. Acest mecanism va atenua riscul de creştere abundentă a importurilor anumitor produse agroalimentare, fapt ce va permite protejarea producătorului autohton.

159. Curtea observă, totodată, cotele aplicate exporturilor Republicii Moldova în UE nu pot limita sub nici o formă accesul producătorilor autohtoni pe piaţa comunitară. Dimpotrivă, acestea sunt mai mari comparativ cu capacităţile de export ale Republicii Moldova pe piaţa respectivă, fapt confirmat prin datele statistice.

       160. Curtea subliniază că Acordul de Asociere cu UE, inclusiv Acordul de Liber Schimb, va genera o creştere economică pe termen lung. Alinierea Republicii Moldova la standardele şi reglementările europene are drept scop sporirea competitivității producătorilor autohtoni și diversificarea relațiilor cu partenerii economici străini, fapt ce va determina dezvoltarea economiei ţării noastre. Rezultatul direct al stabilirii Zonei de Liber Schimb Complex şi Cuprinzător cu UE este faptul că în Moldova cetăţenii vor beneficia de produse şi servicii de o calitate şi o siguranţă sporită, iar producătorii vor fi susţinuţi în accesarea pieţelor internaţionale într-un mod mai eficient şi deschis. 

       161. Prin urmare, Curtea reţine că, în spiritul normelor constituționale, prevederile Acordului vor asigura și consolida libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producție.

 

Concluzii

 

       162. Curtea constată că aspirațiile Republicii Moldova de a stabili relaţii politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene şi orientarea spre spaţiul valoric democratic european au fost consfințite în actul de constituire a statului - Declaraţia de independenţă.

       163. Curtea reiterează că orientarea Republicii Moldova spre spaţiul valoric democratic european se bazează pe valorile constituționale fundamentale, unanim recunoscute și protejate, precum suveranitatea, independenţa, democraţia. Or, potrivit Acordului, democrația, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și supremația legii stau la baza asocierii politice și integrării economice.

            164. Prin urmare, prin ratificarea  şi implementarea Acordului de Asociere, Republica Moldova, pe de o parte, şi statele membre ale Uniunii Europene, pe de altă parte, vor împărtăşi în mod special valorile și principiile comune, cum sunt democrația și statul de drept, respectul pentru drepturile omului, buna guvernare, economia de piață și dezvoltarea durabilă.

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 2808273  //   Vizitatori ieri: 2701  //   azi: 1637  //   Online: 24


Acces rapid